Mai poate fi oprită inflaţia din SUA fără efectul secundar al prăbuşirii pieţelor financiare?

Înainte de publicarea ultimelor date privind inflaţia din Statele Unite, administraţia de la Washington a încercat să pregătească terenul pentru a le minimaliza importanţa.

Brian Deese, şeful consilierilor economici de la Casa Albă, a declarat că raportul pentru noiembrie 2021 nu include scăderile recente ale preţurilor energiei şi materiilor prime iar rata inflaţiei este "un indicator care priveşte înapoi". Deese nu a mers mai departe cu raţionamentul său, adică să precizeze că acest indicator care "priveşte înapoi" are efecte prezente foarte concrete, cum ar fi o pierdere permanentă a puterii de cumpărare.

În condiţiile în care minimalizarea importanţei unor indicatori economici se poate dovedi insuficientă, administraţia Biden a luat şi alte măsuri, care ne aduc aminte de raportările din presa socialistă din urmă cu mai bine de trei decenii.

O ştire recentă de pe site-ul CNN arată că "oficiali de la Casa Albă au avut discuţii cu organizaţiile media majore în încercarea de a reconfigura raportarea situaţiei economice", deoarece "autorităţile consideră că situaţia economică a ţării este mult mai bună decât în urmă cu un an".

"Conversaţiile au fost productive, în condiţiile în care prezentatori, reporteri şi redactori au discutat cu oficialii de la Casa Albă", după cum mai scrie CNN.

Acesta a fost contextul în care Bureau of Labor Statistics (BLS) a publicat datele privind evoluţia preţurilor din noiembrie 2021. Creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum s-a accelerat până la 6,8%, cea mai mare din iunie 1982, de la 6,2% în luna precedentă (vezi graficul). În iunie 1982, rata inflaţiei din Statele Unite era de 7,1%, in condiţiile unei dobânzi efective de politică monetară de 14,15%.

Preţurile energiei şi-au accelerat creşterea anuală până la 33,3% în noiembrie 2021, de la 30% în luna precedentă, pe fondul unei creşteri lunare de 1,5%, în condiţiile în care preţul combustibililor auto a crescut cu o rată anuală de 58,1%, iar preţul gazelor cu 25,1%.

Ponderea acestor componente în IPC este de 7,469%, respectiv 4,022% şi 0,816%, conform datelor de la BLS. Ponderea alimentelor în IPC este de 13,995%.

"Am pus în mişcare, pentru prima dată în 40 de ani, o inflaţie excesivă, determinată de supraîncălzirea economiei", a declarat Lawrence Summers, profesor la Universitatea Harvard şi fost Secretar al Trezoreriei, în cadrul unei emisiuni a televiziunii Bloomberg.

"Inflaţia se va consolida cu mult peste nivelul de 2%, poate chiar 4% sau mai mult", a mai declarat Summers, în opinia căruia presiunile inflaţioniste nu se vor reduce de la sine, ci este nevoie de acţiunea hotărâtă a Federal Reserve.

Deoarece încă se mai încearcă justificarea inflaţiei deosebit de ridicate şi prin dificultăţile majore de la nivelul lanţurilor de aprovizionare globale, profesorul Steve Hanke, de la Johns Hopkins University, a precizat recent că "problemele din lanţurile de aprovizionare conduc doar la modificarea preţurilor relative şi nu reprezintă o cauză a inflaţiei".

Iar inflaţia din Statele Unite se pare că este mult mai mare decât o arată cifrele oficiale. După publicarea datelor oficiale, John Williams, de la Shadow Government Statistics, a prezentat rata inflaţiei determinată conform metodologiei utilizate înainte de 1980. Aceasta a fost de 14,9% în noiembrie 2021. Un nivel mai ridicat în perioada postbelică s-a înregistrat în iunie 1947, de 17,6%, pe vremea când preşedintele SUA era Harry Truman.

