LARRY SUMMERS, FINANCIAL TIMES: "Covid-19 pare a fi o răspântie a istoriei"

Criza Covid-19 este al treilea şoc major suferit de sistemul global în secolul 21, după atentatele teroriste din 2001 şi criza financiară din 2008. Suspectez că e de departe şi cel mai semnificativ dintre ele, scrie Lawrence H. Summers (profesor şi fost preşedinte al Universităţii Harvard, fost consilier economic şef al preşedintelui Obama, fost economist şef al Băncii Mondiale) în Financial Times, preluat de Rador.

Deşi evenimentele anterioare vor figura şi ele în manualele de istorie, atât 9/11 cât şi falimentul Lehman Brothers se vor estompa în timp în memoria populară. Din contră, cred eu, criza coronavirusului va continua să fie considerată un eveniment crucial vreme de generaţii de acum înainte.

Viitorii studenţi vor învăţa despre efectele ei directe şi despre întrebările extrem de importante pe care le ridică tot aşa cum studenţii de azi învaţă despre asasinarea arhiducelui în 1914, crahul bursier din 1929 ori Conferinţa de la Munchen din 1938. Aceste evenimente au fost semnificative, însă importanţa lor istorică rezidă în definitiv în ceea ce a urmat după ele.

Criza actuală este un eveniment global major prin prisma impactului ei. Să luăm perspectiva americană. Aproape cu siguranţă vor muri de Covid-19 mai mulţi americani decât au murit în toate conflictele militare din ultimii 70 de ani. Unele estimări respectabile afirmă că ar putea muri mai mulţi decât în toate războaiele secolului 20. Pierderile de locuri de muncă din primăvara aceasta au survenit într-un ritm considerabil mai rapid decât în oricare alt moment al istoriei, iar numeroase prognoze consideră că şomajul se va menţine vreme de doi ani la cote mai ridicate decât maximul atins după Marea Criză. În timp ce scriu aceste rânduri într-un orăşel pe care nu l-am mai părăsit de două luni, bănuiesc că nici un eveniment de după războiul civil [american (1861-5) - n.trad.] nu a schimbat vieţile atât de multor familii.

Acum o lună ar fi fost rezonabil să presupui că decesele, pierderile economice şi perturbările sociale vor fi trecătoare. Un lucru care astăzi pare mult mai puţin plauzibil. SUA au făcut tot ce au putut (deşi, cu siguranţă, nu şi tot ce ar fi putut face) pentru a se închide în carantină, deja de două luni acum, şi nu au reuşit să aducă decesele sub pragul de 1.000 pe zi. Cea mai mare parte a ţării începe acum să renunţe la politicile de izolare. Lucruri similare se petrec şi într-o mare parte a Europei, iar în ţările cu poveşti de succes, cum sunt Singapore, Coreea de Sud şi Germania, au fost depistate noi focare. Acum pare foarte plauzibil că în Occident nu va exista o ameliorare de durată a actualei situaţii.

Oricât de semnificative ar fi aceste evenimente, ceea ce prevestesc ele este chiar mai important, din două puncte de vedere. În primul rând, se pare că trăim o tranziţie formidabilă în ceea ce priveşte activităţile guvernelor. Din perspectivă istorică, cea mai mare ameninţare la adresa vieţii şi siguranţei omului de rând a venit fie de la disfuncţionalităţi ale guvernării interne - dezordine sau tiranie -, fie de la puteri străine ostile. Această realitate a influenţat modul în care au fost proiectate instituţiile politice interne şi internaţionale. Un progres s-a realizat. Nu numai că am evitat o repetare a războaielor mondiale, dar şansele ca un individ oarecare să moară de o moarte violentă sunt în prezent cam de cinci ori mai mici decât acum o jumătate de secol.

Concomitent, riscuri care în esenţa lor sunt externe pentru toate statele şi-au mărit relevanţa şi au ajuns să le depăşească pe cele tradiţionale. Schimbarea climei ameninţă să ne înghită în timp pe toţi. SIDA, Ebola, MERS, SARS şi, acum, Covid-19 par să indice că pandemiile se vor repeta cu o oarecare frecvenţă. Apoi mai sunt şi terorismul, tulburările care pot declanşa dislocări de refugiaţi în masă şi instabilitatea financiară. Ne confruntăm de asemenea şi cu provocări ce derivă din noi progrese realizate în domeniul inteligenţei artificiale şi tehnologiei informaţionale. Coronavirusul contribuie la apariţia unei lumi în care securitatea depinde mai mult de depăşirea unui nivel anume de cooperare cu aliaţii şi adversarii deopotrivă decât de menţinerea unei balanţe a puterii.

A doua modalitate prin care Covid-19 ar putea marca o tranziţie este o îndepărtare de conducerea occidentală democratică a sistemului global. Prestaţia guvernului american în cursul crizei a fost dezastruoasă. Nu au fost îndeplinite sarcini elementare, cum ar fi asigurarea disponibilităţii măştilor pentru cadrele medicale care tratează bolnavii. Planificarea pe termen mediu a strălucit prin absenţa ei. La Casa Albă au fost ignorate protocoale de securitate elementare, periclitându-se siguranţa conducerii ţării.

Şi totuşi, în pofida tuturor eşecurilor evidente ale administraţiei Trump, SUA nu au avut o prestaţie chiar atât de slabă, comparativ cu restul Occidentului. Regatul Unit, Franţa, Spania, Italia şi multe alte ţări au toate o rată a deceselor de Covid-19 per capita cu mult peste cea a SUA. În antiteză, China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan şi Thailanda au toate rate ale mortalităţii cu mult sub 5% din nivelul celei din SUA. Iar ideea că China va iniţia un pod aerian pentru a trimite echipamente medicale esenţiale în SUA ar fi fost de neimaginat chiar şi cu numai un an în urmă.

Dacă secolul 21 se va dovedi a fi un secol asiatic, tot aşa cum secolul 20 a fost unul american, pandemia ar putea foarte bine rămâne în memorie drept punctul de cotitură. Trăim acum nu numai nişte evenimente dramatice, ci şi un lucru care e foarte probabil să fie o răspântie a istoriei.

• TEXT PRELUAT DE PE HOTNEWS.RO