Joe Biden ameninţă companiile petroliere şi le cere să-şi facă datoria patriotică

În perioada campaniei electorale din 2020, Joe Biden scria pe contul său de Twitter că "schimbările climatice trebuie tratate ca o ameninţare existenţială" şi promitea că, odată ajuns preşedinte, va opri subvenţiile pentru companiile petroliere, va interzice deschiderea unor noi exploatări petroliere pe terenurile şi în apele aflate sub jurisdicţia guvernului federal şi va trage la răspundere directorii din industria petrolieră.

Acum Joe Biden a intrat în panică, alături de administraţia sa, şi caută oriunde vinovaţi pentru preţurile record la benzină şi motorină, mai puţin în propria curte. Campania de căutare a vinovaţilor include, de câteva zile, şi ameninţări directe la adresa directorilor din sectorul producţiei şi rafinării petrolului.

Într-o scrisoare deschisă, Biden dă vina pe "războiul de agresiune al lui Putin" pentru creşterea preţului produselor petroliere şi le cere măsuri rapide pentru creşterea producţiei şi scăderea preţurilor. Dincolo de faptul că autorul a uitat un aspect deosebit de important, respectiv că nu este doar un simplu război de agresiune, ci unul neprovocat, scrisoare arată o rupere completă de realitate a administraţiei Biden, o administraţie pentru care afişarea ostentativă a ignoranţei pare un motiv de mîndrie.

"Cea mai malignă formă de ignoranţă este refuzul încăpăţinat şi deliberat de a învăţa ceva, este refuzul direct chiar de a recunoaşte că ceva există", a scris recent Irina Slav, analist la Oilprice.com, iar "acesta este felul de ignoranţă arătat atât de administraţia Biden cât şi de prietenii din Uniunea Europeană".

Un exemplu edificator este oferit de un director din sectorul energetic american. "Când Casa Albă a început să facă apeluri cuprinsă de panică, oficialii administraţiei Biden au crezut că producţia de petrol prin fracturare hidraulică poate creşte puternic pe termen scurt, adică luni sau trimestre, şi au fost şocaţi să audă că este ca şi cum ai cere scoatere sîngelui din piatră, este aproape imposibil", a declarat Bob McNally, directorul companiei de consultanţă Rapidan Energy, pentru Financial Times.

După apelul pentru creşterea producţie şi scăderea preţurilor, Joe Biden a prezentat şi o serie de ameninţări, astfel încât să fie clar pentru toată lumea cât de serios este.

"Administraţia mea este gata să utilizeze toate instrumentele adecvate şi rezonabile aflate la îndemâna guvernului federal în situaţii de urgenţă astfel încât să crească capacitatea de producţie şi rafinare în viitorul apropiat pentru asigurarea furnizării de combustibil pentru toate regiunile ţării", se arată în scrisoarea semnată de Joe Biden, deoarece "în vreme de război, nu sunt acceptabile marjele de profit mult peste normal obţinute pe seama familiilor americane".

Dar despre ce război este vorba şi când l-a declarat Congresul, singura autoritate cu aceste puteri în Statele Unite? Sau este vorba de "construirea" unei noi "realităţi" care să justifice chiar şi cele mai abjecte măsuri dictatoriale pentru acoperirea dezastrului economic în desfăşurare? În urmă cu câteva zile şi preşedintele Franţei a declarat că ţara a intrat într-o "economie de război".

Ulterior, purtătorul de cuvânt al Casei Albe le-a cerut companiilor să-şi facă datoria patriotică prin scăderea preţului şi părea că este gata să relanseze sloganul "ţării cât mai mult petrol".

Accentul asupra soluţiilor pe termen scurt este de înţeles, în condiţiile în care Partidul Democrat priveşte cu groază către alegerile din noiembrie, dar sectorul petrolier şi economia reală nu funcţionează ca tiparniţa unei bănci centrale.

Datele oficiale de la Energy Information Administration (EIA) arată o scădere a capacităţii de rafinare de 1,032 milioane de barili pe zi de la maximul din aprilie 2020 până la sfârşitul lunii martie 2022 (vezi graficul).

John Kemp, analist al pieţei energiei la Reuters, a prezentat recent informaţii despre durata şi costurile unei investiţii într-o rafinărie de dimensiuni medii. Pentru a aduce investiţia în stadiul de producţie sunt necesari cel puţin 3 ani şi circa 4 miliarde de dolari. Din nou a fost reamintit şi cele mai mare obstacole în calea unor astfel de investiţii, respectiv cadrul de reglementare şi lipsa predictibilităţii acestuia.

