Investitorul Jim Rogers, despre căderea burselor: "Vom suferi cu toţii"

În anii 1970 când recesiunea a cuprins lumea timp de un deceniu, când acţiunile au stagnat şi mărfurile de bază s-au prăbuşit , investitorul Jim Rogers a făcut o avere. Modul în care acesta înţelege pieţele şi fluxurile de capital este legendar, notează zerohedge.com.

Când criza a lovit la sfârşitul anului 2008, el a repetat tiparul, recomandând cumpărarea de aur şi argint celor care căutau strategii de conservare a averii. Această mişcare a fost bine răsplătită, atunci când metalele preţioase au atins maximele în 2011, relatează sursa citată.

Acum, Rogers spune că investitorii din întreaga lume îşi dau seama că şablonul s-a terminat. Acţiunile sunt umflate peste măsură şi băncile centrale nu vor avea altceva de făcut decât să ia din nou măsuri, spune Jim Rogers . Dar de data aceasta , spune Rogers în ultimul interviu pentru CrushTheStreet.com , criza nu va putea fi oprită şi oamenii din întreaga lume vor simţi durerea , inclusiv în China şi Statele Unite ale Americii, a mai spus Jim Rogers.

"Toţi vom avea de suferit... Mă pot gândi la foarte puţine locuri care nu vor suferi", a declarat investitorul, adăugând: "Dar majoritatea oamenilor va avea de suferit, de data aceasta. Băncile centrale se vor panica. Vor face tot ce le stă în putere să salveze pieţele. Este artificial... nu va funcţiona... vine o vreme când indiferent câţi bani ai avea, piaţa are mai mulţi (...). Nu ştiu daccă o vor numi «Relaxare Cantitativă» în viitor. Cine ştie cum o vor denumi pentru a o masca. Vor încerca orice vor putea... vor printa bani, vor coborî ratele dobânzilor sau vor cumpăra mai multe active. Din păcate, indiferent cât PR vor folosi, piaţa ştie că s-a terminat şi că nu vom mai juca acest joc pentru mult timp".

Întreaga lume va fi "lovită cu ciocanul", iar cetăţeanul de rând va plăti, ca de obicei, cel mai mare preţ, potrivit Zerohedge. Analiştii site-ului apreciază că ne putem aştepta la mai multe scăderi pe pieţe, la mai multe pierderi de locuri de muncă şi mai multe pierderi de libertăţi, întrucât guvernele şi băncile centrale dau vine pe oricine, mai puţin pe ele însele.