Metodologia de la începutul anilor "90, când au început să fie aplicate tot felul de ajustări "hedonice" care să reflecte îmbunătăţirile calitative, arată o rată a inflaţiei de peste 10% în noiembrie 2021.

Majoritatea americanilor nu au mai trecut niciodată prin astfel de creşteri ale preţurilor. Cele mai recente estimări de la Census Bureau arată că vârsta mediană din SUA este de 38,4 ani, în timp ce rata anuală oficială a inflaţiei este cea mai ridicată din ultimii 39 de ani.

Dacă se porneşte de la estimarea după metodologia dinainte de 1980, atunci doar 6,9% dintre americani, cei cu vârsta de peste 74 de ani, au trăit într-o perioadă cu o creştere mai mare a inflaţiei.

Joe Carson, fost economist-şef la Alliance Bernstein, subliniază, într-o serie de note de pe blogul său, că rata inflaţiei din noiembrie 2021 ar fi fost peste 11% dacă ar fi inclus preţurile locuinţelor şi nu un indice sintetic care ar trebui să reflecte un nivel estimat al chiriilor.

Carson avertizează că un indice mai larg al preţurilor, care include preţurile industriale, cele de consum, cele ale activelor financiare şi preţurile de pe piaţa imobiliară, a ajuns la un nivel de două ori mai mare decât cel înregistrat în perioada bulei speculative din sectorul tehnologic (peste 5%) şi din perioada bulei de pe piaţa imobiliară din SUA (peste 6%).

"Nivelul acestui indice arată că vor exista mari probleme în perioada următoare pentru economie şi pieţele financiare", scrie Carson. În opinia sa, "nivelul record al datoriilor populaţiei şi al companiilor creşte probabilitatea unor consecinţe teribile".

Pe fondul unei comparaţii cu situaţia din anii "70, Joe Carson subliniază că "sectoarele economice în care s-a înregistrat cea mai mare inflaţie sunt şi cele mai vulnerabile în faţa restricţionării politicii monetare".

Atunci au fost preţurile materiilor prime, iar efectul s-a resimţit mai mult în industria prelucrătoare şi sectorul extractiv. Acum este vorba despre finanţe şi pieţele activelor financiare.

Cea mai mare inflaţie oficială din ultimii 39 de ani a creat o îngrijorare majoră la nivelul oficialilor din Partidul Democrat, sub spectrul pierderii unui număr foarte mare de locuri în Congres după alegerile din toamna anului viitor.

"Democraţii împing Federal Reserve către o acţiune mai dură împotriva inflaţiei", scrie Financial Times, după ce un membru al partidului din Camera Reprezentanţilor a declarat că "Fed-ul trebuie să înceapă imediat temperarea programului de relaxare cantitativă, iar apoi trebuie să treacă la majorarea dobânzilor". Oficialul american nu spune şi cât ar trebui să fie nivelul "optim" al dobânzilor care să asigure câştigarea alegerilor şi nici nu pare îngrijorat că şansele electoarele ale democraţilor pot fi la fel de bine subminate şi de o recesiune economică determinată de creşterea costurilor de finanţare.

În analizele sale recente, Joe Carson aminteşte că fiecare ciclu economic din ultimii 50 de ani, cu o singură excepţie, s-a încheiat cu dobânzi de politică monetară mai mari decât rata inflaţiei.

"O creştere cu două sau trei sute de puncte de bază a dobânzii de politică monetară în următorii doi ani poate părea agresivă, dar nu este atunci când nivelul actual este zero iar inflaţia depăşeşte 6%", mai subliniază fostul economist-şef de la Alliance Bernstein.

Având în vedere dimensiunea actuală a exceselor speculative de pe pieţele financiare şi imobiliare şi gradul lor de extindere la nivel global, probabil că şi o majorare mult mai mică este suficientă pentru a scoate primele cărţi de la baza castelului construit accelerat în ultimele trei decenii.