JENS WEIDMANN: "BANCHERII CENTRALI AU NEVOIE DE COLOANĂ VERTEBRALĂ" Ce surprize mai pregăteşte Banca Centrală Europeană?

Odată cu anunţarea "planului" de trecere la normalizarea politicii monetare din zona euro, implicaţiile sale teribile par să devină tot mai evidente pentru pieţele şi guvernele dependente de "drogul" banilor ieftini.

La fel ca în cazul substanţelor stupefiante, odată cu instaurarea dependenţei, "dozele" trebuie să fie tot mai mari pentru asigurarea aceluiaşi nivel al "euforiei".

"Anii de relaxare cantitativă au alterat profund structura pieţei creditului din zona euro", a scris recent Barnaby Martin, de la Bank of America, într-o analiză pentru clienţi, ale cărei concluzii au fost preluate în presa financiară internaţională.

În opinia sa "nu trebuie permisă apariţia unei recesiuni în zona euro", deoarece "şi numai ideea unei recesi­uni ne umple de teamă".

Analistul de la Bank of America îşi exprimă apoi îngrijorarea că "BCE va finaliza programul de relaxare cantitativă şi nu-l va înlocui cu altceva". Dar dacă o recesiune majoră este inevitabilă, chiar în condiţiile menţinerii pe termen nedefinit a politicii monetare ultrarelaxate?

Din fericire, tot Barnaby Martin a lansat, încă din aprilie 2018, o propunere pentru prelungirea condiţiilor monetare actuale din zona euro. "Economiştii noştri au discutat posibilitatea unei "Operaţiuni Twist' pentru portofoliul de active ale BCE, astfel încât diferenţa dintre dobânzile pe termen lung şi cele pe termen scurt să fie menţinută la un nivel scăzut", declara atunci Martin conform unui articol de la Zerohedge.

Operaţiunea Twist se referă la "răsucirea" curbei randamentelor de către o bancă centrală, prin vânzarea obligaţiunilor pe termen scurt din portofoliu şi cumpărarea, cu sumele obţinute, a obligaţiunilor pe termen lung. Rezultatul este creşterea randamentului pentru maturităţile scurte şi scăderea celui pentru maturităţile lungi.

Pe site-ul Investopedia se arată că "Operaţiunea Twist este o formă de relaxare monetară mai puţin agresivă decât relaxarea cantitativă, deoarece nu presupune creşterea bilanţului băncii centrale".

O astfel de operaţiune a derulat Federal Reserve în 2011, când dobânzile pe termen scurt erau deja la zero, şi în 1961.

Acum se pare că şi BCE analizează oportunitatea unei astfel de operaţiuni după finalizarea programului de cumpărare, prin tipărire, a obligaţiunilor guvernamentale şi ale corporaţiilor.

Mai multe surse din cadrul instituţiei monetare de la Frankfurt au declarat pentru Reuters că "a fost luată în considerare cumpărarea unui volum mai mare de obligaţiuni pe termen lung pentru a nu permite creşterea randamentelor".

Presiunile exercitate asupra dobânzilor de către băncile centrale apar, de obicei, în condiţiile în care se doreşte stimularea economiei reale. În condiţiile în care BCE ia deja în considerare "Operaţiunea Twist", deşi "discursul" oficial nu conteneşte să vorbească despre redresare sustenabilă, Zerohedge întreabă dacă lansarea unei astfel de măsuri nu indică, de fapt, o economie extrem de fragilă.

Cu excepţia valorilor negative pentru randamentele până la 6 ani, curba randamentelor din zona euro arăta destul de "normal" la sfârşitul primei jumătăţi a anului curent (vezi graficul).

Lansarea unei Operaţiuni Twist de către BCE ar trebui să conducă la scăderea randamentelor pentru maturităţile de peste 10 ani. Tiparniţa nu va fi implicată, deoarece obligaţiunile pe termen lung vor fi cumpărate cu banii obţinuţi la scadenţa titlurilor pe termen scurt.

Zerohedge aminteşte, însă, că măsura va avea o influenţă negativă asupra profitabilităţii sistemului bancar din zona euro, ca urmare a efectului combinat al deplasării în jos a curbei randamentelor şi aplatizării acesteia.

În acest context, preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, a acordat recent un interviu postului public de radio HR1 din Germania. Weidmann a declarat că "bancherii centrali au nevoie de coloană vertebrală", iar "următorul conducător al BCE trebuie să poată închide robinetul monetar".

În acest caz, de la dorinţă la acţiune este o cale foarte lungă. Şi oficialii de la Federal Reserve au aşteptat foarte mult până să treacă de la relaxarea cantitativă la restricţionarea cantitativă şi la majorarea dobânzii de politică monetară.

Revenirea economiei SUA pe o traiectorie care pare sustenabilă şi accentuarea presiunilor inflaţioniste au jucat un rol important în decizia de trecere la "normalizarea" cadrului de politică monetară, însă un factor principal a fost, pur şi simplu, necesitatea creşterii dobânzii până la un nivel de la care să poată fi redusă când va "lovi" o nouă recesiune.

Banca Centrală Europeană nu are acest "lux", iar semnalele din principala economie a zonei euro, Germania, arată că o recesiune ar putea să fie foarte aproape.

"Sarcina este acum normalizarea politicii monetare fără a pierde din vedere obiectivul nostru de asigurare a stabilităţii preţurilor", a mai declarat Weidmann.

În opinia sa, "preşedintele BCE trebuie să fie capabil, cum s-a întâmplat până acum, să comunice această politică şi să asigure unitatea Consiliului Guvernatorilor".

Declaraţiile preşedintelui Bundesbank arată că acesta este gata să "candideze" pentru poziţia ocupată de Mario Draghi până în noiembrie 2019, însă criticile sale la adresa măsurilor din cadrul programului de relaxare cantitativă vor cântări greu în decizia finală a miniştrilor de finanţe din zona euro.

Inclusiv declaraţia lui Weidmann de la postul de radio HR1, referitoare la necesitatea coloanei vertebrale pentru bancherii centrali, îl poate scoate din cursă încă înainte de începerea ei, deoarece criza existenţială a zonei euro din ultimii ani ne arată că tocmai lipsa coloanei vertebrale, mai ales la nivelul miniştrilor de finanţe, reprezintă o "adaptare" esenţială în lupta pentru "supravieţuire".

Succesorul lui Mario Draghi la conducerea BCE are mari "şanse" să fie instalat în funcţie chiar în mijlocul unei "furtuni" financiare, suprapuse unei "furtuni" globale la nivelul relaţiilor comerciale dintre marile puteri, iar lipsa coloanei vertebrale ar putea să nu mai fie o adaptare suficientă care să ajute la supravieţuirea zonei euro, la fel cum nici o eventuală "Operaţiune Twist" nu va putea să "îndrepte" căile de creştere economică.