Iubire cu socoteală

După ce, pe 26 iunie, cu ocazia Zilei drapelului a apostrofat politicienii maghiari pentru lipsa de respect pentru sărbătorile româneşti, preşedintele Traian Băsescu şi-a declarat, o zi mai târziu, cu ocazia Zilelor târgmureşene, iubirea egală pentru toţi cei care au "buletin românesc în buzunar". Să se fi supărat preşedintele pe Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, pentru că declarase în presa locală că nu este interesat de această vizită sau pentru că a mai spus şi că "la toamnă îmi găsesc un alt candidat, că mi-au ajuns cinci ani"? Sau poate reacţiona la afirmaţiile lui Korody Attila care considera parada militară prilejuită de vizita prezidenţială ca pe o încercare de umilire a maghiarimii din Secuime în condiţiile în care ar avea loc un proces de "colonizare conştientă" a zonei câtă vreme "Ţinutul Secuiesc trece printr-un proces de militarizare şi numărul de efective ale Armatei şi Poliţiei este în creştere" ?

Oricum, când a făcut cele două declaraţii preşedintele şi-a făcut cu siguranţă o socoteală în privinţa alegerilor prezidenţiale din toamnă. Pe de o parte, preşedintele a pariat pe latura naţionalistă a votului românesc din Ardeal - or, în Transilvania, dominată în zona românească de PDL, şi în cea maghiară de UDMR, s-ar putea juca din nou soarta alegerilor prezidenţiale. Pe de altă parte, la Târgu Mureş, Traian Băsescu s-a adresat maghiarilor care scapă controlului direct al UDMR, din zonele cu populaţie mixtă sau cu dominantă românească. Chiar dacă într-un sondaj realizat la comanda UDMR, în martie 2009, pe populaţia maghiară din Transilvania 12,4% din respondenţii care declarau că merg la vot optau pentru Traian Băsescu, preşedintele avea o marjă suficientă de mişcare câtă vreme încrederea în şeful statului era de 47%. Chiar dacă au fost şi vremuri mai bune, când Traian Băsescu trezea încrederea a peste 60% din maghiari (în septembrie 2006 sau în aprilie 2008), cota obţinută de Traian Băsescu dădea preşedintelui speranţa unui rezultat mult mai bun, poate nu chiar ca la referendumul din 19 mai 2007, dar oricum aproape. Tocmai acesta a fost sondajul de opinie prin care UDMR a pregătit opinia publică românească şi maghiară pentru o candidatură udemeristă la preşedinţie. Asta, în condiţiile în care în 2009, pentru prima dată în istoria României, alegerile prezidenţiale nu se vor mai desfăşura simultan cu cele parlamentare, iar UDMR nu îşi mai poate justifica candidatura prin logica prezidenţialistă a campaniei pentru legislative care ar putea afecta coerenţa votului etnic. Aşa că această candidatură tactică a fost pusă sub semnul imperativului etnic: 75% din maghiari, conform sondajului realizat de Kvantum Research, considerau că UDMR ar trebui să aibă un candidat propriu la preşedinţie.

Or, tot pe 27 iunie, şi tot la Târgu Mureş, Consiliul Reprezentanţilor Unionali ai UDMR a desemnat drept candidat la alegerile prezidenţiale din toamnă pe Kelemen Hunor. O altfel de socoteală decât cea a preşedintelui: Uniunea va avea propriul său candidat, ceea ce va sustrage lui Traian Băsescu o parte din voturile maghiare. În 2004, Traian Băsescu câştiga al doilea tur al alegerilor prezidenţiale şi datorită maghiarilor: nu atât a celor care l-au votat, cam 25% din totalul celor prezenţi la vot, cât a celor care nu s-au mai prezentat la alegeri şi l-au lăsat pe Adrian Năstase cu 200.000 de voturi mai puţin. În acest fel, UDMR îşi menţine intact potenţialul de negociere. Iar Kelemen Hunor, preşedintele executiv al UDMR, va asigura prin participarea sa o întinerire a unei campaniei prezidenţiale ce se anunţă dominată de candidaţi de peste 50 de ani (e născut în 1967), dar şi o "reprezentare" moderată a programului autonomist al formaţiunii maghiare. Dar se vor potrivi socotelile de acasă cu cele din târg?