JUSTIŢIA CU OCHII DEZLEGAŢI Dilemele reglării de conturi în cazul Berbeceanu

Horaţiu Potra sau cineva care seamănă izbitor cu Horaţiu Potra, şeful Asociaţiei foştilor luptători români din Legiunea Străină (RALF), apare, într-o fotografie din 30 octombrie, în spatele poliţiştilor care îl duc pe comisarul Traian Berbeceanu, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - o fotografie publicată de numeroase ziare, fără ca detaliul să fie remarcat.

Horaţiu Potra a fost arestat de comisarul Berbeceanu, cu trei ani în urmă, în septembrie 2010, sub acuzaţia deţinerii ilegale de arme şi a traficului de droguri, primind o condamnare cu suspendare.

Cazul a fost prezentat controversat, în presă, Antena 3 speculînd în jurul arsenalului de arme găsit la sediul bazei de antrenament al RALF, unde Potra desfăşoară antrenamente pentru gărzi de corp.

Excepţie făcînd un revolver neînregistrat, se pare că armele erau deţinute legal şi justificat, avînd în vedere natura ocupaţiei lui Potra (a activat cinci ani în Legiunea Străină, după care a fost şeful securităţii unor personalităţi africane), după cum, pentru droguri, judecătorii au decis că nu există probe concludente.

Cel mai la îndemînă ar fi să ne închipuim că Horaţiu Potra ar fi dorit să asiste la umilirea lui Berbeceanu, să-l vadă arestat pe cel care l-a arestat.

Dar, cunoscuţi de-ai lui Potra susţin că ranchiuna nu i-ar sta în caracter, fiind "vaccinat" de pericolele pe care le-a înfruntat în cariera de luptător (încarcerări repetate şi evadări).

Printre ziariştii de investigaţii se şopteşte că Horaţiu Potra este asociat, de data recentă, afacerilor din Africa ale lui Frank Timiş şi că nu ar fi fost posibil să fie în ţară, la 30 octombrie.

Ar rezulta, de aici, că persoana din fotografie nu este Potra, ci doar cineva care seamănă cu el.

Oricum, este posibil ca Berbeceanu să nu-l fi incomodat pe Potra doar în acea ocazie.

Faimosul Dosar "Hidra", din 2006 (furturi de metal din Combinatul hunedorean Mittal Steel, săvîrşite cu ajutorul unor gărzi de corp), care l-a făcut remarcat pe Traian Berbeceanu, fiind declarat atunci drept "Poliţistul anului", l-a numărat printre făptaşii principali şi pe luptătorul de K1 Gheorghe Ioniţă, zis "Ghiţă Francezul", datorită stagiului de cinci luni în Legiunea Străină.

Suspectăm că Horaţiu Potra şi Ghiţă Francezul se cunosc, deşi nu ştim dacă acesta din urmă este membru al Asociaţiei RALF (Potra afirmă că numărul românilor care au luptat în Legiune aproximează 1.500).

Este Potra, sau nu este Potra?

• DILEMA 2: BERBECEANU ESTE LUCEAFĂR SAU LUCIFER?

Dincolo de prima dilemă, fapt este că Horaţiu Potra este un apropiat al Serviciului Român de Informaţii (de altfel, la momentul arestării din 2010, Potra se afla în ţară, pentru un curs organizat de SRI).

Fostul şef al Biroului de Combatere a Crimei Organizate - Alba, Traian Berbeceanu era filat de SRI, care a încercat să-şi impună viziunea că, în realitate, cariera spectaculoasă de "superpoliţist" a lui Berbeceanu se bazează pe complicitatea lui cu infractorii şi că el este adevăratul lor coordonator, arestînd plevuşca şi niciodată capii, informîndu-i asupra investigaţiilor şi stabilind cine şi în ce împrejurări trebuie sacrificat.

La rîndul său, Traian Berbeceanu purta o luptă deschisă cu anumiţi ofiţeri SRI (a încercat să-l aresteze, fără succes, pe şeful SRI Alba, Ioan Tarnu) şi procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, acuzîndu-i oficial de corupţie (la reciprocitate), în repetate rînduri, inclusiv în scrisoarea deschisă postată pe internet, după arestarea sa, în care afirma că structurile de stat au fost penetrate de infractori (desigur, aceasta din urmă nu este decît o confirmare a convingerii pe care o avem cu toţii).

Este Berbeceanu un "Luceafăr" al dreptăţii, sau este un "Lucifer" al poliţiei corupte?

• DILEMA 3: LAURA CODRUŢA KOVESI - ÎNGER SAU DEMON?

Se spune că procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi, va fi negociat cu conducerea SRI în favoarea lui Traian Berbeceanu, comisar cu care a colaborat la Dosarul "Hidra", care pe ea a propulsat-o, din procuror şef la Sibiu, în funcţia de procuror general al României.

Presa susţine că procurorii DNA Alba ar fi scurs în media locală, în 2010, o serie de înregistrări ale convorbirilor telefonice dintre procurorul Ioan Lascu, şi fostul procuror şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, Florin Apostu; în una dintre ele, Apostu îl informa pe Lascu asupra intenţiei să îşi asigure sprijinul fiicei acestuia din urmă - Laura Codruţa Kovesi, în favoarea omului de afaceri sibian Ilie Carabulea (înglodat în numeroase dosare penale) şi a afacerii acestuia "Atlassib" (unul dintre marii noştri transportatori).

Însăşi Kovesi se pare că a fost interceptată în biroul lui Apostu, cu o săptămână înainte ca acesta să fie arestat pentru şpaga luată de la Carabulea, pentru a-i închide acestuia dosarele penale, o convorbire care ar incrimina-o, dar şeful DNA de atunci, Daniel Morar, ar fi muşamalizat cazul.

