IONEL BLĂNCULESCU: "Sectorul nostru public nu ar reuşi să fie competitiv chiar dacă ar încerca"

Competitivitatea ţării noastre este o problemă de stategie naţională, consideră analistul economic Ionel Blănculescu, subliniind că reindustrializarea este una dintre şansele pe care le avem în acest sens.

"La noi există segmentul privat, care încearcă să fie competitiv şi cu segmentul de stat, care, chiar dacă ar încerca să fie competitiv, nu ar putea, fiind înfrânat de anumite costuri care apar, cum ar fi «taxa pe stâlp», în domeniul energetic sau acciza, în transporturi", ne-a declarat domnia sa.

Potrivit analistului economic, orice măsură adoptată de stat ar trebui să ţină seama de efectul pe care aceasta îl va avea în domeniul competitivităţii.

Afirmaţiile lui Ionel Blănculescu vin în contextul în care, potrivit unui studiu comandat de Institutul European din România, gradul de specializare pe verticală al ţării noastre a scăzut, între anii 2001 şi 2011.

Domnul Blănculescu ne-a explicat că perioada de criză a redus gradul de specializare din companii.

Domnia sa ne-a precizat: "Când vorbim de specializarea pe verticală ne referim la ceea ce se întâmplă în cadrul companiilor. Perioada 2001-2011, la care face referire studiul, include şi anii de criză, când societăţile comerciale s-au contractat, restructurându-şi inclusiv personalul, după ce au intrat în panică. Competitivitate, ca stare, înseamnă capacitatea de a putea vinde un produs sub preţul concurenţei, dar cu o calitate mai mare. O parte din forţa de muncă disponibilizată era reprezentată de personal specializat, iar concedierea specialiştilor ar fi trebuit să fie ultimul lucru la care companiile să apeleze. Doar că acest lucru s-a întâmplat în toată lumea, existând cazuri în care specialişti din afară au venit să-şi găsească de lucru în ţara noastră. Pentru ca o companie să fie competitivă, aşadar, înseamnă să vândă un produs mai performant la un preţ mai mic decât concurenţa, iar acest lucru se poate doar prin specializare pe verticală. Specializarea este un proces care trebuie să fie continuu".

Ionel Blănculescu ne-a precizat că, după trei ani de criză, companiile s-au adaptat la situaţia economică.

O altă concluzie a studiului citat arată că principalele produse pe care le exportăm au înregistrat o cotă de piaţă în scădere, de la 4,5%-37% în 2001, la 2,9%-14,5% în 2011.

Referitor la acest aspect, Ionel Blănculescu ne-a spus că diferenţele tehnologice dintre ţări cresc odată cu evoluţia societăţii: "Cu cât societatea evolulează, cu atât noi devenim mai puţin competitivi. În 2001, produsele noastre concurau mai bine cu cele europene pentru că tehnologiile erau mai joase. Acum, cu cât urcăm pe spirala dezvoltării tehnologice, dacă nu vom reuşi să ne tehnologizăm, cota de piaţă a produselor la export va continua să scadă".

Pieţele noastre strategice au rămas Germania, Franţa, Turcia, Ungaria, Ucraina, deşi dependenţa de pieţele UE a scăzut în favoarea ţărilor din afara Uniunii Europene.

Doru Lionăchescu, preşedintele Capital Partners, ne-a spus, recent, în cadrul unui interviu, că ritmul în care exporturile creşteau în anii trecuţi nu era sustenabil pe termen mediu. "Nu ne puteam aştepta să ne crească exporturile în ritm mai mare decât îi creşteau Chinei sau Vietnamului. A fost o situaţie conjuncturală de creştere cu două cifre, care trebuia să revină la normal, întrucât noi nu acţionăm în niciun fel pentru îmbunătăţirea competitivităţii ţării", ne-a precizat domnia sa, menţionând că leul s-a întărit pe fondul capitalurilor refugiate în România, ca urmare a situaţiei din Rusia şi Ucraina, nu pentru că ţara noastră a devenit competitivă.

Consultantul a subliniat: "Putem să ne creştem competitivitatea privind către cursul de schimb. La noi, însă, este o mare mândrie că avem un curs de schimb în care leul este supraevaluat. După părerea mea, acest curs este în detrimentul exportatorilor. Nu ştiu dacă ne permitem genul acesta de extravaganţă pe care noi o avem de circa cinci ani, în condiţiile în care România este un stat care are deficite. Probabil că, pentru a compensa lipsa de acţiune din alte domenii, ar fi trebuit să lucrăm pe un curs de schimb chiar puţin subevaluat, pentru a-i ajuta pe exportatori, mai ales în condiţiile în care au intrat capitaluri pe piaţa forex de la noi".

În perioada 2001-2011, a avut loc o reconfigurare importantă a avantajelor competitive ale Romaniei, "observându-se poziţii competitive mai puţin importante, dar cu produse cheie din sectoare mai capital intensive", după cum susţine studiul Institutului European din România.

Acesta remarcă o tendinţă pozitivă de creştere a competitivităţii interne a producătorilor locali de bunuri intermediare şi faptul că România continuă să câştige venituri din activtăţi intensive în forţă de muncă - pielărie, textile, lemn, agricultură.

Productivitatea ţării noastre este cu 10% sub media UE, potrivit documentului.

În opinia lui Doru Lionăchescu, pentru ca economia noastră se crească, în primul rând trebuie restructurat statul.

"Avem nevoie de o restructurare a aparatului administrativ, unde sunt 1,3-1,4 milioane de angajaţi. Înainte de 1989, erau 600.000-700.000 de funcţionari şi atunci aveam o economie 100% de stat. Avem o problemă mare de tot, din acest punct de vedere. Cel mai rău este în administraţia publică locală, unde sunt foarte mulţi angajaţi şi unde nu există niciun criteriu de salarizare - este un haos administrativ de neimaginat. La 25 de ani după revoluţia din 1989, aproape jumătate din activele economice ale României sunt încă în posesia statului", susţine domnia sa.

Consultantul este de părere că, de asemenea, trebuie modernizată infrastructura şi trebuie făcută privatizarea, pentru ca statul să fie scos din locurile de unde iroseşte, astfel încât acestea să poată fi eficientizate.

Doru Lionăchescu ne-a mai spus: "Noi suntem într-un siaj, într-o dependenţă cvasi-totală de economia europeană, în special de cea a Germaniei, mai ales pentru că mai mult de 20% din exporturile noastre sunt pe piaţa auto. Noi nu avem exporturi competitive, şi acest lucru se întâmplă pe fondul în care economia dă semne de creştere".

Potrivit preşedintelui Capital Partners, explicaţia pentru care creşterea economică de anul trecut nu se simte în buzunarele noastre este următoarea: "În condiţiile în care avem 3% creştere economică, nouă ne trebuie peste 2% doar să ne acoperim dobânzile aferente datoriei pe care o avem către organismele internaţionale. Omul nu are cum să simtă creşterea de sub 1%, care mai rămâne. Deocamdată, creşterea economică nu este suficientă pentru a ne acoperi datoriile din anii precedenţi. Ca să simţim în buzunare evoluţia economică, trebuie ca aceasta să fie mult mai mare, probabil peste 5-6%. Şi acest lucru nu se va întâmpla, repet, fără reformă structurală. Doar prin siajul dependenţei de UE şi al anilor agricoli buni nu avem cum să depăşim plafonul de creştere de 3-3,5%, care înseamnă un net 1-2%".