Marea farsă a hub-ului F-16

În timp ce propaganda NATO ne anunţă de zor că, în fine, a început marea ofensivă ucraineană, "dovada" fiind că, în ultimele 24 de ore, ruşii au fost respinşi pe uriaşa distanţă de doi kilometri, devine vizibilă o altă farsă, şi mai mare. Nu cu multă vreme în urmă, am fost răsfăţaţi cu ştirea mobilizatoare că România va deveni un centru regional de pregătire pentru aeronavele F-16. Ni s-au oferit chiar detalii în acest sens. Dar ieri gogoaşa s-a dezumflat.

Marii noştri strategi militari, generalii pe care îi vedem zi de zi în mai toate platourile de televiziune, ar fi trebuit ca, de la bun început, să dezmintă afirmaţiile mult prea optimiste şi în definitiv false ale oficialilor NATO, întărite de cele ale oamenilor politici de la Bucureşti. Cine îşi imaginează că un hub regional de o asemena anvergură şi atât de specializat, încât să poată asigura cunoştinţele complexe necesare unui pilot de F-16, s-ar putea efectua în vreun laborator-şcoală, eventual de la Clinceni, se înşală amarnic. După ce ne-am încălzit bine, cu mic cu mare, devorând această ştire extrem de pozitivă despre România şi imaginându-ne că, odată cu elevii piloţi, vor curge în această ţară laptele şi mierea, oficialii de la Pentagon ne-au trântit cu picioarele pe pământ.

Va exista un hub internaţional de pregătire a piloţilor europeni, inclusiv a celor ucraineni, pentru a opera aeronavele F-16 - presupun că nu second-hand, ca cele din dotarea Armatei Române - numai că acest centru va fi aproape cu siguranţă nu la noi, ci în Arizona. Şi iată de ce încă nu a fost emis şi pus la dispoziţia partenerilor NATO niciun manual de operare şi, în general, niciun fel de instrucţiuni privind situaţia de zbor. O pregătire incipientă, mai degrabă teoretică, ar putea fi făcută şi în România. Dar în ceea ce priveşte antrenamentele propriu zise de luptă, este necesară existenţa unor poligoane aeriene special amenajate. Care în România pur şi simplu nu există. Şi nici nu ar putea fi amenajate peste noapte. Dacă nu vrem să trecem oceanul pentru a-i instrui pe piloţii români, pe piloţii partenerilor europeni, pe piloţii NATO şi pe piloţii ucraineni, avem o singură soluţie: să mergem în Federaţia Rusă. Şi nu glumesc deloc. Doar ruşii dispun de asemenea poligoane aeriene adecvate instruirii de luptă pentru piloţii aeronavelor multirol. Va trebui deci să-i cerem permisiunea lui Vladimir Putin pentru a ne deplasa viitorii piloţi la Astrahan, la Krasnodar sau la cosmodromul de la Baikonur. Ar fi singura alternativă.

În viitor, ar fi mai prudent să încercăm să nu ne îmbătăm cu apă rece. Pentru a ne menaja sensibilităţile şi pentru a acoperi cumva gafa unor reprezentanţi NATO în parteneriat cu reprezentanţi politici din Statele Unite, anticipez că autorităţile de la Washington ne vor oferi un mic premiu de consolare. Vor accepta probabil ca o parte din pregătirea teoretică să se desfăşoare în România. Dar ar fi cu totul şi cu totul deplasat să considerăm această activitate drept un centru european de instruire. Sau, cum e la modă să spunem, un hub.