"Legăturile istorice între două ţări au puterea de a uni oamenii şi de a construi punţi durabile de colaborare"

Reporter: Care este opinia dumneavoastră privind modul în care este reglementat mediul antreprenorial din România?

Dana Gruia Dufaut: Reglementarea mediului antreprenorial reflectă un cadru în constantă evoluţie, caracterizat de provocări considerabile. Deşi în ultimii ani au existat o serie de progrese pentru a simplifica diverse proceduri adminis­trative (de exemplu, în relaţia cu Registrul Comerţului sau digitalizarea anumitor servicii), problemele principale care ţin pe loc dezvoltarea mediului antreprenorial rămân nerezolvate, cum ar fi instabilitatea fis­cală şi lipsa unor politici publice şi instrumente de susţinere adecvate. Atât timp cât aceste probleme persistă, România nu se poate situa decât cu mult sub media europeană la acest capitol, aşa cum o arată, de altfel, mai toate statisticile. O comparaţie între ceea ce se întâmplă în România şi în alte state vecine sau europene este întotdeauna utilă, pentru a ne ajuta să înţelegem ce trebuie să se schimbe şi unde ar fi bine să ajungem.

Ştiu că situaţia (văzută de la dis­tanţă) pare complicată în Franţa, în acest moment, dar, dacă ar fi să fac o comparaţie cu această ţară, unde ştiu mai bine cum stau lucrurile, prin pris­ma activităţii mele ca avocat de business franco-român, nu doar cadrul de reglementare este mai bine structurat şi predictibil, dar există politici clare de susţinere a mediului antreprenorial, pornind de la zona de educaţie antreprenorială, până la finanţare. De exemplu, prin planul France 2030, guvernanţii francezi au stabilit ca prioritate creşterea numărului de companii din sectorul industrial şi dezvoltarea lor la nivel european. Potrivit Institutului de Statistică francez, dinamica antreprenorială este încurajatoare, chiar dacă ne aflăm astăzi într-un context economic global complicat. Numărul de societăţi nou-create în Franţa în sectorul industrial a crescut de la 38.000 în 2019, la 63.000 în 2023. Astfel că, în 2023, acest sector a reprezentat 384 de miliarde de euro, respectiv 14% din PIB. De asemenea, aproape jumătate dintre antreprenori şi 4 din 10 dintre cei care au proiecte de afaceri au ales sectorul industrial, pentru că au văzut aici o oportunitate de dezvoltare profesională şi personală. Mai mult, proporţia de antreprenori şi a celor cu proiecte de afaceri, fără loc de muncă la momentul înfiinţării business-ului, este mai mare în indus­trie, decât în toate celelalte sectoare.

• "Predictibilitatea cadrului legislativ nu este o cerinţă doar a investitorilor străini, ci şi a investitorilor locali"

Reporter: Predictibilitatea cadrului legislativ este, de foarte mulţi ani, o cerinţă a investitorilor străini, de care decidenţii politici par să nu ţină cont. Cum se descurcă clienţii dumneavoastră în faţa deselor schimbări legislative?

Dana Gruia Dufaut: Pe de o parte, predictibilitatea cadrului legislativ nu este o cerinţă doar a investitorilor străini, ci şi a investitorilor lo­cali, a tuturor celor care au un business în această ţară. Pe de altă parte, instabilitatea legislativă este invers proporţional resimţită, în funcţie de mărimea business-ului. Cu cât sunt mai puţine resurse, cu cât această instabilitate legislativă este mai destabilizatoare. Niciun plan de business nu se poate construi pe nisipuri mişcătoare. Un cadru legislativ previzibil oferă investitorilor certitudine juridică în luarea deciziilor strategice şi în gestionarea riscurilor. În plus, un cadru legislativ stabil şi previzibil poate stimula încrederea investitorilor, atât locali, cât şi străini, să îşi îndrepte capitalurile către proiecte de dezvoltare şi inovaţie care necesită timp, deci predictibilitate. Nu în ultimul rând, acest lucru contribuie la crearea de locuri de muncă şi inclusiv la generarea de venituri la bugetul statului.

Reporter: În afară de această impredictibilitate fiscală şi legislativă care sunt riscurile majore care au impact direct asupra companiilor?

