Joaca de-a plafonarea preţului petrolului s-ar putea deconta tot în Occident

Raţionamentul din spatele strategiei de plafonare a preţurilor ţiţeiului rusesc este că în acest mod Rusia ar fi forţată să ofere disconturi considerabile Chinei, iar veniturile pentru întreţinerea maşinii sale de război ar fi afectate.

Fixarea unui anumit plafon de preţ era până acum o strategie pe care o stabileau de regulă vânzătorii. Fie într-o situaţie de monopol, fie în cazul unui grup relativ mic de producători (precum OPEC).

Mai rar de văzut o astfel de strategie din partea cumpărătorilor, mai ales când nu e vorba de un cumpărător unic şi când resursa în cauză este într-un proces de epuizare destul de accelerat, deci dinamica cerere-ofertă nu-i avantajează.

Astfel, SUA şi aliaţii săi din G7 plus Australia vor să plafoneze preţurile ţiţeiului rusesc transportat pe mare începând din 5 decembrie şi vor folosi pentru asta în special pârghia produselor financiare legate de respectivul activ (asigurările de transport, furnizate în special de Marea Britanie) şi presiunile la adresa transportatorilor din propriile ţări.

În planul ale cărui coordonate au fost trasate joi 4 noiembrie se solicită ţărilor participante să refuze serviciile de transport petrolier (cum ar fi asigurările, finanţele, brokerajul) şi navigaţia pentru încărcăturile petroliere cu preţuri peste plafon.

Potrivit Reuters, surse din interiorul negocierilor privind fixarea plafonului de preţ, declarau că acesta va fi determinat în conformitate cu media istorică a preţurilor ţiţeiului, de 63-64 dolari pe baril, sugerând însă o limită superioară.

Secretarul adjunct al Trezoreriei SUA pentru politică economică, Ben Harris, declara pe 9 septembrie că, dacă China negociază cu Rusia o reducere separată de 30%-40% la petrolul rusesc din cauza plafonării preţurilor, "considerăm că este un câştig".

• Ce ar putea strica planurile G7?

Planurile G7 ar putea fi stricate, în primul rând, de distorsiunile la nivelul ofertei. Rusia a ameninţat că nu va mai livra petrol ţărilor care aplică planul de plafonare a preţului şi ar putea, de asemenea, să îşi reducă producţia pentru a genera o creştere a preţurilor (cum s-a întâmplat în cazul gazelor). Iar OPEC s-a arătat, recent, mult mai sensibil la interesele ruseşti decât de presiunile americane.

În plus, planul nu dispune de un mecanism centralizat de punere în aplicare, lăsând la latitudinea ţărilor care au instituit plafonul să aplice pedepse pentru achiziţiile care depăşesc nivelul acestuia. Ceea ce presupune viteze diferite de implementare şi sincope de parcurs.

Nimeni nu garantează că nu vor apărea companii dispuse să asigure astfel de transporturi peste plafon, din ţările în curs de dezvoltare, transportatori din India şi China sau că nu va exista o subraportare masivă a acestor transporturi.

Cel mai bun indiciu că planurile au hibe şi şanse relativ mici de succes se vede la bursă, unde vineri cotaţiile petrolului Brent urcau cu 5%, stabilind un avans săptămânal de 2,5%, în ciuda faptului că joi se bătuseră în cuie detaliile planului de plafonare a preţului ţiţeiului rusesc. Asta în ciuda temerii de recesiune odată cu continuarea politicii de majorare a dobânzilor în SUA, fapt ce ar trebui să ducă la scăderea cotaţiilor.

Demn de subliniat este că raţionamentul care a stat la baza renunţării la plafonarea preţurilor gazelor ruseşti în UE (generarea penuriei) nu a mai funcţionat în acest caz, deşi situaţiile sunt destul de asemănătoare. Probabil a contat faptul că în primul caz iniţiatorii proiectului erau europeni, iar aici vorbim de un plan al SUA (asumat de Janet Yellen, fosta şefă a Fed şi actuala secretară a Trezoreriei).

Suprapusă crizei gazelor naturale, creşterea preţurilor petrolului ar face din Europa victima perfectă, procesul dezindustrializării/mutării afacerilor europene în SUA fiind deja conturat pe bătrânul continent.

• Subvenţii sau inflaţie?

Miniştrii Economiei şi Finanţelor din zona euro (Eurogrup) urmau să analizeze, ieri, situaţia economiei europene şi cum ar putea fi ajustate măsurile naţionale pentru frânarea scumpirii energiei, cu scopul de a evita subvenţiile generalizate care pot alimenta inflaţia, relata agenţia EFE preluată de Agerpres.

Discuţia porneşte de la un scenariu privind riscul foarte mare de recesiune în zona euro, în pofida avansului PIB din trimestrul al treilea (+0,2%) şi a consolidării pieţei muncii, dar în contextul unei inflaţii record alimentate de preţurile la energie, de 10,7% în octombrie.