LA CERCON ARIEŞUL S-A ANGAJAT Şeicul din Bagdad

Nemilos, ceasul îl trezeşte la ora patru fix.

Buimac, cu ochii lipiţi, se prăbuşeşte din pat. Îi trebuie cinci secunde întregi ca măcar să-ncerce să-nţeleagă.

Dar nu înţelege.

Ştie, însă, că el însuşi a potrivit ceasul.

Prin beznă se târăşte spre baie.

Lumina şi apa îl mai dezmeticesc.

Da, mai repede!, să nu-ntârzie la serviciu.

S-a angajat de curând, n-a mai fost angajat de vreo opt ani de zile. Uitase cum este.

Slujba e la dracu", în Câmpia Turzii. Din Mediaş, face o oră dus, o oră-ntors.

Cam 65 de kilometri.

Inginer. Are slujbă.

Ceas de pontaj. Este şi el unul dintre cei 320 de angajaţi. Mare lucru!

Ţine cu dinţii de locul ăsta de muncă...

Om l-a făcut!

Inginerul Gigi. Domnul inginer Gigi. Este, în sfârşit, şi el, ca oricare altul.

Domnul inginer Gigi este un om al muncii din Mediaş, angajat la o fabrică de sticlă, cărămizi şi blocuri ceramice din Câmpia Turzii.

Pe fabrică o cheamă Cercon Arieşul S.A.

Pe domnul inginer Gigi îl cheamă Gheorghe Călburean.

Domnul inginer Gigi este un recent angajat oarecare.

Dar Gheorghe Călburean este unul dintre magnaţii României. Presa susţinea cu vreo doi ani în urmă că averea lui trece de 20 de milioane de dolari, deţinând un grup de şaptesprezece firme cu activităţi diverse, precumpănind conexiile cu extracţia gazelor şi a petrolului.

Aşadar, domnul inginer Gigi - recentul angajat al Cercon Arieşul, este, de fapt, petrolist.

Ce l-o fi apucat pe el să se angajeze la o fabrică de ceramică, el, proprietarul unui, cum se spune, "imperiu transilvan"?!

Să fie Gheorghe Călburean, precum Şeicul din Bagdad, un om care vrea să trăiască viaţa supuşilor săi? Să-i observe, să-şi noteze lipsurile şi strâmbătăţile din viaţa lor şi apoi, dintr-o dată!, spectaculos, să iasă la iveală şi să facă dreptate?

Oare asta să-l anime?

Acum, când nu mai poartă grija zilei de mâine, oare de asta îşi potriveşte ceasul să-l trezească cu noaptea-n cap?

Da, poate că Gheorghe Călburean o fi vreun îmbogăţit excentric, atras de firea umană.

Cert este că fabrica la care s-a angajat îşi majorează capitalul social. "Cercon" a anunţat recent că va emite acţiuni ca să-şi multiplice capitalul de patru-cinci ori, sperând să atragă circa 1,5 milioane de euro.

Problema este că principalul acţionar - Asociaţia salariaţilor din Cercon deţine 40% din fabrică - da, acţionarul principal nu are banii!

Legea spune că, dacă în intervalul de treizeci de zile rezervat preemţiunii, Asociaţia salariaţilor nu varsă banii, atunci primii care au dreptul să le cumpere sunt noii salariaţi admişi în Asociaţie sau ceilalţi salariaţi.

Un mic amănunt: plata acţiunilor se face la valoarea lor nominală. Fără primă de emisiune.

Iată de ce este important să te angajezi inginer la Cercon. Nu c-ai fi şomer, ci ca să fii salariat şi să dobândeşti dreptul primei poziţii la cumpărarea acţiunilor.

De vreun an de zile, n-a mai fost la Bursă nicio tranzacţie cu acţiunile "Cercon".

Acu" câteva zile, însă, începură ele să se vândă, să se cumpere, ca din întâmplare. Vreo trei-patru tranzacţii, însumând circa douăzeci şi cinci de mii de acţiuni (numărul total de acţiuni Cercon este de vreo paişpe milioane).

Preţul - hâţ în sus, hâţ în jos. Dar oricum, măcar de vreo patru ori mai ridicat decât valoarea nominală.

Socoteşti: Şeicul din bagdad bagă un milion prin Asociaţia salariaţilor şi scoate patru milioane prin Bursă.

Trei milioane câştig, cu răbdare treizeci de zile.

Nu-i aşa că merită să te trezeşti la patru dimineaţa ca să te grăbeşti la serviciu?

Desigur, dacă va fi trecut pe-acolo, vreodată...

Proaspeţii angajaţi ai "Cercon", Gheorghe Călburean şi Alexandru Farcaş, sunt doi împătimiţi investitori pe piaţa noastră de capital. Al doilea este chiar directorul SSIF-ului Ventrust din Târgu Mureş. Trebuie să fi fost frustrant pentru cei doi ca până să se anunţe majorarea de capital să nu fi fost realizată nicio tranzacţie pe piaţa de capital. Adică în vreo zece luni de zile, societatea a zăcut pur şi simplu la categoria necotatelor de la BVB.

Cei doi au reuşit, în acest an, să cumpere pachete semnificative din alt producător de materiale de construcţii, "Cars" Târnăveni. Pentru pachetele de 24% şi, respectiv, 17% din "Cars" Târnăveni, Gheorghe Călburean şi Alexandru Farcaş nu au trebuit să se trezească cu noaptea-n cap, pentru că societatea din Târnăveni nu a hibernat la bursă, trei anotimpuri întregi, precum "surata" ei din Câmpia Turzii.

Numai că diferenţa dintre cele două societăţi are o cauză majoră: "Cercon" este o societate aflată în procedură de reorganizare, după ce creditorii societăţii (E.ON Gaz, Direcţia Finanţelor Publice şi BRD), au fost de acord cu această măsură pentru a încerca salvarea societăţii de la faliment. Valoarea totală a datoriilor companiei recunoscute de instanţă este de 9,8 milioane de lei (aproximativ 3 milioane de euro), din care circa 35% reprezintă dobânzi şi penalităţi.

Creditorii societăţii se pare că au fost de acord cu planul de reorganizare pe o perioadă de trei ani, pentru că există un interes de preluare a societăţii de către firma "Arabesque", lider naţional pe piaţa materialelor de construcţii, şi, respectiv SIF Muntenia.

Interesul SIF şi "Arabesque" trebuie că i-a determinat pe Călburean şi Farcaş să aleagă soluţia preluării societăţii din interior, angajându-se în societate, cu socoteala simplă că astfel, dinăuntru, pot dobândi controlul mai uşor decât alţii.

Altfel, ar fi putut recurge la creditarea PAS-ului ca să participe la majorarea de capital, iar la sfârşit să poată primi acţiuni în schimbul împrumutului - o procedură normală, fără să implice situaţii ridicole. Într-o societate aflată în procedură de reorganizare, acţionarii au o putere nulă în faţa creditorilor, iar administrarea societăţii este transferată către un administrator judiciar, desemnat de instanţă. Ceea ce comportă anumite riscuri pentru eventualii cumpărători pe lângă disconfortul să se trezească cu noaptea-n cap...