Involuţia băncilor

Paşii în spate nu reprezintă de fiecare dată semne ale slăbiciunii, ci pot fi dovezi de înţelepciune. Pare greu de crezut, dar involuţia poate fi necesară. După mii de ani de evoluţie, mai avem nevoie şi de regres.

Îmi plac exemplele concrete, pentru că teoria e bună, dar trebuie sprijinită pe practică pentru a nu zbura în sfere prea înalte şi imposibil de palpat.

În perioade de criză sunt foarte atent la bănci.

În zona în care locuiesc, are loc o revoluţie la nivelul trotuarului. Dispar garduri, apar flori, iarba care creştea de capul ei este înlocuită, cu mare chin, cu gazon servit la rulouri, mobilierul stradal este primenit.

Cum m-am născut uşor obosit, sunt un mare consumator de bănci. Consumator în sensul că le folosesc pentru tragerea sufletului, altfel sunt foarte civilizat în relaţia cu ele. Nu toată lumea este la fel. De-a lungul timpului băncile au evoluat spectaculos. De la o simplă scândură fixată pe doi stâlpi înfipţi în pământ, s-a ajuns la forme tot mai ingenioase cu spătare comode, mânere odihnitoare pentru mâini, mici opere de artă. Doar că oamenii nu au evoluat la fel de rapid, pe direcţia civilizaţiei, ca băncile şi cu cât acestea sunt mai comode/arătoase, cu atât sunt mai uşor de distrus.

Revoluţia din zona mea de locuit/muncit propune o involuţie, care este pe cale să rezolve problema rezistenţei în faţa lipsei de civilizaţie. Spătarele au dispărut (pentru că tot mai mulţi utilizatori se cocoţau pe ele şi îşi odihneau tălpile picioarelor exact pe locul destinat şezutului), lucrarea este mult mai simplă, stâlpul de susţinere este şi element de siguranţă, astfel că scândurile nu mai pot fi desprinse.

Involuţia băncilor se dovedeşte o necesitate pentru protejarea banilor publici.

Brusc, cu această ocazie, prin minte îmi trec şi alte exemple de involuţie tehnică.

Întoarcerea la telefoanele cu butoane (nu sunt atât de îndrăzneţ încât să vorbesc de aparatul cu disc, ţinut la punct fix de un fir) ar salva ceva bani şi ar reda viaţa socială (chiar şi pe cea privată) câtorva zeci sau chiar sute de milioane de oameni. Chiar şi în domeniul deplasărilor noastre pe distanţe medii şi lungi ar fi loc de ceva involuţie menită să protejeze finanţe, sănătate, mediu.

Lista este deschisă. Cum mai mereu am fost invitaţi să fim deschişi la nou, nu ar strica să menţinem un ochi interior fixat şi către trecut, măcar pentru a nu repeta greşelile deja bifate.