Temeiul suspiciunilor că Vîntu se află în spatele off-shore-urilor din organigrama noas-tră îl constituie legatura sa cu Octavian Ţurcan, care, conform organigramei care ne-a rezultat, este implicat în (asigură sau dovedeşte legătură dintre) off-shore-urile din lanţ.
Ţurcan a fost director al off-shore-ului "Woodgreen", legat de celălalt off-shore "Antis Triantafyllides & Sons", care, la rândul său, funcţionează că placă turnantă pentru celelalte off-shore-uri implicate în afacerile din care, din când în când, scoate capul Sorin Ovidiu Vîntu ca proprietar "prin surprindere".
Dar Ţurcan mai apare ca reprezentant şi al off-shore-ului cipriot "Ranhold", care, la rândul său, este acţionarul off-shore-ului "Tabor" (din Insulele Virgine), care, apoi, apare drept acţionar la "Delta Asigurări" şi aceasta din urmă este (sau, deja, nu mai este) acţionară la "Romexterra".
De aceea, implicarea lui Vîntu în acest lanţ de off-shore-uri poa-te fi bănuită în mod verosimil, dacă găsim legătura sa cu Octavian Ţurcan.
Ceea ce am şi reuşit.
Ţurcan a fost vicepreşedinte al Băncii Române de Scont a lui Sorin Ovidiu Vîntu, calitate în care s-a aflat în subordinea lui Doru Nicolaescu, preşedintele băncii.
Nicolaescu a declarat în exclusivitate ziarului "BURSA": "Octavian Ţuran este omul lui Vîntu, sută la sută".
Doru Nicolaescu spune că Ţurcan a fost adus de Dan Stratan (pe atunci, preşedintele Grupului Gelsor) de la Chişinău (după cum afirmă Nicolaescu, Ţurcan este, la origine, cetăţean al Republicii Moldova, unde a beneficiat de o bursă pentru pregătire în finanţe inter-naţionale, în Japonia).
Doru Nicolaescu spune că Stratan ("Gelsor") s-a ocupat să-i obţină dreptul de rezidenţă şi dreptul de muncă în România.
Nicolaescu afirmă că, în anul 2001, a apărut nevoia trecerii activităţii Grupului Gelsor prin lanţul de off-shore-uri şi că analiza problemei i-a fost încredinţată lui Octavian Ţurcan.
Nicolaescu mai spune că în urma analizei lui Ţurcan, au pus la punct împreună conceptul lanţului de off-shore-uri ale lui Vîntu.
Două menţiuni: prima - Nicolaescu a precizat că "Ţurcan e-un băiat comsecade şi nu vreau să-i pricinuiesc vreun rău" (n.r. - nici noi); a doua - că mărturia sa ţine de cunoaşterea istoriei afacerilor lui Vîntu şi că este subiectivă.
Bănuim că această mărturie nu are calitate de probă juridică. În schimb oferă temei pentru suspiciunile în legăturile lui Vîntu cu afacerile despre care se zvonea (doar) că ar fi implicat.