Justiţie şi politică

Dispariţia judecătoarei Ruth Bader Ginsburg, membră a Curţii Supreme a SUA din 1993 până la decesul său de vineri, a readus în atenţia opiniei publice dificilul raport dintre justiţie şi drept şi a confruntării deja multiseculare dintre liberali şi conservatori în interpretarea Constituţiei americane. O bătălie care a început de la debutul tumultos al federaţiei americane şi care nu încetează nici astăzi şi care influenţează nu doar dinamica politică americană ci şi pe cea mondială. Aşa că o a treia nominalizare conservatoare realizată în cursul mandatului lui Donald Trump ar marca politica americană - dar şi mondială - pentru trei decenii de acum înainte. Nici n-ar mai conta aşa de mult dacă Trump ar fi reales.

Ruth Bader Ginsburg a fost una dintre cele mai potrivite persoane să facă parte din Curtea Supremă: o profesoară de drept şi juristă care a militat întreaga viaţă pentru respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor civile în privinţa interpretării Constituţiei şi a moştenirii filosofico-juridice a Părinţilor Fondatori. O progresistă ale cărei decizii la Curtea Supremă s-au situat la centru şi care a avut o foarte bună colaborare în interiorul celei mai importante instituţii juridice americane cu Antonin Scalia, judecător considerat conservator, numit de Ronald Reagan în 1986 şi dispărut în 2016. Ori, conform informaţiilor preluate de BBC, cel mai probabil una din următoarele două, Amy Coney Barrett sau Barbara Lagoa, judecătoare conservatoare a căror poziţie este profund anti-progresistă, ar putea fi nominalizată săptămâna viitoare pentru a o înlocui pe Ginsburg la Curtea Supremă.

Decizia lui Donald Trump de a proceda la o nominalizare rapidă a unei succesoare a judecătoarei Ruth Bader Ginsburg, la nici 50 de zile înaintea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în noiembrie, pune statul de drept american într-o situaţie de criză. Căci în 2016, atunci când Donald Trump era doar candidat, imediat după moartea lui Antonin Scalia, republicanii i-au contestat lui Barack Obama, dreptul de a face o propunere. Ori, Antonin Scalia a murit pe 13 februarie, cu nouă luni înaintea scrutinului prezidenţial şi nu cu doar o nici două luni înainte cum se întâmplă acum. Nominalizarea lui Neil Gorsuch, cel ce i-a succedat lui Antonin Scalia, a fost făcută de Donald Trump pe 31 ianuarie 2017, procedurile juridice permiţând ca acesta să-şi ocupe locul în aprilie acelaşi an. Această grabă pune în discuţie funcţionarea statului de drept despre care se presupune că asigură previzibilitatea deciziilor politice. Căci nominalizarea unei succesoare a judecătoarei Ruth Bader Ginsburg nu e neconstituţională, dar ar reprezenta o violare evidentă a statului de drept. Anunţul lui Donald Trump privind rapiditatea acestei nominalizări demonstrează, odată în plus, cât de dependentă este justiţia americană de agenda politică. Luată în plină campanie electorală - în special sub presiunea fundamentaliştilor evanghelişti care fac parte din nucleul dur al electoratului lui Trump - această încercare dovedeşte cât de labilă poate fi graniţa care separă politica de justiţie în SUA. Atâta timp cât disputa dintre liberali şi conservatori - care corespunde doar într-o foarte mică măsură confruntării europene dintre dreapta-stânga - va aduce în faţa Curţii Supreme probleme societale care divizează comunitatea, politizarea celei mai importante instituţii juridice americane va continua. Şi va influenţa şi dezbaterea privind rolul şi locul Curţii Europene a Drepturilor Omului.