LUPTA PENTRU TERENURI DE PESTE 100 DE MILIOANE DE EURO Privatizarea SNIF cu năbădăi

De când au început protestele angajaţilor Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF), pe agenda zilei se află tot mai mult problema privatizării SNIF-ului. Cei implicaţi în această privatizare sunt divizaţi: angajaţii pe de o parte, care ieri au recurs şi la greva foamei, MADR care până anul trecut a deţinut 100% din pachetul de acţiuni a societăţiii, iar din 2007 este reprezentat de Agenţia Domeniilor Statului (ADS) în Consiliul de Administraţie al societăţii, iar pe de altă parte anumite interese din spatele acestei privatizări, după cum ne-a spus vicepreşedintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România (LUAIR), Gheorghe Mardare.

Metoda de privatizare dă de cap tuturor acestor personaje. Care să fie oare cea mai bună soluţie în problema privatizării: vânzarea de acţiuni sau majorarea capitalului social? Divizare înaintea privatizării sau negocierea directă? Potrivit fostului director al SNIF, Luigi Bergheş, la toate aceste întrebări s-a răspuns încă din 2006, când, pe cheltuiala Statului Român (un milion de dolari), a fost realizat un studiu privind activitatea SNIF de către cercetători străini. În raportul consultanţilor se specifica limpede avantajele şi dezavantajele fiecărei metode de privatizare. Ca urmare, privatizarea pe Bursa de Valori Bucureşti ar fi cea mai trasparentă şi eficientă metodă de privatizare.

Şi salariaţii SNIF au venit cu anumite propuneri privind privarizarea societăţii, şi anume "emiterea de către MADR a unui act normativ, în baza legii 137/ 2002 şi a articolului 13 lit. e) din OUG 88/ 1997 pentru ca SNIF SA să se privatizeze prin metoda negocierii directe". Vasilica Blebea, liderul UNIF ne-a spus că această metodă de privatizare ar fi cea mai eficientă datorită rapidităţii sale: "Este singura metodă de privatizare care poate fi implementată în cazul SNIF,deoarece alte metode ar dura şi până la un an jumătate, ori administrarea specială a ADS-ului expiră în august". Vasilica Blebea a spus că sunt presaţi de timp, deoarece din august salariaţii SNIF vor rămâne pe drumuri.

Fostul director al SNIF şi-a manifestat suspiciunea faţă de această metodă, "nu se ştie cum se va face sau cine va participa".

Sigurul fapt clar la ora actuală este că legea Îmbunătăţirilor Funciare, unde se specifică clar cum se va privatiza SNIF-ul, se tergiversează în a fi aplicată, consideră Luigi Bergheş. Şi Vasilica Blebea consideră că în jurul privatizării SNIF-ului se află anumite interese ale politicienilor: "Am refuzat să cred ceea ce Luigi Bergheş spunea de mult timp, referitor la anumite interese , dar se pare că avea dreptate".

Interesele care ar sta în spatele acestei privatizări sunt legate de proprietăţile SNIF, evaluate de Luigi Bergheş, când încă era la conducerea SNIF, la peste 110 milioane de euro. "În condiţiile în care noi am realizat deja un studiu privind patrimoniul societăţii, am aflat că MADR doreşte efectuarea unuia nou". Domnia sa ne-a spus că, după reevaluarea patromoniului SNIF (doar terenuri şi clădiri) pentru a se putea majora capitalul social, ministrul agriculturii de la acea dată, Decebal Traian Remeş, a refuzat să semneze majorarea capitalului social. La ora actuală capitalul social al societăţii este subevaluat, consideră Luigi Bergheş.

Gheorghe Mardare, vicepreşedintele LUAIR, ne-a oferit corespondenţa purtată cu ADS, încă din 17 septembrie 2007, prin care cereau respectarea legii în procesul de privatizare a SNIF. În legea 138/2004 (ce reglementează regimul juridic al proprietăţii şi folosirea infrastructurii de îmbunătăţiri funciare şi a terenului aferent), art. 4b se prevede consultarea şi după caz, implicarea beneficiarilor, organizaţiilor neguvernamentale în luarea deciziilor. Ca urmare, LUAIR a solicitat că reprezentanţii săi să fie prezenţi la elaborarea Planului de privatizare a SNIF, "din calitate de asociaţie neguvernamentală, nu de potenţial investitor, pentru a nu se crea stări de incompatibilitate". LUAIR a oferit şi anumite sugestii privind modul de privatizare: "Ca principalii potenţiali investitori să fie deţinători de staţii de pompare şi infrastructură de îmbunătăţiri funciare" sau "demonopolizarea pieţei de îmbunătăţiri funciare, întrucât monopolul actual este ineficient economic, tarifele nu se fixează liber, iar consumatorii (în special OUAI) sunt prizonierii propriilor costuri, care în mare parte sunt sprijin financiar de la bugetul de stat".