Meseria? Genocidul

Am adesea senzaţia că societatea traversează o criză de somnambulism. Milioane de oameni se trezesc, în întunericul minţii, şi încep să facă, automat, o serie de lucruri. Umblă prin casă, dau drumul la televizor, scriu mesaje, se îmbracă să plece la serviciu. Dar toate acestea se întâmplă fără să fie cineva, "acolo sus", în creier. După care aterizează din nou în pat fără nici o memorie a celor care s-au întâmplat.

Altfel nu pot să îmi explic reacţiile faţă de "criza din Ucraina". Mai întâi, de mult nu este vorba doar despre Ucraina. Niciodată nu a fost. A fost vorba, încă dinaintea invaziei, despre hotărârea conducătorilor de la Moscova de a nu da două parale pe existenţa dreptului internaţional. Şi de a ameninţa cu incinerarea în cuptorul nuclear a miliarde de oameni, a civilizaţiei omeneşti, dacă cererile lor nu vor fi satisfăcute.

În fiecare zi de la Dumnezeu, pe canalele (oficiale, toate) ale televiziunilor ruseşti vezi scene care te înmărmuresc. Vă spun sincer - am citit multe despre propaganda nazistă. Dar unele grozăvii de la televiziunea rusă sar chiar şi calul derapajelor lui Goebbels.

Unii dintre cei care predică, furios, exterminarea în masă, nu sunt "ziarişti". Sau măcar "lideri de opinie". Sunt deputaţi, miniştri sau generali. Unul dintre cei mai vocali e chiar Medvedev, vice-preşedintele aşa-zisei "Federaţii Ruse". Ultima declaraţie dintr-o lungă serie de şocuri electrice: Polonia nu are dreptul să existe. (Exact ceea ce susţinea şi Herr Adolf Hitler).

Ceea ce rezultă de aici e ceva cu adevărat înspăimântător. Însă mass-media şi politicienii preferă să îl ignore. O mare putere nucleară a lumii, cu suficiente arme pentru a întoarce omenirea în epoca de piatră (asta dacă avem noroc) este condusă de o bandă de necrofili.

E ceva diferit şi mai radical în comparaţie cu regimul din fosta URSS. Citeam, copil fiind, o revistă numită "Uniunea Sovietică". Propagandă, desigur. Capitaliştii răi, omul sovietic bun, etc. Dar realizai că la Moscova se făceau şi planuri pentru altceva decât pentru parastasul final al omenirii.

Trimiteau sonde pe Lună, construiau ceva remarcabil, se publica literatură bună - cu condiţia ca scriitorul nu nu fi criticat deschis regimul sovietic. Dar chiar şi atunci respectivul era trimis la "tratament", nu primea un glonţ în ceafă în timp ce aştepta liftul...

Cum s-a ajuns aici? La început, am crezut că e ceva specific Rusiei contemporane. Însă ultima declaraţie a lui Medvedev mi-a deschis ochii. Am sesizat imediat ceva. Banalitatea sa.

De acord, declaraţia despre Polonia nu este deloc banală în contextul politicii normale, europene. Dimpotrivă, este un scandal.

Dar acest fel de declaraţii sunt comune în alte spaţii. Iranul şi statele arabe, spre exemplu, ameninţă constant Israelul cu Apocalipsa. Propaganda nord-coreeană produce constant afişe cu America pârjolită sub o ciupercă termonucleară.

În multe cazuri, aici nu este vorba doar despre dispute diplomatice. Ideea de bază este "eliminaţionistă". Milioane de oameni trebuie să dispară. Să plătească un "preţ". Ei nu au ce căuta în fantasma noii lumi predicată de aceste regimuri. Care caută activ să îşi construiască un arsenal pe măsura pretenţiilor ideologice pe care le emit.

Dar, cum spuneam, în URSS lucrurile nu erau neapărat atât de dramatice. Ceva trebuie să se fi întâmplat de atunci. Generaţiile de lideri din jurul lui Lenin sau a lui Stalin doreau sfârşitul capitalismului. Nu însă şi al civilizaţiei capitaliste, în orice caz nu în întregimea sa. Elitele sovietice ştiau, în timpul Războiului Rece, că pokerul nuclear pe care îl jucau putea aduce sfârşitul lumii. Însă pentru ele acest rezultat ar fi fost un eşec, un deznodământ de evitat.

În Rusia lui Putin însă Apocalipsa a dobândit un nou statut teologico-politic. "Ce rost mai are lumea dacă Rusia nu mai există?" - a tunat despotul. Să ne înţelegem. El nu se referă atât la dispariţia de pe hartă a Rusiei, cât la o Rusie care a deviat de la drumul său special. Imperiul sau moartea!

Aşa că întrebarea pe care mi-am pus-o este: cum a reuşit un grup care propagă idei apocaliptice să preia puterea în Rusia? Iar în acest moment am realizat că acel grup exista deja. Undeva la intersecţia dintre vârfurile armatei, al serviciilor secrete şi al aparatului ideologic de stat existau deja indivizi, încă din vremea lui Stalin, Hruşciov sau Brejnev, care lucrau pentru a face genocidul posibil. Generali care planificau loviturile nucleare, spioni probau vulnerabilităţile infrastructurii occidentale, propagandişti care elaborau o critică totală a "Vestului colectiv".

Decenii întregi acest grup relativ necoordonat a funcţionat în măruntaiele statului sovietic. Era influent, dar nu era la putere. Însă ceasul ticăia. Pe măsură ce personaje ca "Măcelarul din Siria" interacţionau cu regimuri ultra-radicale precum cel iranian sau coreean, autoritatea şi resursele lor creşteau. Iar când retragerea Rusiei de pe scena internaţională a început, ei au preluat comanda.