Reporter: De ce este important ca România să adopte o legislaţie privind emisiunile de obligaţiuni ipotecare?
Ioan Isopel: Obligaţiunile ipotecare sau, mai în general, "covered bonds" (n.r. obligaţiuni garantate), sunt importante pentru bănci, deoarece sunt percepute ca reducând costurile de finanţare a acestora. Acestea sunt privite de investitori ca o investiţie sigură, în special prin faptul că sunt structurate "dual-recourse" (n.r. atât banca emitentă cu toate activele, cât şi portofoliul de creanţe separat, în cazul insovenţei băncii, "garantează" emisiunea de obligaţiuni ipotecare), în primul rând la banca emitentă, atât timp cât aceasta nu este în insolvenţă, iar în cazul insolvenţei acesteia la un portofoliu de creanţe, au un provizion de supragarantare (overcollateralization), criterii de eligibilitate pentru portofoliul de creanţe şi sunt puternic reglementate.
Reporter: Care este evoluţia acestor instrumente, în alte state europene?
Ioan Isopel: În general, "covered bonds" au fost structurate cu portofolii de creanţe garantate de sectorul public şi imobile rezidenţiale. În ultimii ani, observăm, însă, că obligaţiunile structurate cu portofolii de creanţe garantate de sectorul public sunt folosite din ce în ce mai rar. Obligaţiunile ipotecare, în schimb, sunt din ce în ce mai importante în toată Europa şi multe ţări adoptă sau îşi ajustează legislaţia specifică pentru a facilita emisiunea de obligaţiuni ipotecare. În plus, observăm programe de "covered bonds" cu portofolii de creanţe alternative (ex. Întreprinderi mici şi mijlocii sau garanţii ale agenţiilor/ băncilor de export) sau cu structuri diferite (ex. în Olanda, NIBCs "conditional pass-through").
Reporter: Care estimaţi că va fi impactul pe piaţa financiară din România?
Ioan Isopel: Încă există multe întrebări cu privire la proiectul de lege - în special când va fi finalizată şi cum va arăta legea apobată -, dar considerăm că este probabil ca obligaţiunile ipotecare să adauge o sursă de finanţare suplimentară băncilor şi, cel puţin parţial, să limiteze dependenţa acestora de finanţarea externă de la băncile mamă.
Reporter: Sunt obligaţiunile ipotecare mai riscante sau mai sigure decât alte clase de obligaţiuni? Cum sunt protejaţi investitorii?
Ioan Isopel: În general, structura "dual-recourse" a obligaţiunilor ipotecare, sau mai în general a "covered bonds", le face pe acestea mai sigure pentru investitori. Aceştia pot conta pe banca emitentă atâta timp cât aceasta există, iar în cazul insolvenţei băncii, pe portofoliul de creanţe. Totuşi, caracteristici ale regimurilor de rezoluţie a băncilor, bancilor în sine, portofoliului de creanţe, structurilor şi scadenţei pot fi foarte diferite şi riscul sau ratingul acestor obligaţiuni poate varia substanţial.
Reporter: Aveţi vreo observaţie de făcut la proiectul legiferării obligaţiunilor ipotecare?
Ioan Isopel: Am evaluat proiectul de lege având în vedere cinci aspecte: 1. Segregarea portofoliului de creanţe în cazul insolvenţei băncii emitente; 2. Riscul accelerării plăţilor către investitori, moratoriului de plăţi şi restructurărilor forţate; 3. Limite la supragarantare (overcollateralization); 4. Accesul la hedging şi 5. Accesul la finanţare după intrarea în faliment a băncii emitente. Analiza noastră preliminară arată că legea ar putea permite un rating la un nivel mai înalt pentru obligaţiunile ipotecare decât al băncii emitente.
În continuare, vom monitoriza dacă unele aspecte privind segregarea portfoliului de creanţe, în cazul insolvenţei băncii emitente, vor fi clarificate în legea finală.
Reporter: Care sunt cele mai importante prevederi ale proiectului de lege?
Ioan Isopel: Noua legislaţie ar urma să introducă, printre alte prevederi, o supragarantare obligatorie de minimum 2% şi o perioadă de acoperire obligatorie de 180 de zile pentru necesarul de lichiditate. Înţelegem că noua legislaţie stipulează că obligaţiunile vor fi garantate printr-un fond dinamic (deschis), şi nu printr-un fond fix, care să garanteze fiecare emisiune de obligaţiuni în parte. Alte prevederi sunt atenuarea riscurilor de maturitate între active şi obligaţiunile emise, managementul arieratelor, asigurarea locuinţeler şi transparenţa.
Reporter: Care sunt factorii care vor influenţa emisiunile de obligaţiuni ipotecare? Care este potenţialul pentru aceste emisiuni, în contextul restructurărilor de portofolii efectuate de bănci, în ultimul an?
Ioan Isopel: În general, considerăm că obligaţiunile ipotecare vor diversifica posibilităţile de finanţare ale băncilor. Aşteptăm şi un apetit sporit al investitorilor instituţionali pentru pieţe noi de "covered bonds", în urma intervenţiilor recente ale Băncii Centrale Europene (Covered Bond Purchase Programmes 1-3) şi impactul ulterior al acestora pentru dobânzile acestor tipuri de obligaţiuni. În plus, va trebui să deosebim între obligaţiuni emise în valută sau RON, cele din urmă find interesante mai mult pentru investitori autohtoni. În încheiere, va trebui să vedem cum se compară dobânzile percepute băncilor pentru obligaţiuni "senior-unsecured" cu "covered bonds" şi implicit costurile constituirii unui program de "covered bonds".
Reporter: Cine va supraveghea aceste emisiuni - ASF sau BNR?
Ioan Isopel: Înţelegem că actualul proiect de lege stipulează că doar BNR va supravegea aceste obligaţiuni.