Mai e loc şi pentru statul de drept în negocierile pentru guvern?

Statul de drept pare a fi prima victimă directă a negocierilor privind formarea unei mari colaţii între PNL şi PSD. Construirea unei majorităţi constituţionale care să poată întreprinde o modificare constituţională este o operaţiune politică pe cât de complicată, pe atât de riscantă. Şi oricum, în circumstanţele actuale, va fi dificil - dacă nu de-a dreptul imposibil - ca o asemenea modificare să meargă dincolo de organizarea administrativă a statului şi să atingă problemele într-adevăr critice ale regimului politic. Între cele două partide pivot ale unui posibil guvern PNL-PSD-UDMR există diferenţe importante.

Dacă PNL şi PSD ar putea găsi un compromis privind reforma administrativă - câtă vreme se va găsi un echilibru între cele două partide - în rest, diferenţele de viziune, cel puţin aşa cum au fost exprimate până acum, vor fi greu de depăşit. Iar între problemele asupra cărora nu există un numitor comun va fi statul de drept. Ce se va întâmpla cu Secţia Specială, instrument introdus în epoca Dragnea, după exemplul Camera disciplinară a Curţii Supreme din Polonia, pentru a tempera înclinaţia spre independenţă a Justiţiei? Ori, Camera disciplinară a Curţii Supreme a Poloniei a fost deja declarată prin decizia din 15 iulie a Curţii europene de justiţie de la Luxemburg ca fiind contrară legislaţiei europene.

Ori, acelaşi ar putea fi şi aşa este şi în cazul României, iar riscul unor sancţiuni din partea UE nu este exclus. În 18 mai anul acesta, Curtea de la Luxemburg constata că Secţia Specială ridică îndoieli cu privire la obiectivitatea sa pentru că poate fi instrumentalizată politic şi poate interveni pentru a schimba cursul anumitor anchete penale sau al unor proceduri judiciare.

Să se fi schimbat PSD astfel încât să participe la o politică de reconstrucţie a statului de drept? În orice caz, până acum, nimic din declaraţiile publice ale liderilor partidului nu lasă să se întrevadă aşa ceva. Să fi abandonat PNL acest capitol din programul său, iar preşedintele Iohannis să fi renunţat la promisiunile făcute în campania electorală din 2019 privind punerea în aplicare a recomandărilor CE, Comisiei de la Veneţia şi Greco privind desfiinţarea Secţiei Speciale?

Experienţa recentă a Israelului ne dovedeşte că simpla înlăturare a guvernelor iliberale - cum au fost cele conduse de Benjamin Netanyahu în ultimul deceniu - de la putere nu duce automat la redresarea statului de drept. Zilele trecute, la o conferinţă susţinută în faţa studenţilor în drept de la Universitatea din Haifa, cel mai înalt oficial judiciar al Israelului, procurorul general Avichai Mandelblit, constată că riscul privind funcţionarea statului de drept în Israel nu s-a diminuat. Iar cauza evocată de Mandelblit, anume tendinţa depersonalizării politicii, nu este străină nici ţării noastre. Deşi critica lui Mandelblit părea să fie îndreptată împotriva fostului prim-ministru Benjamin Netanyahu, ea viza însă şi "inovaţiile" noului ministrul al Justiţiei, Gideon Saar - liderul Tikva Hadasha, fost membru al Likud şi fost apropiat până în 2019 al lui Netanyahu - de a împărţi postul de procuror general. Ori, procurorul general al Israelului avertiza, pe bună dreptate, că această "reformă" ar submina democraţia, şi aşa greu pusă la încercare de anii Netanyahu. Prin această "reformă", sistemul politic israelian ajunge "periculos de aproape" de o guvernare bazată pe loialitatea personală, care este primordială şi împotriva interesului general al publicului.

Nici în România schimbarea guvernului în noiembrie 2019 şi a majorităţii parlamentare în decembrie 2020 nu a adus progrese semnificative în privinţa refacerii statului de drept puternic afectat de "reformele" din anii Dragnea şi puternic timorat de atacurile împotriva magistraţilor curajoşi. Să fie oare majoritatea formată din PNL şi PSD soluţia pentru ca acolo unde fosta majoritate din care făcea parte şi USR a eşuat - crearea cadrului legislativ pentru o justiţie independentă - să se realizeze?