Leul - cea mai stabilă monedă din centrul şi estul Europei

Înainte de orice alt indicator economic, cursul de schimb al monedei noastre este cel care a sesizat cutremurul american.

La doar o săptămână de la debutul crizei în SUA (17 iulie 2007), leul şi-a inversat brusc trendul ascendent, intrând pe o pantă depreciativă, din care s-a oprit, abia, după mai bine de un an şi jumătate şi după ce a pierdut circa 38% din valoarea pe care o avea la jumătatea anului 2007 (calculată în raport cu euro).

Acţiunile BNR din lunile decembrie 2008 şi ianuarie-februarie 2009, de pe piaţa valutară au stabilizat leul într-un interval de variaţie de 4,1- 4,3 RON pentru un euro şi au decuplat moneda naţională de la evoluţia celorlalte valute din zonă. În acelaşi timp, aversiunea la risc a investitorilor pe pieţele internaţionale s-a diminuat. VIX şi LIBOR OIS, doi indici care urmăresc modificările în aversiunea la risc a investitorilor pe pieţele internaţionale, au coborât la valori întâlnite înainte de falimentul Lehman Brothers.

Acum, leul este moneda cea mai puţin volatilă din regiune.

• Speculatorii îşi ling rănile

Pe de altă parte, corecţia de 38% a valorii leului are drept cauze ce ţin doar de economia ţării noastre: leul cunoscuse înainte o puternică apreciere, care îl făcuse să ajungă la începutul lunii iulie la un nivel de 3,1112 unităţi pentru un euro, nivel considerat speculativ şi nesustenabil de o parte a agenţilor economici, în special de către exportatori (desigur, exportatorii sunt interesaţi de o monedă naţională slabă).

Slăbirea leului a avut şi momente în care a oscilat în cadrul unor intervale de variaţie. De exemplu, între ianuarie şi iulie 2008, cursul de schimb s-a menţinut între 3,4600 - 3,7700 lei pentru un euro, ajutat şi de măsurile adoptate de BNR (creşterea dobânzii de politică monetară şi menţinerea controlului lichidităţii). Dacă efectele crizei financiare internaţionale nu s-ar fi făcut din nou simţite în a doua parte a lui 2008, probabil că moneda noastră naţională ar fi evoluat în continuare în intervalul menţionat mai sus.

Înrăutăţirea situaţiei financiare internaţionale, începând cu al treilea trimestru al anului 2008, prin problemele apărute la instituţiile financiare Fannie Mae şi Freddie Mac şi ulterior prin falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers şi dificultăţile întâmpinate de compania de asigurări AIG, a avut ca efect reintrarea cursului leu-euro pe un trend ascendent (o nouă depreciere a leului), evoluţie consemnată şi de principalele monede din regiune.

Stoparea deprecierii leului s-a realizat, aşa cum am menţionat şi mai sus, abia în urma intervenţiei BNR din lunile decembrie 2008 şi ianuarie-februarie 2009, dar şi graţie încheierii acordului cu FMI, UE şi Banca Mondială, acţiune ce a redat încrederea investitorilor în economia românească.

În schimb, speculatorii care au pariat pe o depreciere accentuată a leului au fost nevoiţi să-şi contabilizeze pierderile. Ca urmare, ei sunt acum mult mai reticenţi în a paria împotriva leului, de unde şi stabilitatea din prezent a monedei noastre naţionale