Dana Gruia Dufaut: Aproape la fel de importante sunt şi riscurile legate de corupţie, de neaplicarea unitară a prevederilor legale, de instabilitatea politică şi volatilitatea pieţei. Aceste aspecte pot afecta semnificativ planificarea investiţiilor şi operaţiunile companiilor, ducând la întârzieri şi dificultăţi în luarea deciziilor strategice. De exemplu, corupţia poate genera întârzieri în derularea proiectelor, şi, de aici, costuri suplimentare, iar volatilitatea pieţei poate influenţa negativ veniturile şi profiturile, făcând dificilă menţinerea unei poziţii competitive stabile. Pe de altă parte, neaplicarea unitară a legii, înţelegând prin aceasta depăşirea competenţelor de către autorităţi, prin impunerea unor reguli arbitrare, ce exced cerinţele legale, conduce la inegalităţi şi la o competiţie neloială şi imprevizibilă pentru mediul de afaceri. Nu cred să existe în România vreo companie care să nu se fi lovit măcar o dată de o astfel de "cerinţă" excesivă venită din partea unei autorităţi administrative şi care nu se bazează în fapt pe niciun act legislativ. În ceea ce priveşte instabilitatea politică, efectele sunt arhicunoscute, iar cele mai evidente sunt reducerea încrederii investitorilor, ceea ce poate conduce la scăderea finanţărilor şi a capitalului disponibil, şi modificările frecvente ale reglementărilor, ce pot genera dificultăţi din perspectiva conformităţii legale.

• "În ultimii ani, modificările legislative au facilitat accesul mai rapid şi mai transparent al companiilor la licitaţiile publice"

Reporter: Modificările aduse în ultimii ani cadrului legislativ al achiziţiilor publice sunt atractive sau nu pentru companii?

Dana Gruia Dufaut: În ultimii ani, modificările legislative au facilitat accesul mai rapid şi mai transparent al companiilor la licitaţiile publice, dar mai sunt lucruri de îmbunătăţit. De exemplu, obligaţia de a prezenta certificate fiscale pentru toate sediile secundare, care ridică mari probleme în practică, a fost înlocuită cu o declaraţie pe propria răspundere a companiei privind res­pectarea obligaţiilor fiscale, ceea ce a simplificat acest proces. De asemenea, introducerea obligaţiei pentru autorităţile contractante de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul declarat câştigător, ulterior pronunţării unei soluţii de menţinere a rezultatului procedurii de atribuire de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în cazul unor contestaţii depuse de ceilalţi ofertanţi, a permis o scurtare a duratei întregului proces de achiziţie publică, în condiţiile în care semnarea poate interveni, aşadar, chiar dacă, ulterior, împotriva deciziei Consiliului, se introduce calea de atac a plângerii în instanţă. În plus, legislaţia românească, spre deosebire de cea franceză, conţine acum prevederi clare cu privire la posibilitatea excluderii operatorilor pe baza criteriului de naţionalitate. Or, acest aspect avantajează participarea la licitaţii a companiilor românesti şi europene, prin asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile între societăţile din UE şi cele din state terţe. Mai nou, a fost introdusă în legislaţie şi prevederea potrivit căreia, în anumite cazuri, autorităţile contractante au obligaţia inserării în cuprinsul documentaţiilor de atribuire a unor factori de evaluare privind protecţia mediului, element care, în acord cu noile obiective stabilite la nivel european, este de natură a avantaja operatorii economici care acordă o atenţie sporită protecţiei mediului.

În continuare, însă, se simte nevoia unei îmbunătăţiri a legislaţiei. Multe caiete de sarcini conţin neclarităţi care obligă companiile să solicite clarificări de la autorităţile contractante. De multe ori însă, din cauza termenelor lungi de răspuns la cererile lor, ofertanţii care doresc să participe la procedura de achiziţii publice se văd puşi în situaţia să conteste documentaţia de atribuire, ca să evite respingerea ca tardivă a acţiunii lor, în cazul în care, după primirea răspunsului de la autoritatea contractantă, decid totuşi să conteste documentaţia. Or, în mod evident, această necorelare între termenele de răs­puns la solicitările de clarificare şi termenul de contestare a documentaţiei de atribuire este de natură să conducă la o creştere însemnată a duratei procedurilor de achiziţie publică.

În acest registru mai trebuie spus că, în prezent, autorităţile contractante au dreptul, dar nu şi obligaţia, de a consulta piaţa pentru pregătirea achiziţiilor. În practică, de cele mai multe ori, autorităţile contractante nu apelează la acest instrument al consultării pieţei, ceea ce face că valorile estimate de autorităţi pentru procedurile de achiziţii sunt cu mult sub nivelul real al pieţei. Acest aspect face dificilă depunerea ofertelor de către operatorii economici, deoarece costurile executării contractului depăşesc valoarea procedurii, de unde şi necesitatea contestării documentaţiei de atribuire de către ofertanţi sub aspectul valorii estimate a achiziţiei.

