Lupta împotriva corupţiei se poate împotmoli în chichiţe legislative

Departamentul Naţional Anticorupţie a debutat în forţă dar s-a împotmolit la Senat. Respingerea ordonanţei prin care s-ar fi legiferat activitatea sa deschide polemici legate de buna credinţă a parlamentarilor, dar şi neclarităţi privind independenţa jus-tiţiei faţă de Executiv. Din analiza pe care a făcut-o ziarul nostru prinde contur şi o altă perspectivă: aceea a unui amatorism de care, din păcate, a dat dovadă coaliţia cînd a reorganizat fostul Parchet Naţional Anticorupţie.

Parchetul Naţional Anticorupţie a fost înfiinţat în 2003 ca structură de luptă împotriva marii corupţii, beneficiind de fonduri, personal calificat şi independenţă faţă de fenomenul politic. Potrivit Constituţiei, el nu putea să ancheteze, însă, parlamentari. Deputaţii şi senatorii beneficiază de imunitate şi singurul organ abilitat să-i urmărească penal este Parchetul General. Acest lucru l-a aflat actuala coaliţie de guvernămînt în mai 2005, cînd a încercat să extindă atribuţiile Parchetului şi asupra demnitarilor, dar Curtea Constituţională, sesizată de PSD, a interzis-o.

În disperare de cauză, Guvernul a dat o ordonanţă prin care Parchetul Naţional Anticorupţie devenea un departament în cadrul Parchetului General şi îşi schimba denumirea în Departamentul Naţional Anticorupţie. Reprezentanţii puterii sperau ca DNA, devenind departament al Parchetului General, să poată prelua atribuţiile acestuia din urmă referitoare la anchetarea demnitarilor. Proiec-tul a demarat, au apărut cîteva rezultate notabile, însă ordonanţa prin care reorganizarea trebuia consfinţită a fost respinsă de Senat.

Respingerea ordonanţei a fost privită, în primul rînd, ca o raliere a parlamentarilor de orice coloratură politică împotriva unei ameninţări comune: lupta împotriva corupţiei nu vizează doar opoziţia, ci şi demnitarii puterii. Deputatul Sergiu Andon (PC), preşedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, susţine, însă, că altele au fost cauzele pentru care ordonanţa a fost respinsă: pe de o parte, un absenteism "normal" al senatorilor puterii, pe de altă parte o iritare a Parlamentului la adresa ministrului Justiţiei, Monica Macovei, care afirmase cu puţin timp în urmă că ea nu se coboară la nivelul Parlamentului.

Societatea civilă a catalogat, însă, în termeni mult mai duri respingerea ordonanţei. Preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, Florentin Scaleţchi, ne-a declarat că vede în gestul senatorilor "o solidarizare în rău, parlamentarii, indiferent de coloratura politică, fiind interesaţi să scape de virtuale anchete după ce au acumulat oneros averi imense". OADO cere cu fermitate preşedintelui României să nu promulge legea de respingere a ordonanţei şi, la nevoie, să dizolve Parlamentul.

Pe de altă parte, opoziţia conturează o imagine complet diferită asupra situaţiei, din care reiese acuzaţia că puterea ar dori să controleze justiţia dar şi că privind neconstituţionalitatea ordonanţa ar fi neconstituţională. Şi indiferent că, probabil, nu-i este pe plac cum este combătută corupţia, argumentele sale trebuie examinate iar nu expediate sub cuvînt că s-ar afla în "conflict de interese".

• PSD acuză: Executivul vrea să controleze justiţia

Opoziţia a votat împotriva constituirii DNA din două cauze: pe de o parte, consideră că Departamentul ar fi fost un fel de "poliţie politică" în mîna Executivului, pe de altă parte crede că nu este constituţional să modifici o instituţie a statului printr-o ordonanţă de urgenţă.

Purtătorul de cuvînt al PSD, deputatul Cristian Diaconescu, ne-a declarat că proiectul puterii aserveşte DNA-ul prin dependenţa şefului său de ministrul justiţiei, care îl propune şi poate să îl şi schimbe. O dovadă în acest sens, spune domnul Diaconescu, este că ministrul de resort a schimbat echipa de conducere a fostului PNA, fără o evaluare a meritelor şi greşelilor fiecăruia.

Senatorul PSD Antonie Iorgovan ne-a declarat că ordonanţa de înfiinţare a DNA era oricum neconstituţională. Argumentele sale vizează graba ("nu ardea să reorganizezi DNA, se putea face şi în procedură normală" - ne-a declarat domnia sa), dar şi faptul că, potrivit Constituţiei, nu pot fi modificate legi sau instituţii ale statului prin ordonanţă de urgenţă.

Aceeaşi problemă a neconstituţionalităţii este invocată şi de PRM. Deputatul Lucian Bolcaş ne-a declarat că înfiinţarea DNA nu rezolvă problema cercetării demnitarilor. Autonomia Departamentului în cadrul Parchetului General îl face, în opinia reprezentanţilor PRM, dependent de executiv. Domnul Bolcaş acuză un sofism al puterii: conform Constituţiei, doar Parchetul General poate ancheta demnitari. Puterea înfiinţează un departament în cadrul acestuia, dar care este autonom, are personalitate juridică proprie şi şeful său este numit la propunerea ministrului. Acest departament, în această formulă, nu mai reprezintă Parchetul General - consideră deputatul PRM.

Lucian Bolcaş a adăugat că speră ca preşedintele Băsescu să trimită ordonanţa spre noi discuţii, pentru a se ajunge la o formă corectă de înfiinţare a unui departament specializat în cadrul Parchetului General, dar un departament independent de Executiv.

• Ordonanţa de înfiinţare a DNA - un eşec al puterii

Între reacţiile societăţii civile şi acuzele opoziţiei, se conturează şi o greşeală de principiu a coaliţiei. Mult mediatizatul pachet de legi ale justiţiei, care a fost promovat de ministrul Monica Macovei, a omis să includă şi un statut al DNA. Discuţia despre Departament a survenit tîrziu, şi, pe genunchi, s-a dat o ordonanţă care nu rezolvă problema decît pe jumătate.

În hăţişul legislativ din ţara noastră se dovedeşte că legile trebuie bine cumpănite, altfel eşecul este previzibil. S-a întîmplat de două ori, o dată cu anumite pasaje din legile justiţiei, a doua oară cînd nu s-a reuşit schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. De fiecare dată, Curtea Constituţională a descoperit deficienţe. Probabil că şi această ordonanţă, chiar dacă ar fi fost votată în Senat, ar fi avut aceeaşi soartă - după cum afirmă senatorul Antonie Iorgovan.

Soluţia este aşteptată, ca de obicei, de la preşedintele Băsescu, care, pentru a nu ştiu cîta oară, ajunge în postura care-i place: cea de salvator.