Acţionarii băncilor europene se împotrivesc apelurilor privind recapitalizarea industriei bancare, iar aceste tensiuni ar putea conduce la un nou val de injecţii de bani publici în instituţiile creditoare, notează Bloomberg.
Liderii Uniunii Europene lucreză la un plan care ar putea obliga băncile să atragă capital suplimentar de 100-300 miliarde de euro, potrivit estimărilor analiştilor. Banii ar trebui să vină fie de la investitorii privaţi, fie de la stat, însă acest din urmă caz ar putea presupune condiţii greu de acceptat pentru bănci şi acţionarii acestora.
Companii precum "Schroders" Plc şi "Swisscanto Asset Management", care deţin acţiuni bancare europene, vor să evite o investiţie în capitalul băncilor, deoarece un eventual eşec al politicienilor în rezolvarea crizei datoriilor de stat ar putea reduce şi mai mult preţurile acţiunilor băncilor.
"Băncile trebuie să recâştige încrederea investitorilor şi să demonstreze că pot face performanţă înainte să atragă capital. Piaţa aşteaptă o soluţie bună la criza datoriilor suverane", a declarat Peter Braendle, analist la "Swisscanto".
Băncile care vor primi fonduri publice de la autorităţile naţionale sau europene s-ar putea confrunta cu restricţii la plata bonusurilor sau dividendelor, potrivit preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Oficialul de la Bruxelles a cerut, recent, consolidarea urgentă a capitalului băncilor prin vânzarea de acţiuni către investitorii privaţi. Dacă acest lucru nu va reuşi, următorul pas ar fi solicitarea de ajutor de la guvernele naţionale care, dacă nu vor avea bani să sprijine instituţiile de credit, ar trebui să apeleze la Fondul European de Stabilitate Financiară (EFSF).
Băncile resping varianta propusă de Barroso, afirmând că restricţionarea plăţii dividendelor ar împiedica accesul la finanţare. Unii investitori şi analişti critică, de asemenea, planul, considerând că obligarea băncilor la majorări de capital nu va contribui la rezolvarea problemei de bază a Europei, respectiv încrederea scăzută a investitorilor în capacitatea guvernelor de a-şi plăti datoriile de stat.