Pentru ca dilema să fie mai adîncă, să reamintim că, exact o săptămînă în urmă, Laura Codruţa Kovesi, în funcţia sa actuală, de şef DNA, a anunţat instrumentarea unui dosar de evaziune fiscală din industria alimentară, în care sînt implicate peste o sută de firme străine şi autohtone, cu vreo cincizeci de învinuiţi, în calitate de administratori de societăţi comerciale români şi străini, avocaţi, contabili şi angajaţi ai Ministerului Finanţelor Publice.

Se spune că un senator ar fi asigurat protecţia întregii reţele de evazionişti.

Este Laura Codruţa Kovesi un "Înger" al legii, sau este "Demonul" ei?

• DILEMA 4 (ŞI CEA MAI GOGONATĂ): FURĂM COMBISTIBILII NATO, ÎMPREUNĂ CU AMERICANII?

Pentru că printre acuzaţiile aduse lui Berbeceanu figurează şi favorizarea evaziunii fiscale în domeniul comercializării carburanţilor, unii fac o legătură extrem de sofisticată între cazul lui şi începerea lucrărilor la scutul american anti-rachetă de la Deveselu, într-o ceremonie (tot exact cu o saptămînă în urmă) care a reunit pe Traian Basescu şi înalţi oficiali din Pentagon şi NATO.

Pe şoptite, în rîndul ziariştilor de investigaţie, se vorbeşte despre furturi de sute de tone de carburanţi de la baza NATO de la Mihail Kogălniceanu, care vor fi fost traficate în vestul ţării, trecînd dintr-o cisternă în alta, sub coordonarea lui Berbeceanu.

Ei cred că inaugurarea de la Deveselu va fi fost precedată de controale la Baza Kogălniceanu, că furturile vor fi fost descoperite, vinovaţii americani vor fi fost deja pedepsiţi şi că NATO ne cere, acum, pedepsirea complicilor noştri.

Furăm cu americanii, sau nu furăm?

• DILEMA MEA

De obicei, ştiu despre ce vorbesc.

Cînd spun că se petrece ceva, atunci sînt convins că lucrul ăla se petrece.

Mi se poate întîmpla să mă înşel (nu-mi amintesc nici măcar un singur caz, în douăzeci şi trei de ani de presă), dar, oricum, sînt convins, cînd o spun, că-i cum o spun.

În cazul lui Berbeceanu, mărturisesc, n-am nici o idee.

Nimic nu e ce pare.

Un comisar fără avuţie acuză o întreagă şandrama de făcut dreptate şi nu avem nici o suspiciune că n-ar fi adevărat - indivizii implicaţi sînt de nu ştiu cîte ori mai bogaţi decît el.

Într-o ţară coruptă pînă în măduva oaselor, este absolut normal să fie înlăturat.

Dar acuzaţiile asupra lui sînt şi ele verosimile (deşi acuzaţia că nu şi-ar fi trecut, în declaraţia de avere, înstrăinarea prin schimb a propriului autoturism, este nu doar ridicolă, ci dovedeşte şi rea credinţă).

Oamenii ăştia sînt din alt film, iar filmul nu-i tradus nici în chineză.

Exact cei care ar trebui să ne apere, să asigure respectarea legii şi dreptatea, se acuză reciproc, cu date, înregistrări, fapte.

Şi aproape toate sînt verosimile.

Premierul Victor Ponta a avut o intervenţie istorică, vineri, la Sibiu, cînd, referindu-se la cazul fostului şef al Biroului de Combatere a Crimei Organizate - Alba, Traian Berbeceanu, ne-a eliberat de inhibiţia să comentăm justiţia:

"Justiţia e bună dacă chiar face dreptate, nu e bună aşa, în general. Justiţia e bună dacă face dreptate şi vreau să mă asigur şi eu, ca toţi cetăţenii acestei ţări, că la Alba se face dreptate, nu se face doar o reglare de conturi între instituţii", a afirmat primul ministru.

Spun că intervenţia premierului este istorică, deoarece, minţind cu consecvenţă, de această dată s-ar putea ca el să fi rostit şi un adevăr, din neatenţie - probabil că ne aflăm în chiar acel moment în care minciuna se confundă cu adevărul.

Pînă acum, dacă, în calitate de ziarist, te apucai să zici că judecătorii săvîrşesc o mişelie, primeai replici de genul "Cu ce drept te antepronunţi?!", sau "Trebuie să avem încredere în justiţia română!", sau, chiar, "Vrei să influenţezi procesul!".

Iată, acum, că noi toţi, cetăţenii acestei ţări, vrem să ne asigurăm că la Alba se face dreptate.

Şi dacă premierul spune că vrem, asta înseamnă că avem şi dreptul să vrem, deci şi noi ziariştii, întrucît sîntem cetăţenii acestei ţări, avem dreptul să comentăm justiţia de la Alba.

Iar, cum în aceeaşi zi, investigaţiile în cazul Berbeceanu au fost preluate de structura centrală a DIICOT, înţelegem că avem dreptul să comentăm şi justiţia de la nivel naţional şi să ne asigurăm că ea face dreptate, iar nu doar reglează conturi între instituţii.

Convingerea mea intimă este că Justiţia doar reglează conturi şi nu face dreptate.

Dar - ca Victor Ponta şi toţi cetăţenii acestei ţări -, aş vrea să mă asigur că nu este aşa.

Aş fi fericit să nu fie aşa.

Oare, chiar aş putea să mă asigur că nu este aşa?