ISTORICUL PRIVATIZARII IN ROMANIA (21) AVAS a fost obligată la plata sumei de 147.696.634,71, lei cu titlu de despăgubiri către investitorii FNI

În conformitate cu prevederile art. 14 alin (1) din Legea nr. 333/2001, Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, devenit AVAS, a preluat fără plată toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni SA (CEC) rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii (FNI) şi/sau SC SOV Invest SA prevăzute în anexa care face parte integrantă din legea menţionată mai sus.

Totodată, prin dispoziţiile art. 14 alin (2) din aceeaşi lege, AVAS s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale CEC şi a dobândit calitatea procesuală pe care aceasta o avea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2001, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă era vorba de faza de judecată sau de executare silită.

În total, conform datelor existente în arhiva AVAS, prin cele 14 sentinţe comerciale executorii, AVAS a fost obligată la plata sumei de 147.696.634,71, lei cu titlu de despăgubiri către investitorii FNI, sumă care trebuia actualizată cu indicele de inflaţie calculat de la 24.05.200 până la data plăţii.

Până la data de 31.03.2009, din suma de 147.696.634,71 lei, AVAS a achitat voluntar sau în urma excutărilor silite, suma de 83.309.663,11 lei la care s-au adăugat inflaţia calculată de la data de 24.05.2000 până la data plăţii, în sumă de 153.463.603,31 lei, în total 236.806.171,09 lei achitaţi de AVAS cu titlu de despăgubiri către investitorii FNI(!)

La data de 31.03.2009, AVAS mai avea de achitat suma de 64.365.488,65 lei către investitori FNI ce au calitatea de creditori în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, sumă care trebuia actualizată cu indicele de inflaţie calculat de la 25.05.2000 până la data plăţii, respectiv suma de 193.032.100,46 lei (!)

Prin sentinţa comercială nr. 13732/17.12.2004, AVAS a fost obligată la plata sumei de 127.371.192,70 lei, cu titlu de despăgubiri, către Asociatia Naţională a Investitorilor Fondului Naţional de Investiţii (ANI-FNI), sumă care trebuia actualizată cu indicele de inflaţie calculat de la 24.05.2000 până la data plăţii, reprezentând peste 85% din totalul despăgubirilor la care a fost obligată la plată AVAS prin hotărâri judecătoreşti către investitorii FNI.

Punerea în aplicare a dispoziţiilor Sentinţei Comerciale nr. 13732/17.12.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. 5079/2001, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1287/21.03.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) - Secţia Comercială în dosarul nr. 4409/2/2005, a fost atribuită unei Comisii pentru punerea în aplicare a sentinţei comerciale nr. 13732/2004 (Comisia), înfiinţată prin Ordinul nr. 9461/19.07.2007 emis de preşedintele AVAS.

Punerea în aplicare a celorlalte titluri executorii prin care AVAS a fost obligată la plată de despăgubiri către investitorii FNI, în afară de sentinţa comercială nr. 13732/17.12.2004, a fost dată în competenţa Direcţiei Generale Juridice, până la data de 02.09.2008 când s-a aprobat Nota privind desfăşurarea activităţii de despăgubire a persoanelor ce au calitatea de creditori în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, prin care desfăşurarea activităţii de plată către investitorii FNI, indiferent de hotărârile judecătoreşti, a fost stabilită în sarcina Direcţiei Generale Juridice care coordonează de la acea dată şi activitatea Comisiei.

După părerea mea, nu cazul în sine a fost unul edificator despre neputinţa unei societăţi ca cea românească, ci ceea ce a urmat prăbuşirii FNI.

Obligaţiile de plată ale AVAS (în 2009 erau 2.133 somaţii de plată adresate prin intermediul unor birouri de executori judecătoresti) puteau fi achitate în termen de 6 luni prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 numai dacă din procesul de privatizare şi recuperare a creanţelor statului s-ar fi obtinut sumele necesare.

Dar procesul de privatizare era la sfârşitul perioadei (încă din 2004 România a anunţat încheierea privatizării în masă), cuprinzând în principal companii întoarse în proprietatea statului ca urmare a neîndeplinirii de către cumpărătorii acestora a obligaţiilor asumate prin contractele de vânzare-cumpărare.

În consecinţă, sumele destinate despăgubirilor se achitau cu întârziere. Mai mult decât atât, creditorii au început, la expirarea termenului de 6 luni, să solicite începerea executării silite a AVAS, inclusiv prin indisponibilizarea veniturilor acesteia prezente şi viitoare.

Din nefericire, nu numai că nimeni din Guvernul României în 2009 ( mă refer în special la Ministerul Finanţelor Publice şi Corpul de Control al Premierului) nu au înteles acest proces, dar erau în stare să impute cuiva (nu ştiu cui) penalităţile şi majorările de întârziere pe care executorii judecătoreşti le percepeau, plus indicele de inflaţie cu care trebuia actualizată suplimentar suma de plată.

Datorită faptului că nu au existat intrări în conturile AVAS din activitatea pentru care autoritatea a fost constituită, nu s-a putut asigura plata voluntară a dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti prin care AVAS a fost obligată la plata de despăgubiri către investitorii FNI, astfel încât conturile AVAS deschise la EximBank şi la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti au fost blocate, ajungându-se la imposibilitatea desfăşurarii activităţii normale, existând chiar riscul ca aceasta să fie întreruptă datorită neachitării facturilor curente către furnizorii de materiale şi utilităţi (apă şi canalizare, gaze, salubritate, energie electrică etc.) şi prestatorii de servicii (ascensoare, centrală termică, faxuri, copiatoare, telefonie fixă şi mobilă, reparaţii auto).

De asemenea, conform situaţiei facturilor în valută neachitate la data de 31.03.2009 întocmită de Direcţia Generală Economică, datorită blocării activităţii, AVAS s-a găsit în imposibilitatea de a achita contravaloarea onorariilor firmelor de avocatură care reprezentau interesele instituţiei în litigii de drept internaţional privat, taxele judiciare de timbru pentru aceste litigii, cheltuielile arbitrale, situaţie care putea avea drept finalitate atât renunţarea firmelor de avocatură de a mai reprezenta interesele statului român, respectiv AVAS, cât şi anularea acţiunilor formulate de AVAS ca netimbrate.

De asemenea, o altă consecinţă negativă a blocării conturilor AVAS prin instituirea de propriri pentru nerespectarea termenului de 6 luni de la data comunicării somaţiilor de plată, prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 a fost şi schimbarea destinaţiei legale a unor sume încasate de AVAS.

Astfel, conform art. 7 din OUG nr. 95/2003, sumele recuperate de AVAS în urma valorificării creanţelor bugetare preluate prin protocol de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) constituie venituri şi se virează la FNUASS în contul unic deschis pe seama CNAS, după scăderea cheltuielilor ocazionate de procesul de recuperare.

(Va urma)