Legislaţia privind firmele de plasare a forţei de muncă în străinătate ar putea fi modificată pînă în martie

Legislaţia privind firmele de recrutare şi plasare a forţei de muncă în străinătate ar putea fi modificată pînă cel mai tîrziu la sfîrşitul lunii martie, a declarat directorul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă (OMFM), Aurel Teodorescu. Activitatea acestor firme este reglementată de legea 165/2000 privind protecţia cetăţenilor români care muncesc în străinătate, care în opinia directorului OMFM a reprezentat un cadru juridic eficient la acel moment, dar acum ar trebui să suporte modificări serioase. OMFM a avansat în acest sens o serie de propuneri către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF), care va decide dacă acestea vor fi transformate într-un nou act normativ. Domnul Teodorescu a precizat că, pentru a se elimina riscul de păgubire a celor peste 1.000 de firme de recrutare şi plasare a forţei de muncă, acestea ar trebui să constituie un fond de garanţii, care să fie administrat de o instituţie. Garanţiile vor fi calculate pe baza unei grile, în funcţie de numărul persoanelor cu care se încheie contracte de mediere, urmînd să existe mai multe niveluri. În prezent, acest tip de garanţie este impus firmelor de recrutare şi plasare a forţei de muncă pentru personalul navigant, care trebuie să constituie garanţii între 100.000 şi 300.000 de euro.

În Israel, spre exemplu, firmele de profil care mediază 750 de persoane trebuie să constituie garanţii de două milioane de euro, însă acest nivel ar fi exagerat în cazul României, consideră Teodorescu, citat de Rompres.

De asemenea, ar putea fi reintrodusă obligativitatea acreditării pentru firmele de profil. Prevăzută iniţial în legea 165/2002, această măsură a fost eliminată în anul 2002 la cererea expresă a patronilor firmelor de recrutare şi plasare, care acum au doar obligaţia de a se înscrie la inspectoratele teritoriale de muncă. Teodorescu a menţionat că OMFM a primit numeroase plîngeri vizînd seriozitatea firmelor de recrutare şi plasare forţă de muncă în străinătate şi a modului în care acestea selecţionează personalul. "Multe dintre comisioanele percepute nu sînt înregistrate în evidenţele acestor firme. Avem multe plîngeri, oamenii considerîndu-ne pe noi capabili să luăm măsuri. În momentul de faţă noi nu putem decît să dirijăm aceste plîngeri către singura instituţie abilitată - Inspecţia Muncii (...) Este greu de explicat cum trăiesc aceste 1.000 şi ceva firme, ce venituri realizează, cînd adunînd doar datele de la ambasadele care au dat vize nu se ajunge nici la jumătate din numărul persoanelor mediate de OMFM. Uneori, contractul de mediere miroase a sarmale, pentru că sînt firme care "lucrează" în bucătăria unui apartament", a spus Teodorescu. Directorul OMFM a afirmat însă că sînt şi firme serioase în domeniu, care trimit la muncă în străinătate diverse categorii profesionale, unele fiind axate pe personal cu înaltă calificare, cum este cazul celor din IT.

Teodorescu a mai arătat că UE va cere cît de curînd României situaţii despre migraţia lucrătorilor, aşa cum a procedat şi în cazul celorlalte state candidate, acesta fiind un alt motiv pentru care ar trebui modificată legislaţia cît mai curînd.

Directorul OMFM a precizat că, potrivit datelor Băncii Naţionale, activitatea lucrătorilor români în străinătate reprezintă trei la sută din PIB. Veniturile celor mediaţi de OMFM au totalizat în 2005 peste 114 milioane euro, în timp ce Oficiul cheltuieşte cinci euro pentru fiecare persoană care obţine contract.