Declaraţiile oamenilor politici reuşesc să deruteze până la ameţeala totală omul de rând, iar modul cum mare parte din televiziuni ambalează ştirile are acelaşi efect. Să fii incapabil să simţi binele în care te scalzi sau răul în care te scufunzi (depinde de lumea în care te afli) e un semn clar că suferi de nesimţire acută, ceea ce devine îngrijorător. Analizând ultimele 48 de ore din punctul de vedere al informaţiilor receptate simţi cum te apucă o stare de vertij.
Ascultându-l pe premierul Emil Boc, prezent din nou la TVR, te simţi ruşinat de propria sărăcie şi înţelegi că te afli în această situaţie pentru că nu îţi place munca cinstită. Pe modelul 25.000 de euro de la Mircea Geoană, guvernul promite tinerilor tari în proiecte câte 10.000 de euro, prima condiţie rostită de premier fiind aceea ca banii să nu fie cheltuiţi în clubul Bamboo. Un lucru e sigur pentru Emil Boc, lucrurile merg în direcţia bună şi statul a fost croit pe măsura posibilităţilor.
Aflăm că ţara noastră va aloca, din bugetul Ministerului Afacerilor Externe de asistenţă pentru dezvoltare, un ajutor de 100.000 de euro pentru sprijinirea societăţii civile din Belarus. Altfel spus, nişte bani pentru opoziţia de la Minsk. Generos gest, democratic, care e privit cu maxim de antipatie de diplomaţia din Belarus.
La doar câteva zile după ce şeful misiunii Fondului Monetar Inter-naţional la Bucureşti, Jeffrey Franks, ne compara cu un mineralier ruginit, ministrul Ialomiţianu ne anunţă că FMI şi Comisia Europeană apreciază rezultatele foarte bune obţinute de ţara noastră. În fond totul este interpretare, iar rugina poate fi pitită sub un strat de fard.
În paralel, Antena 3 pune întrebări demne de o audienţă mai bună: "A început al treilea război mondial?", în timp ce prezintă nişte egipteni care se bat cu pietre. Cine să răspundă? Chiar şi aşa, un gând încolţeşte în mintea ta, precum un bob de grâu în pământul reavăn. Oricum pariul este riscant, dar cine stă să mai contabilizeze ştirile trimise direct în zid. În fond nu e productiv să laşi adevărul să strice o ştire bună. Uneori, informaţia difuzată prematur strică o anchetă spectaculoasă. Gheorghe Ştefan, primarul oraşului Piatra Neamţ, pregătea temeinic o sărbătoare a zăpezii cu Elena Udrea pe post de prinţesă a gheţii. Elevi sătui de atâta vacanţă tocmai se pregăteau să se transforme în litere pe pârtia care urma să fie inaugurată. Din cauza unor scurgeri de informaţii planul a fost serios ajustat şi nici măcar doamna ministru nu va mai fi prezentă la faţa locului.
"Tu ştii pe ce lume te afli?", e una din întrebările, uşor retorice, foarte des folosite. Un om bine conectat la viaţa social-politică autohtonă, capabil de exerciţii de sinceritate, ar răspunde în acest moment că nu ştie. Am putea spune că ne aflăm în plin suprarealism, dacă studiem cu atenţie definiţiile valabile pentru curentul literar şi artis-tic cu acelaşi nume.
1. fără titlu
(mesaj trimis de V.V. în data de 04.02.2011, 09:17)
Lumea e ca o ceapa, foaie peste foaie. Fiecare cu foaia lui. Anumite straturi pot fi indepartate, fara ca miezul sa simta.
2. sa fie adevarat?
(mesaj trimis de raluca doinita în data de 04.02.2011, 15:40)
sa fie oare adevarat ca traim intr-o tara plina de probleme? eu cred ca. dar oare noi nu ne putem axa pe problemele astea in loc sa avem un circ continuu