Lumea ştiinţifică, interesată de "fenomenul Cernobîl"

Numele Cernobîl provoacă frisoane şi la 35 de ani de la accidentul nuclear. Acum nu doar numele stârneşte îngrijorare, ci sunt şi alte motive. O creştere a radioactivităţii în incinta Centralei Nucleare avariate de la Cernobîl s-a înregistrat în ultimii patru ani, potrivit revistei ştiinţifice Science, un fenomen care nu este nici unic şi nici neaşteptat, dar care, din cauza lipsei datelor, nu poate fi explicat întru totul. Senzori au înegistrat o uşoară creţtere a numărului de neutroni în masa de combustibil îngropată în sala 305/2, în dărâmăturile Reactorului 4, cel care a explodat la 26 aprilie 1986, o creştere care semnalează reacţii de fisiune. Cercetătorii pendulează între două atitudini faţă de această informaţie. Pe de o parte, ei resping foarte clar ideea unei noi catastrofe, comparabile celei din 1986, - "nu există nicio şansă să retrăim ceea ce am trăit în 1986", subliniază Science în subtitlul său -, iar pe de altă parte tendinţa neutronilor şi dificultatea de a clarifica despre ce este vorba îi obligă la prudenţă şi la o oarecare îngrijorare. Acccesul în sala 305/2 nu doar că este interzis, ci este imposibil. Astfel este delicat ca cercetătorii să-şi facă o idee clară despre ceea ce se întâmplă înăuntru. Potrivit news.ro, directorul de Expertiză în securitate de la Institutul francez de Radioprotecţie şi Siguranţă Nucleară Igor Le Bars a prezentat doar ipoteze: "Atunci când neutronii au multă energie, sunt puţin reacitivi, deci cauzează puţine reacţii. Atunci când încetinesc, provoacă mult mai multe reacţii, iar apa este unul dintre materialele care-i pot încetini". Se credea că acest pericol a dispărut. După instalarea primului sarcofag, în primele luni după accidentul nuclear, de către muncitori care s-au îmbolnăvit sau au murit în urma intervenţiei, autorităţile ucrainene au acoperit această structură de beton cu o arcă de oţel. Această arcă are scopul să rezolve neajunsurile sarcofagului - şi anume infiltrarea apei. Construcţia arcei, care a început în 2007, a întârziat mulţi ani până să fie finalizată în 2016, în loc de 2012, cum se prevedea iniţial. Arca a fost finalizată şi echipată complet abia în ianuarie 2019. "Noul sarcofag limitează infiltrarea apei", declară Igor Le Bars, care adaugă că "este vorba, astfel, mai degrabă despre o uscare a materiei, iar o parte a oamenilor (de ştiinţă) cred că va avea loc mai degrabă o scădere a radioactivităţii. Să fie uscarea? Este greu de spus, avem foarte puţine date".

Reacţiile observate la Cernobîl sunt, însă, recurente în asemenea cazuri. "Apar la fiecare cinci sau zece ani", declara Igor Le Bars. Exista însă riscul criticităţii - adică o eliberare fortuită de radiaţii şi gaze radioactive, în urma unei reacţii în lanţ, iar în cazul în care s-ar produce acest fenomen - un lucru care nu este sigur -, pericolul pe care-l reprezintă urmează să fie evaluat la momentul respectiv.