Mai există şi bănci centrale care se opun relaxării condiţiilor de creditare

Atunci când nu încearcă să facă Brexit-ul cât mai dificil pentru autorităţile de la Londra, premierul Irlandei, Leo Varadkar, face lobby pentru sistemul bancar.

Acum este vorba despre exercitarea unor presiuni asupra băncii centrale pentru relaxarea limitelor de acordare a creditelor ipotecare, conform unei ştiri de la Bloomberg.

"După zece ani de la criza financiară, bancherii irlandezi şi politicienii fac presiuni asupra instituţiilor de reglementare pentru a permite debitorilor ipotecari să împrumute mai mult", scrie agenţia de ştiri americană, în condiţiile în care Banca Centrală a Irlandei tocmai trebuie să publice evaluarea anuală a limitelor de creditare.

După cum scrie Bloomberg, creditarea ipotecară a fost restricţionată sever în ultimii cinci ani, iar principalele limite se referă la volumul creditului acordat, care nu poate fi mai mare de 3,5 venituri anuale, şi la avansul cerut.

Se pare că banca centrală, sub conducerea unui nou guvernator din septembrie 2019, Gabriel Makhlouf, este hotărâtă se reziste în faţa presiunilor.

Guvernatorul a declarat recent că "reglementările actuale reprezintă o caracteristică permanentă a pieţei creditelor ipotecare", în timp ce viceguvernatorul Sharon Donnery a subliniat că "reglementările sunt necesare pentru a împiedica acumularea unor datorii excesive la nivelul gospodăriilor populaţiei".

Argumentele din spatele presiunilor pentru relaxarea creditării ipotecare sunt deja bine cunoscute: familiile tinere trebuie să fie ajutate pentru a face primul pas pe aşa-numita "scară a proprietăţii". Viceguvernatorul Donnery nu este deloc uşor de convins, în condiţiile în care a declarat că "nu am văzut dovezi care să demonstreze că datorii şi mai mari reprezintă soluţia pentru problemele actuale de pe piaţa imobiliară".

În raportul din 2019 privind creditarea gospodăriilor populaţiei, Banca Centrală a Irlandei subliniază nivelul ridicat al gradului de îndatorare, în ciuda declinului semnificativ din ultimii ani.

Astfel, raportul dintre datorii şi venituri (DTI) a scăzut până la 119,8% în T1 2019, cel mai redus nivel din 2003, de la 128,8% în T1 2018.

În ceea ce priveşte raportul dintre datorii şi active (DTA), valoarea indicatorului a scăzut până la 14,9% în T1 2019, de la 15,7% în T1 2018. Evoluţia indicatorilor DTI şi DTA arată "o îmbunătăţire continuă a sus­tenabilităţii bilanţurilor gospodăriilor din Irlanda", după cum se mai arată în raportul băncii centrale.

Ca urmare a "reducerii active a gradului de îndatorare", soldul datoriilor gospodăriilor din Irlanda a scăzut cu peste 65 de miliarde de euro, de la un maxim istoric de 156,8 miliarde în luna mai 2008 (vezi graficul 1).

În octombrie 2019, soldul creditului acordat gospodăriilor a fost de 91,6 miliarde de euro, cel mai redus nivel din decembrie 2004, din care 76 de miliarde reprezenta soldul creditului ipotecar. A fost această contracţie excesivă? Deloc. Excesele s-au manifestat în perioada anterioară crizei, când era evident că traiectoria exponenţială a creditului nu era sustenabilă. Ce a urmat a fost doar o "revenire" violentă la realitate.

Declinul creditului acordat companiilor nefinanciare a fost şi mai puternic, iar de doi ani se înregistrează o stagnare aproape de minimul ultimilor 16 ani.

Se pare că toată lumea a învăţat lecţiile crizei financiare din urmă cu un deceniu, mai puţin bancherii şi autorităţile guvernamentale, chiar dacă Irlanda a fost foarte aproape de falimentul suveran şi a fost nevoită să apeleze la un program european de bailout, pe fondul presiunilor venite din partea autorităţilor de la Berlin.

Ca urmare a acestor "ajutoare", datoria publică a crescut exploziv (vezi graficul 2).

Valoarea acesteia a urcat până la 215 miliarde de euro în 2013, de la 47 de miliarde în 2007, în timp ce ponderea datoriei în PIB a urcat până aproape de 120%, de la circa 24% în 2007.

