Mai poate reduce BCE dobânzile când zona euro este ameninţată de stagflaţie?

Ultimele date privind activitatea economică din cele mai mari economii ale zonei euro arată contracţii peste aşteptări sau neaşteptate pentru Franţa şi Germania, conform indicilor PMI (Purchasing Managers' Index) de la S&P Global (vezi graficul).

Deosebit de îngrijorătoare este şi evoluţia din ultimii ani, care arată o incapacitate persistentă de întrerupere a tendinţei negative.

Mai mult, contracţia activităţii, în special în sectorul industrial, are loc pe fondul revenirii presiunilor inflaţioniste, atât din punct de vedere al costurilor de producţie cât şi al preţurilor cerute clienţilor, cu efect deosebit de negative asupra profitabilităţii.

Având în vedere contracţia activităţii, care se manifestă tot mai mult şi în sectorul serviciilor, Banca Centrală Europeană ar trebui să continue procesul de reducere a dobânzilor început de curând, însă presiunile inflaţioniste arată că politica monetară ar trebui să fie mai restrictivă.

Bloomberg scrie că indicii PMI sunt printre primele date luate în considerare de BCE când sunt analizate deciziile de politică monetară.

Activitatea în sectorul privat din Germania a înregistrat o contracţie neaşteptată în luna iulie 2024, pe accentuării contracţiei din industrie, în condiţiile în care s-a accentuat atât creşterea costurilor de producţie cât şi preţurile produselor finite.

Datele de la S&P Global arată că sectorul industrial din Germania a înregistrat contracţii lunare consecutive în ultimii doi ani. Contracţia sectorului industrial din Franţa durează de circa un an şi jumătate, iar acum manifestă tot o creştere simultană a presiunilor inflaţioniste.

Cyrus de la Rubia, economist-şef la Hamburg Commercial Bank, subliniază că "este deosebit de îngrijorător modul în care companiile din industria prelucrătoare (n.a. din Germania) reduc locurile de muncă lună de lună".

Pe fondul creşterii rapide a costurilor de producţie, Rubia mai subliniază că "există provocări persistente din punct de vedere al atingerii ţintei de inflaţie".

Economistul şef de la Hamburg Commercial Bank declară în raportul PMI de la S&P Global că problemele structurale din sectorul industrial al Germaniei reprezintă principalul factor al tendinţei negative din ultima perioadă.

"În ceea ce priveşte industria prelucrătoare, principalele provocări structurale includ deficitele de pe piaţa forţei de muncă, întârzierile în investiţiile în infrastructură, lipsa digitalizării şi preţurile relativ ridicate ale energiei", subliniază Cyrus de la Rubia.

Efectul cumulat al acestor factori este "pierderea tot mai accentuată a cotei de piaţă globale a producătorilor germani de automobile şi utilaje în favoarea concurenţilor din China".

Problemele economiei germane evidenţiate în raportul de la S&P Global au soluţii evidente, însă acestea nu vor fi aplicate de actuala coaliţie de la guvernare.

Raportul de la S&P Global pentru Franţa este construit în jurul speranţei că "Jocurile Olimpice vor alimenta economia franceză", însă ştirile din presa internaţională arată că speranţa este nefondată, în condiţiile în care totul pare să nu fie decât o iluzie foarte scumpă.

În acest context, BCE poate reduce dobânda "oficială" la următoarea şedinţă de politică monetară, şi la următoarele, însă efectele vor fi nesemnificative.

Acesta este rezultatul financializării economiei şi susţinerea, cu orice preţ, a iluziei prosperităţii generate de creşterea preţurilor de pe pieţele imobiliare.

BCE mai poate "salva" economia zonei euro doar prin creşterea şi menţinerea dobânzii de politică monetară măcar la media ultimilor 5.000 de ani.