Kursk şi viitorul Rusiei

Se împlinesc două săptămâni de la începutul celei mai neaşteptate operaţiuni de pe fronturile din Ucraina. Dacă ne gândim bine, este atât de neaşteptată încât nici măcar descrierea de mai sus - "fronturile din Ucraina" - nu este exactă. Regiunea Kursk este în Rusia. În linii mari, lururile stau astfel. După eşecul ofensivei de anul trecut şi după câteva luni în care ruşii păreau să fi trecut la ofensivă, forţele armate ucrainene au lansat ceea ce părea un simplu raid în zona de graniţă. După o vreme însă, a devenit clar că avem de-a face cu o operaţiune de proporţii.

Cel mai surprins a fost chiar despotul de la Kremlin. Omul credea că are acces la informaţiile serviciilor sale secrete. Acestea se pare că au avertizat cu privire la intenţiile ucrainenilor. Generalul Gherasimov, amicul lui Vladimir Putin, a preferat să bage problema sub preş.

Rezultatul a fost un dezastru pentru forţele armate ale Rusiei. Ucraina a câştigat în nici două săptămâni mai mult teritoriu decât a ocupat Rusia într-un an. Pe internet au apărut imagini cu recruţi flămânzi şi zdrenţăroşi care se predau în masă. Despotul rus a făcut o criză de nervi la televiziune.

Problemele, pentru ambii protagonişti ai acestei tragedii, încep abia de acum. Pentru Ucraina, marea întrebare este ce anume poate să realizeze. Zelenski a declarat recent că scopul trupelor sale este de a forma o "zonă tampon" care să reducă numărul atacurilor asupra teritoriului Ucrainei. Posibil să le iasă. S-ar putea însă ca o asemenea zonă-tampon să fie foarte costisitoare în termeni militari. Israelul a încercat acelaşi lucru în Liban acum trei decenii şi rezultatul nu a fost extraordinar. Iar graniţa cu Rusia este mult mai mare, ceea ce complică situaţia.

Alt scop al operaţiiunii ucrainene ar putea să fie scăderea presiunii pe frontul din Doneţk, unde chiar zilele acestea forţele ruse cucereau câteva localităţi. Iarăşi, este posibil ca pariul să fie justificat. Sunt deja informaţii despre unităţi restrase şi redirecţionate spre Kursk. Dar şi altele care sugerează că statul major rus nu se "duce spre fentă" şi rămâne focalizat pe avansul în regiunea Doneţk.

Dacă Ucraina are probleme acum, acestea nici nu încep să se compare cu cele ale Rusiei. Peste 100.000 de civili au fost deja evacuaţi. Iar tiranul din Moscova trebuie acum să explice cum se face că trupele ucrainene au trecut la un regim de administraţie militară a unei porţiuni din "Maica Rusia".

Eu aş fi însă destul de prudent. Operaţiunea din Kursk nu este, cel puţin deocamdată, din punct de vedere militar, una care să întoarcă soarta războiului. Nici una dintre părţi nu a angajat şi nu a pierdut mari unităţi, iar teritoriul în chestiune nu are o semnificaţie strategică majoră.

Dar există, de partea rusă, o constrângere greu de ignorat. Iar ucrainenii ştiu asta. Kursk nu este o regiune oarecare în imaginarul rus (şi sovietic). Este locul celei mai mari bătălii din cel de-Al Doilea Război Mondial, mai mare încă decât aceea de la Stalingrad. În Iulie-August 1943, la Kursk s-au înfruntat peste 3 milioane de soldaţi, sprijiniţi de zeci de mii de maşini blindate, de piese de artilerie şi de aviaţie tactică. Deşi pierderile sovietice au fost considerabil mai mari, după Kursk, Germania a pierdut definitiv ofensiva pe frontul de Est.

În Rusia putinistă, la fel ca în URSS, memoria victoriei de la Kursk este un element definitoriu al identităţii politice a regimului. Iată de ce ştirile din zonă despre avansul trupelor ucrainene sunt acid sulfuric pentru conducătorii de la Moscova.

Istoria, cred, riscă să se repete. În 1942, trupele germane erau în ofensivă în sudul Rusiei. La un moment dat, ele s-au apropiat de un oraş numit Stalingrad. Din punct de vedere strict militar, nici germanii şi nici sovieticii nu aveau o miză esenţială aici. Apărarea şi atacul, în teatrul de operaţiuni, nu depindeau de cine ar fi controlat această localitate. Însă Adolf Hitler gândea altfel. A privit harta şi a decis că, simbolic vorbind, aici trebuie să "rupă pisica". În oraşul care purta numele rivalului său. La Moscova, Stalin a decis şi el că numele oraşului merită apărat chiar cu preţul a sute de mii de morţi.

Intenţionează Ucraina să atragă Rusia într-o capcană şi să precipite o înfruntare în Kursk? Nu îmi este clar în acest moment, dar suspectez că da. Un bun comandant militar - iar ucrainenii sunt bine conduşi de generalul de origine rusă Oleksandr Syrskyi - alege el însuşi termenii în care se va da o bătălie decisivă. Locul, momentul, efectivele etc.

Suspectez că ne îndreptăm în această direcţie. Dintre toate componentele armatei Rusiei, probabil că cea mai slabă verigă, în Ucraina, a fost aceea a unităţilor de tancuri. Tanchistul sovietic care speria Occidentul s-a dovedit a fi incompetent în cel mai înalt grad. Imaginaţi-vă acum că la Kursk, tancurile germane şi britanice cu care sunt echipaţi ucrainenii vor trece ca prin brânză prin formaţiunile blindate ruseşti. Mă îndoiesc că un asemenea scenariu este compatibil cu supravieţuirea regimului de la Moscova. De fapt, mă îndoiesc că Rusia, ca stat, va mai exista şi nu se va descompune în fragmente.

Mai este mult până departe. Esenţial acum este ca Ucraina să transforme teritoriul ocupat într-o bază de operaţiuni, nu doar într-o "zonă-tampon'. Pentru asta, sprijinul occidental este vital. Dacă reuşeşte, nu doar regimul de la Moscova îşi va găsi sfârşitul, ci probabil chiar şi actualul imperiu rus.