Joe Biden şi-a încheiat scrisoarea cu "apreciez că veţi acorda atenţia imediată şi eforturile dumneavoastră pentru mitigarea provocărilor economice create pentru familiile americane de acţiunile lui Vladimir Putin".

Scrisorii de la Casa Albă au răspuns atât reprezentanţii producătorilor de petrol, din cadrul organizaţiei American Petroleum Institute (API), cât şi ai rafinăriilor, în cadrul unei scrisori comune de la API şi American Fuel & Petrochemical Manufacturers (AFPM).

Scrisoarea de la API prezintă 10 măsuri care pot fi luate pentru eliminarea blocajelor de pe lanţurile de producţie şi distribuţie, cum ar fi ridicarea unor restricţii privind exploatarea terenurilor şi apelor administrate de guvernul federal, stabilirea unor proiecte critice de infrastructură care să fie autorizate de Congres sau reformarea procesului de acordare a autorizaţiilor de explorare şi exploatare.

O propunere deosebit de importantă o reprezintă eliminarea restricţiilor privind accesul la capital, prin renunţarea la cerinţele de raportare către Securities and Exchange Commission (SEC) a măsurilor pentru respectarea normelor de mediu, care sunt considerate împovărătoare şi ineficiente.

API mai cere renunţarea la obstrucţionarea procesului de acordare a autorizaţiilor pentru exploatările de gaze din partea Federal Energy Regulatory Commission.

Ultima propunere, dar extrem de importantă, o reprezintă introducerea unor măsuri pentru pregătirea forţei de muncă, mai ales prin promovarea disciplinelor STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics), care să asigure aptitudinile necesare pentru construirea şi operarea infrastructurii de petrol, gaze şi alte surse de energie.

Scrisoarea comună de la API şi AFPM este deschisă prin sublinierea faptului că s-a înregistrat o scădere de 70% a capacităţii de rafinare pe Coasta de Est a SUA faţă de maximul anterior anului 2009, iar necesarul de consum este acoperit de importuri tot mai mari.

Se mai arată, de asemenea, că rafinăriile operează la un grad de utilizare foarte ridicat, de circa 94%, în condiţiile în care s-a apelat şi la amânarea unor lucrări de întreţinere, iar circa jumătate din rafinăriile închise în SUA sunt reconvertite către producţia de combustibil regenerabil.

API şi AFPM mai accentuează că "rafinăriile reprezintă o afacere cu un ciclu lung şi investiţiile de multe miliarde nu se fac pe baza randamentelor pe termen scurt", iar apoi îi amintesc lui Biden de promisiunea din campania electorală, de eliminare a combustibililor fosili, şi de măsurile luate la nivelul statelor şi la cel federal, care nu transmit deloc semnale de încurajare pentru investiţiile în rafinării, ci dimpotrivă.

În condiţiile în care scrisoarea deschisă de la Casa Albă a fost adresată preşedintelui şi directorului executiv al companiei ExxonMobil, un răspuns a venit şi de aici.

"Am continuat să investim chiar şi în perioada pandemiei, când am avut pierderi de peste 20 de miliarde de dolari şi am fost nevoiţi să împrumutăm peste 30 de miliarde pentru investiţiile în creşterea capacităţii", se arată în scrisoare de la ExxonMobil, unde se mai subliniază că "guvernul poate promova investiţiile prin politici clare şi consistente de susţinere a dezvoltării sectorului resurselor naturale din SUA".

Aprobarea mai rapidă a unor lucrări de infrastructură, cum ar fi conductele de transport, este oferită drept exemplu, poate ca o ironie la adresa uneia dintre primele decizii ale lui Joe Biden în calitate de preşedinte, aceea de a opri construcţia magistralei Keystone XL.

Va ţine cont administraţia de la Washington de aceste propuneri, a căror acceptare, chiar şi parţială, ar putea transmite un semnal puternic şi către Europa în ceea ce priveşte adoptarea unor măsuri care pot produce şi efecte concrete?

Sau nu este nevoie de efecte concrete, ci va fi suficientă exprimarea permanentă a dorinţei de obţinerea a autonomiei energetice prin proiecte fanteziste, atât din punct de vedere al costurilor cât şi din punct de vedere al legilor fizicii?