Este esenţială, deci, continuarea evoluţiei legislative pentru a optimiza procesul de licitaţie şi a asigura un cadru echitabil şi predictibil pentru toţi participanţii la achiziţiile publice.

• "Într-o piaţă concurenţială, companiile, indiferent de capitalul investit, trebuie să respecte regulile şi să ofere consumatorilor opţiuni diverse şi accesibile"

Reporter: Concurenţa neloială este tot mai invocată de companiile române din lanţul agro-alimentar, care arată cu degetul înspre hypermarket-urile cu capital străin. Cum vedeţi situaţia din această zonă, din punct de vedere legislativ, şi ce măsuri consideraţi că ar trebui luate de autorităţi?

Dana Gruia Dufaut: Nu ştiu dacă chiar avem un caz de concurenţă neloială, în realitate. Cred că dacă ar fi fost cazul, Consiliul Concurenţei s-ar fi sesizat. În realitate, într-o piaţă concurenţială, companiile, indiferent de capitalul investit, trebuie să respecte regulile şi să ofere consumatorilor opţiuni diverse şi accesibile. Aceste hypermarket-uri aduc beneficii economice, prin investiţii şi locuri de muncă, îmbunătăţind şi modernizând infrastructura comercială. Iar piaţa locală a demonstrat, prin dezvoltarea sa, că a fost şi este deschisă atât capitalului străin, cât şi capitalului autohton, care are reuşite notabile. Mai degrabă decât a accentua presiunile asupra hypermarket-urilor, ar trebui să ne concentrăm pe îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru toţi jucătorii, inclusiv prin stimularea producţiei locale şi promovarea transparenţei în lanţurile de aprovizionare. Este esenţial să adoptăm o abordare echilibrată şi bazată pe dovezi pentru a promova dezvoltarea sustenabilă a sectorului de retail din România.

Reporter: Se apropie Ziua Naţională a Franţei, ca avocat apropiat comunităţii de afaceri franco-române şi consilier al francezilor din străinătate, pentru România şi Republica Moldova, cum evaluaţi prezenţa franceză în ţara noastră?

Dana Gruia Dufaut: Prezenţa franceză în România rămâne semnificativă, Franţa situându-se în top trei mari investitori străini. Investiţiile franceze acoperă mai toate sectoarele economice de impact, inclusiv industria auto, energie, retail, bănci şi asigurări, IT, sănătate, telecomunicaţii sau servicii, ceea ce reflectă încrederea în potenţialul de dezvoltare al pieţei locale. Relaţiile economice şi comerciale strânse dintre Franţa şi România sunt susţinute, de altfel, de o comunitate de afaceri activă şi foarte bine integrată. Iar această prezenţă nu se limitează doar la sectorul privat, ci se extinde şi la colaborări în domeniul educaţiei, culturii sau cercetării. Pe mine, orice nouă conexiune care se stabileşte între România şi Franţa mă bucură şi mă reconfortează, ca cetăţean francez, născut în România.

Experienţa franceză în multe domenii poate oferi lecţii valoroase românilor, în timp ce creativitatea şi rezilienţa românilor pot inspira pe francezi. Chiar cred că legăturile istorice între două ţări au puterea de a uni oamenii şi de a construi punţi durabile de colaborare şi de prosperitate comune.

Şi, ca să închei într-o notă personală, aş vrea să vă spun că acum mai bine de 30 de ani, după ce m-am format în Franţa, unde mi-am luat Bacalaureatul, am urmat Facultatea de Drept şi intrat apoi în profesia de avocat, în Baroul Paris, m-am întors în România, pentru că m-a "tras aţa înapoi" şi am dorit să aduc în ţară puţin din ceea ce am învăţat dincolo: cum să faci afaceri, respectând deontologia profesiei, şi cum să îţi construieşti o carieră bazată pe respect reciproc şi onestitate.

Astăzi, mi-aş dori ca tinerii români care pleacă să îşi şlefuiască formarea profesională în Franţa, sau în alte ţări occidentale, să facă ca mine; să se întoarcă acasă înarmaţi cu un set de cunoştinţe teoretice şi practice şi cu un suflu nou care să le permită să-şi dezvolte o carieră de succes şi să facă, de asemenea, posibilă o accelerare a dezvoltării economice a aces­tei ţări în următorii ani. Mi-aş dori ca ei să creadă în România, aşa cum am crezut şi eu acum mai bine de 30 de ani!

Reporter: Vă mulţumim!