LIBERALI ŞI DEMOCRAŢI Prima noapte de dragoste, după trei ani de război

Dezinteresul faţă de politică, în creştere de la an la an, ne face să ne mirăm: de ce ar mai merge cineva la vot! Şi cine sunt aceia care se duc, totuşi?

Doar 39% din populaţie, potrivit datelor prezentate de BEC, s-a mai prezentat duminică la urne. Gradul de participare a fost salvat miraculos în după amiaza votului, pentru că, la orele 18.00, votase doar o cincime din electorat.

După chemarea la urne într-o rugăminte "respectoasă" rostită public de premierul Tăriceanu, la televiziune, participarea la urne s-a dublat, în doar cinci ore, ultimele înainte de închiderea urnelor.

De unde vine această forţă de mobilizare?

Din numărul membrilor şi al activiştilor de partid.

Partidele noastre se laudă cu vreo 1,7 milioane de membri. Nu ştim dacă ei sunt cotizanţi şi cu plata la zi, nici dacă totalul lor nu este rezultatul tuturor celor care au trecut pragul unui partid şi au plecat acasă cu cîte un carnet de membru, în ultmii 18 ani.

După alte surse numărul total al membrilor de partid din România nu ar depăşi un milion de membri, astăzi. Dar chiar şi la doar 1 milion de membri (presupunând că acesta este numărul real), atunci aceştia, împreună cu familiile şi cumetrii lor dau vreo patru milioane de votanţi.

Adică aproape două treimi din cei care au votat duminică sunt direct implicaţi în viaţa politică.

Ceea ce şi explică, în parte, bazinul PSD - partidul creditat cu cei mai mulţi membri de partid - care orice ar face, fie la putere, fie în opoziţie nu scade sub 35% din preferinţele electoratului.

Dacă mai socotim şi sponsorii politici, cu tot cu familiile lor, pesemne că numărul celor direct interesaţi de votul de duminică depăşeşte două treimi.

Concluzia votului de duminică: se votează ei, între ei.

Cu cât scade interesul populaţiei pentru politică, cu atât principalele partide câştigă mai multă forţă, consolidându-şi poziţia.

În ritmul actual al dezintegrării interesului cetateanului pentru politică, alegerile vor deveni o "afacere de familie". Plus cumetriile celor care câştigă bani de pe urma sponsorizărilor, bani care se întorc înzecit apoi prin câştigarea contractelor cu statul.

Cine câştigă?

Preşedintele Geoană s-a proclamat duminică seara marele câştigător al alegerilor din 30 noiembrie, de la înlălţimea celor sase puncte procentuale cu care PSD întrecuse PD-L (36 la 30%), conform estimărilor institutelor de sondare.

Dimineaţa, însă, Geoană s-a trezit în plin coşmar: Biroul Electoral Central, numărase peste 70% din voturi, iar PSD nu numai că nu mai era la distanţa de 6 puncte , faţă de PD-L, ci chiar a fost întrecut de democrat- liberali. Ceea ce l-a făcut pe Geoană să intre în sediul PSD, ieri pe la orele 11,00, cu capul plecat, fără să se abată din drum pentru o declaraţie de presă, cerută cu insistenţă de jurnalişti, ciorchine în faţa intrării.

Geoană a prins glas iar abia după prânz, cind BEC a prezentat rezultatele parţiale de la orele 14,00: PSD revenise iar în frunte, dar la o distanţă de doar jumătate de punct.

Analiştii susţin că discrepanţele care au apărut între datele prezentate de cele două institute care au efectuat sondaje la ieşirea de la urne şi rezultatele parţiale ale BEC (diferente care intrec cu mult marja de eroare acceptabila) au fost cauzate de schimbarea sistemului de vot şi de supraestimarea unor personalităţi politice, care nu au obţinut scorurile la care au fost cotate.

În schimb, reprezentanţii celor două instituţii erau încrezători că, la momentul prezentării datelor finale, ierarhia prezentată de ele se va menţine, iar diferenţele se vor situa în marja de eroare.

Amor din interes

Boc în schimb s-a grăbit duminică seara să proclame ritos că populaţia a votat, clar "partidele de dreapta", adică PD-L şi PNL. Uitându-ne la cum şi cine a votat duminică, precum şi la modul în care s-a derulat campania electorală, putem spune orice, dar în niciun caz că populaţia ar fi votat în funcţie de doctrine duminică...

Socoteala lui Boc încerca să arate că,deja, foştii parteneri ai Alianţei trec iar la mesaje de amor în vederea colaborării lor la guvernare, după trei ani de război pe faţă şi prin tranşee,prin paduri,pe miriste,pe unde apuca.

Şi PNL poate spune că a câştigat duminică, deşi este pe locul trei. Căci PNL se afla în poziţia în care viitorul Guvern va depinde de o alianţă cu liberalii.Practic,PNL a uzurpat pozitia traditionala de balans a UDMR,dar cu mai multa putere. Pe acest joc al negocierilor, liberalii şi-ar putea păstra chiar fotoliul de premier.

Cum ne-am trezit vorbind de uninominal

Vechiul sistem de vot, cel proporţional pe liste, a fost contestat puternic de-a lungul timpului.

