LUCIAN CROITORU, BNR: "România trebuie să se integreze în Zona Euro"

Ţara noastră trebuie să se integreze în Zona Euro, dar nu orbeşte, ci înţelegând problema şi prin modificarea atitudinii faţă de inflaţie, a declarat, ieri, în cadrul unei conferinţe, Lucian Croitoru, consilier principal pentru politică monetară al Guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR), potrivit Agerpres.

Domnia sa a declarat: "În cazul României, dacă prin politicile pe care le promovăm, dezvoltăm un cult împotriva competitivităţii, vom fi codaşi. Trebuie să vedem ce tipuri de politici promovăm. Personal, sunt un om care crede că proiectul Zonei Euro, din perspectiva României, este cel mai bun proiect pe care l-a avut ţara noastră vreodată. Trebuie să ne integrăm în Zona Euro, dar nu orbeşte, ci înţelegând exact problema. Trebuie să ne verificăm atitudinile faţă de inflaţie şi să încercăm să le modificăm. Dacă nu reuşim, se poate intra în Zona Euro, dar nu în acea Zonă Euro, ci doar într-o zonă euro care este o Federaţie, adică are o politică fiscală comună. Dacă ai o politică fiscală comună te ajută, în loc să faci reducerea de salarii, cum s-a întâmplat în Grecia, şi să laşi întreaga povară pe cei care au preferinţe pentru inflaţie. Noi dacă rămânem cu preferinţe pentru inflaţie relativ înalte, când vom fi în Zona Euro, povara va cădea şi pe noi, între alţii. Nu vrem să ajungem acolo".

Potrivit oficialului BNR, îngrijorările privind viitorul Zonei Euro par să crească, iar reformele făcute după anul 2008 tind să ridice multe semne de întrebare.

Lucian Croitoru a mai precizat: "Zona Euro, cea în care noi tindem să ne integrăm, nu este o temă uşoară şi are o idee centrală, şi anume încearcă să răspundă la întrebarea dacă atitudinile diferite faţă de inflaţie dintre partenerii care se angajează să fie într-o Uniune monetară sunt diferite şi ce poate să apară de aici. În final, vreau să spun că sunt două concepte ce trebuie avute în vedere: ordinea economică mondială şi integrarea economică mondială sau integrarea economică financiară. Cum se schimbă ordinea economică mondială? Pare că suntem la un moment în care ordinea pe care o ştiam tinde să se schimbe. De exemplu, până înainte de 2008, în ciuda unor voci care veneau de la diverse organizaţii, de la diverşi economişti, ori că erau apărători ai libertăţii pieţelor, ori că erau economişti de stânga, exis­ta viziunea că globalizarea este un proces care ajută în final pe toată lumea şi care ne trage înainte. Astăzi pare să fie un concept care nu mai e la fel de mult agreat. Îngrijorările privind viitorul Zonei Euro par să crească. Mai mult, acele reforme care au fost făcute în Zona Euro după 2008 par să ridice multe semne de întrebare".

Acesta a adăugat că ţările care au preferinţe pentru inflaţii mari au, de fapt, preferinţe pentru o relaxare a competitivităţii firmelor şi că atitudinile diferite faţă de inflaţie distrug Uniunea monetară sau un angajament al mai multor ţări suficient de diverse în legătură cu fixarea ratei de schimb.

Reprezentantul BNR a mai adăugat: "Unii economişti foarte bine cotaţi pe piaţa ştiinţei economice spun că Zona Euro are prea multe asemănări cu standardul de aur, adică divizează zona monetară în două părţi: nişte ţări care impun, de obicei, regulile, pentru că sunt puternice şi au surplusuri de cont, şi nişte ţări care de obicei preiau regulile cu mai multă sau mai puţină tragere de inimă şi au deficite. Atitudinile diferite faţă de inflaţie între aceste ţări duc la acest rezultat în mod inevitabil şi trebuie să vedem dacă atunci când ne propunem să intrăm în Zona Euro avem o atitudine faţă de inflaţie. În ce constau îndoielile? Alţii spun că Zona Euro pur şi simplu nu este sustenabilă, pentru că nu are baza democratică şi politică, adică nu este o Uniune în sensul adevărat, o nouă ţară, cum sunt Statele Unite ale Americii, şi să le denumim Statele Unite ale Europei. Ceea ce distruge o Uniune monetară sau un angajament al mai multor ţări suficient de diverse în legătură cu fixarea ratei de schimb sunt atitudinile diferite faţă de inflaţie. Ţările care au preferinţe pentru inflaţii mari au, de fapt, preferinţe pentru o relaxare a competitivităţii firmelor".