INVESTIGAŢIE WWF:  Piaţa lemnului de foc s-a blocat, ilegalităţile au explodat, oamenii simpli plătesc preţul

"Gura satului" este realitatea de care politicienii trebuie să ţină cont atunci când vor dezbate în Parlament ordonanţa de urgenţă care plafonează preţul lemnului de foc pentru populaţie la 400 lei/metru cub, conform unui comunicat remis redacţiei. Noua lege nu numai că nu protejează oamenii simpli, dar omoară micile afaceri şi stimulează creativitatea de tipul "ne descurcăm noi cumva".

"Pe tanti Maria am găsit-o la poartă. Stă pe băncuţă, cu mâinile în poală, şi se uită în zare cu o privire senină. Aşteaptă pe cineva de la Corabia, care îi aduce peşte proaspăt. Cu ilicul tricotat, mirosind a naftalină şi atent închis la toţi nasturii, are vocea blândă, făcută parcă să spună poveşti. A fost aproape patru decenii profesoară de istorie la şcoala locală din Grojdibodu, un sat de pe malul Dunării, în sudul judeţului Olt", subliniază sursa citată.

Şi-a cumpărat lemne încă din vară, cum face orice gospodar. Puţini sunt cei pe care mijlocul toamnei îi găseşte nepregătiţi. "L-am luat cu 600. Ce chitanţă, n-am văzut niciodată aşa ceva. Fie îl aduce pădurarul prin sat, de la pădure, fie îl aduce de la Corabia. Vine cu remorca şi o varsă în curte. Îmi spune cât costă şi eu plătesc."

Toţi sătenii ştiu cât costă lemnul, dar prea puţini înţeleg ce cantitate trebuie să primească dacă plătesc cât li se cere. Pentru ei preţul este doar un număr, indiferent dacă este exprimat în metri cubi, metri steri sau kilograme/tone. Şi sunt invariabil păcăliţi de comercianţi, care aşază în aşa fel lemnele în remorcă încât să încapă cât mai puţine. Iar dacă cumpără lemnul la kilogram ţeapa este asigurată, căci greutatea depinde de specie şi de cât timp a stat lemnul după tăiere.

"În pădure, ei îţi iau banii la metru cub, dar îţi încarcă apoi lemnul la metru ster, care e mult mai mic. Totul e ochiometric. Dacă cumperi 8 metri steri, ai de fapt 5 metri cubi. Dar, dacă aşază aiurea lemnele, nu ai nici 4 metri cubi în curte. Omul îşi ia ţeapă. De unde să ştie cât lemn e de fapt?", explică Alexandru Ionescu, un economist şcolit în Bucureşti, care trăieşte aici, în satul natal, şi are câteva mori.

Îi ajută pe oamenii din sat plafonarea preţului la lemnul de foc la 400 de lei/metru cub? Reuniune ad-hoc în mijlocul zilei la "Poiana lui Iocan" din jurul fântânii dezafectate de lângă primăria din Gârcov, la 30 de kilometri distanţă de Grojdibodu. Cinci săteni, atotcunoscători ca şi Moromete, dezbat subiectul.

"Ce ordonanţă? La preţul ăsta, mâine mă duc şi iau două tone", spune nea Costel, îmbrăcat într-o salopetă de lucru care a văzut şi zile mai bune. Sună la un depozit de lemne din zonă. "Alo, şefu, ai lemn de foc? Esenţă tare, fag. 700? Bine, trec pe la matale mai încolo". Se bate pe burtă şi râde. Vezi cât costă, de unde 400? Nu ştie dacă e vorba de metri steri, cubi sau tone. Ştie doar preţul, subliniază sursa citată.

Pentru săteni, legea plafonării lemnului de foc este ceva despre care au auzit doar la televizor, dar nu există în realitate. E pentru ei, la politicieni. Dacă au nevoie de lemn de foc, oamenii ştiu că trebuie să sune la unul din cele câteva depozite din zonă, aflate la marginea oraşului Corabia.

"Primul depozit care ne-a ieşit în cale este închis. Domnul Adrian i-a pus lacăt şi a plecat la pescuit. Ziua dă la caras şi seara la somn. Face un grătar, bea o bere şi a lăsat de pază un câine slăbănog care nu ştie dacă să latre sau să cerşească nişte mâncare la gard", conform investigaţiei WWF. "Am lemn dar nu-l pot vinde, că nu am cum. L-am cumpărat cu 650 din zona Sibiului şi mă obligă să-l vând cu 400. Aşa că eu şi alţi prieteni am luat o pauză, aşteptăm să vedem ce se mai întâmplă. Acum fiecare se descurcă cum poate", spune el.

La vreun kilometru, domnul Cristi se pregăteşte să plece să îşi ia fetiţa de la şcoală. Vinde "cu acte" lemnul de fag şi carpen cu 700 de lei (nu spune cum îl măsoară, ci doar cât costă). Îl aduce de la Albiţa, după Sibiu, de la 360 km distanţă, de unde l-a cumpărat cu 600. Politicienii ăştia, spune el, ar trebui să se uite la ocolul silvic de stat, care alaltăieri a scos plop la licitaţie (adică o parcelă de pădure care poate fi tăiată) cu 470 de lei. Cum să îl vândă el în final cu 400, când ai atâtea costuri de exploatare şi de transport? Cine acoperă diferenţa de cost? Ce, face muncă benevolă?

"Aflăm din sat că în Grojdibodu e un depozit care vinde lemn de foc, de fag, cu 900 de lei şi nu dă chitanţă. Se aude activitate intensă în depozit încă de departe. Stavile de lemne, bormaşina abia face faţă. Domnul Sandu taie lemnele, tanti le încarcă în remorcă", se arată în investigaţie. "Eu dau lemnul la 400, cu chitanţă, că m-am înţeles cu furnizorii. Da' e blocaj. Automat va dudui piaţa neagră", spune el.

Unii antreprenori s-au orientat deja. Un fost comerciant de lemn, care a ieşit din business încă de anul trecut, explică: unii rezolvă problema din pix şi, în loc să vândă lemn de foc, vând lemn rotund. Problema e că aici TVA e de 19%, faţă de 5% cât e la lemnul de foc. Profitul comerciantului trebuie să fie acelaşi, aşa că diferenţa o plăteşte tot săteanul, care îl cumpără cu 750 de lei. Alţii dau două facturi, de 400 de lei pentru lemnul de foc şi de 3-400 lei pentru prestări servicii, eventual de pe o altă firmă. Sau pur şi simplu cer diferenţa de preţ la negru.

Are tanti Maria aşteptări de la noua lege? "Lasă, maică, că am trecut noi prin perioade mai grele." Zâmbeşte ştirb, arătându-şi ultimii doi dinţi de metal, şi intră în curte. Patru căţei micuţi sar în jurul ei şi aproape se împiedică. Îi ceartă blând. Ia de sub şopron un braţ de lemne. Se mişcă cu grijă, căci o mână i-a fost frântă cu ani în urmă şi o foloseşte cu greu. Intră încetişor în casă. Se lasă seara şi trebuie să aprindă focul, se mai arată în comunicat.