În ultimii cinci ani, ponderea datoriei în PIB a scăzut considerabil, pe fondul unor caracteristici specifice ale economiei Irlandei, marcate de prezenţa unui număr extraordinar de mare al companiilor care au reşedinţa fiscală în ţară. Activitatea acestora poate determina o evoluţia atipică a Produsului Intern Brut, caracterizată prin creşteri anuale masive.

O astfel de creştere, de aproape 35%, s-a înregistrat în 2015. PIB-ul nominal din 2018 a ajuns la aproape 324 de miliarde de dolari, un nivel cu peste 64% mai mare decât maximul din perioada premergătoare crizei, de circa 297 de miliarde, înregistrat în 2007.

În aceste condiţii, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut semnificativ în ultimii 4 ani, până la circa 63%, de la un maxim de aproape 120%, pe fondul menţinerii valorii nominale a datoriei peste nivelul de 200 de miliarde de euro.

Printre bancherii care fac presiuni pentru relaxarea normelor de creditare ipotecară, Bloomberg îl evidenţiază pe Colin Hunt, director executiv la AIB Group Plc.

Fără să fie deranjat de trecutul recent al instituţiei bancare pe care o conduce, pentru că nu este direct res­ponsabil, Hunt promovează relaxarea normelor de creditare. Probabil că este "încurajat" de încrederea că nu va plăti în niciun fel pentru greşeli, la fel cum au crezut şi predecesorii săi, care au "condus" AIB până pe marginea prăpastiei.

Cum prăbuşirea nu putea fi acceptată, AIB a "beneficiat" la începutul acestui deceniu de un program de bailout de peste 20 de miliarde de euro şi a fost preluată de stat în proporţie de peste 99%.

În prezent, acest grup bancar este listat la bursă, în condiţiile în care fondul suveran de investiţii, Ireland Strategic Investment Fund, deţine 71,12% din acţiunile sale.

Iar pentru ca ironia şi iresponsabilitatea să meargă până la capăt, apelul directorului executiv de la AIB pentru relaxarea normelor de creditare a fost făcut pe fondul publicării unui raport al economiştilor băncii, AIB Ireland Business Activity, unde se arată că optimismul în rândul companiilor din ţară se află la cel mai redus nivel din ultimii 9 ani.

Dar poate că populaţia alege să fie optimistă şi ignoră deteriorarea condiţiilor economice, deoarece toată lumea ştie că nu există altă cale de "dezvoltare" în afara creşterii accelerate a creditării.

Deocamdată, Banca Centrală a Irlandei nu a cedat presiunilor politice şi a menţinut limitele pentru doi indicatori deosebit de importanţi: LTV (loan-to-value, prin care este stabilit avansul) şi LTI (loan-to-income, prin care este stabilit gradul de îndatorare).

"Măsurile privind creditele ipotecare au ca scop întărirea rezistenţei atât pentru debitori cât şi pentru sectorul bancar", se arată în documentul publicat în paralel cu ultimul raport privind stabilitatea financiară din 2019.

Printre măsurile care se vor menţine şi în 2020 se află avansul minim de 10% aferent creditelor ipotecare acordate pentru achiziţionarea unei reşedinţe primare, de 20% pentru locuinţele secundare şi de minim 30% pentru locuinţele achiziţionate în scopul închirierii.

A fost menţinută, de asemenea, şi limita pentru valoarea creditului acordat, care nu poate fi mai mare de 3,5 venituri anuale.

Raportul de evaluare a limitelor pentru creditul ipotecar se încheie cu două observaţii extrem de importante, cu o deosebită relevanţă şi pentru piaţa noastră imobiliară.

Astfel, Banca Centrală a Irlandei afirmă că "în lipsa limitelor de creditare, atât proporţia debitorilor supraîndatoraţi cât şi nivelul preţurilor locuinţelor ar fi fost probabil mult mai ridicate în 2019". Mai mult, banca subliniază că "deşi măsurile nu au ca obiectiv ţintirea preţurilor de pe piaţa imobiliară, absenţa acestora ar fi făcut mult mai acută problema accesibilităţii locuinţelor".

Se pare că există bănci centrale în Europa care au învăţat destule lecţii importante după criza financiară.