Însă, discuţia despre schimbarea sistemului de vot, respectiv înlocuirea acestuia cu unul în care candidaturile să fie individuale, a fost deschisă de Asociaţia Pro Democraţia, prin preşedintele acesteia, Cristian Pîrvulescu. Evenimentul se petrecea în 2002, moment la care niciun partid politic parlamentar nu a fost de acord cu această modificare. Fiecare dintre actorii politici care ar fi trebuit să se implice în acest proces avea propriile raţiuni ca să refuze schimbarea:de la lipsa resurselor umane în interiorul partidelor, teminând cu altele mult mai mercantile, cum ar fi scăderea influenţei liderilor de partid şi ai liderilor de filiale judeţene sau modificarea ierarhiei de partid pe nişte criterii care nu ar fi fost sub controlul liderilor.

Consecinţa acestui fapt a fost că Asociaţia Pro Democraţia a încercat depunerea proiectului de Cod Electoral sub formă de iniţiativă cetăţenească, însă, a eşuat.

După această încercare, subiectul a mai fost adus o dată în discuţie, în 2004, înaintea alegerilor parlamentare, într-un cadru mult mai lărgit, din care au făcut parte reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare şi a mai multor ONG-uri, printre care şi Societatea Academică Română, prin Alina Mungiu Pippidi.

Cu această ocazie, a fost prezentată şi o simulare a modului în care ar fi distribuite mandatele parlamentare, după acest nou sistem electoral, pe baza rezultatelor de la alegerile parlamentare din 2000. Astfel, PSD ar fi obţinut mai multe mandate decât cele pe care le-a câştigat efectiv în 2000, dar Viorel Hrebenciuc, reprezentantul PSD la această discuţie, nu dorea schimbarea sistemului electoral din alte raţiuni.

Alina Mungiu Pippidi, susţinătoare ferventă a Alianţei D.A. la acel moment, s-a speriat de această consecinţă a modificării sistemului electoral şi a susţinut acelaşi punct de vedere cu cel al lui Viorel Hrebenciuc (ciudat,nu?!), respectiv că nu este momentul pentru o asemenea schimbare.

Subiectul a revenit în discuţieinca o data, în momentul în care Traian Băsescu a realizat că majoritatea parlamentară pe care a construit-o în decembrie 2004 nu mai există, că fără o majoritate parlamentară niciunul dintre demersurile sale politice nu poate avea succes şi că singurul argument invocabil clasei politice ostile este cel referitor la milioanele de voturi uninominale pe care le are în spate şi care îl legitimează. Astfel, el a ameninţat cu un Referendum pe această temă, ştiind deja care este atitudinea populaţiei la auzul acestui subiect. A urmat, apoi, suspendarea lui Traian Băsescu de la Presedintie, în aprilie 2007, fără o legătură substanţială cu acest subiect.

Înainte de suspendarea sa din funcţie ,Traian Băsescu si-a comunicat intenţia sa declanşeze un Referendum pe tema votului uninominal, intenţie care a fost comunicată Parlamentului în luna februarie 2007.

Până la momentul organizării Referendumului, Guvernul şi-a asumat răspunderea pe propriul Proiect de lege şi a trecut de votul Parlamentului.

Urma, ca prin Hotarâre de Guvern, să fie stabilit numărul de mandate pentru fiecare cameră şi numărul de mandate pentru fiecare judeţ şi să fie trasate colegiile electorale.

Între timp, Referendumul declanşat de Traian Băsescu a fost invalidat.

Proiectul de lege iniţiat de Guvern a intrat în discuţia comisiilor parlamentare.

Legea a fost adoptată în martie 2008 şi este cea după care s-au desfăşurat alegerile de acum.

Sistemul de vot este unul proporţional, cu candidaturi uninominale. Spre deosebire de sistemul uninominal clasic, acesta presupune o directă proporţionalitate între numărul de voturi obţinute de un partid politic, prin candidaţii uninominali, şi numărul de mandate ocupate în Parlament. Numărul de mandate politice în cele două camere ale Parlamentului este prestabilit şi distribuit la nivelul judeţelor, în funcţie de populaţia acestora. La aceste mandate din Camera Deputaţilor se adaugă mandatele obţinute de minorităţile naţionale.

Din dorinţa de a păstra directa proporţionalitate între numărul de voturi obţinute de un partid la nivel naţional şi numărul de mandate pe care le va avea în Parlament, a fost adoptat un sistem de distribuire a mandatelor, în aşa fel încât nu totdeauna cei care obţin cele mai multe voturi ajung să obţină şi mandate.

Acesta este şi principalul motiv al contestării actualului sistem electoral, formal invocându-se că parlamentarii vor avea un nivel de legitimitate diferit, în funcţie de procentul pe care îl obţin în propriul colegiu, de numărul efectiv de voturi obţinut şi de etapa în care primesc mandatul - în cadrul distribuţiei la nivel de judeţ sau în cea finală naţională.

Trasarea colegiilor electorale pentru candidaturi uninominale este o problemă cu care s-au confruntat diverse alte state care au adoptat acest sistem de vot cu mulţi ani în urmă şi care a dus la dezvoltarea unei întregi teorii care ţine de matematica statistică. Această procedură se numeşte gerrymandering şi constă în trasarea graniţelor colegiilor electorale, cu respectarea criteriilor de populaţie şi a celorlalte criterii consemnate în legea electorală. Specialiştii în matematică statistică, mai ales din SUA, unde s-a dezvoltat o întreagă teorie matematică pe această temă,, ştiu să traseze colegii în aşa fel încât să câştige un anumit candidat, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute în lege. Altfel spus, discuţiile referitoare la trasarea colegiilor în avantajul sau în dezavantajul cuiva au început, în alte ţări, cu zeci de ani în urmă, deci nu sunt româneşti, ci,doar,omenesti..