Securitatea energetică a Europei se îmbunătăţeşte semnificativ faţă de acum câţiva ani, este de părere Michael Ruehle, şeful secţiei de Securitate Energetică din Divizia de provocări de securitate emergente din cadrul NATO.
Domnia sa a declarat, la finele săptămânii trecute, într-o conferinţă pe tema provocărilor de securitate din Balcani: "Reacţia europeană la criza Rusia-Ucraina a conferit o nouă dimensiune a solidarităţii, inclusiv în problemele energetice. UE a impus sancţiuni asupra Rusiei în sectorul energetic, iar aceste sancţiuni au fost destul de dure. Totodată, UE a mediat disputa preţului gazului între Rusia şi Ucraina, iar o serie de state UE, sub un risc politic considerabil, au permis fluxul invers către Ucraina. Cred că aceşti paşi sunt primele semne către o solidaritate energetică şi o cultură de solidaritate energetică. Europa înţelege că energia şi securitatea energetică abordate colectiv reprezintă un element indispensabil pentru viitor".
Oficialul NATO a menţionat că evenimentele din ultimii ani au demonstrat că trebuie extins conceptul de solidaritate, iar solidaritatea trebuie să treacă de apărarea colectivă, de asistenţa militară, respectiv să acopere şi domeniul energetic.
Michael Ruehle a atras atenţia, însă, că ţările balcanice au mai multe motive de îngrijorare în privinţa securităţii energetice decât celelalte state din Europa. "Este clar că atunci când vine vorba despre energie în Balcani, Rusia rămâne «elefantul proverbial». Dar, mai există şi alte opţiuni în Balcani: coridorul sudic, gazul natural lichefiat şi, dacă vom avea o piaţă energetică interconectată în Europa, atunci Rusia va trebui să joace după aceste reguli".
Reprezentantul Alianţei a mai declarat că NATO, deşi nu este o instituţie energetică, poate contribui la solidaritatea energetică. Domnia sa a precizat: "O alianţă care vrea să protejeze securitatea a 900 de milioane de cetăţeni nu poate să ignore evoluţiile energetice şi consecinţele pe securitate energetică. NATO poate contribui la cultura unei solidarităţi energetice în mai multe moduri: în primul rând, poate să sensibilizeze, poate să promoveze sensibilizarea colectivă referitoare la schimburile energetice. Când vine vorba de securitate energetică, NATO trebuie să fie cu un pas înaintea curbei analitice.
În al doilea rând, trebuie să consolidăm legăturile NATO cu jucătorii energetici, pentru că energia afectează apărarea cibernetică, terorismul, securitatea maritimă, securitatea de mediu şi eficienţa energetică. În al treilea rând, putem să dezvoltăm educaţia şi formarea în securitate energetică prin instituţiile noastre educaţionale, apoi putem furniza un forum pentru aliaţi, pentru schimburi de bune practici pe protecţia infrastructurii energetice critice şi, nu în ultimul rând, vom continua eforturile de construire a unei ordini de securitate euroatlantice".
Domnul Ruehle a conchis: "Dacă proiectul de integrare europeană a devenit mai matur şi poate să aibă în vedere o uniune energetică, atunci NATO poate să protejeze proiectul european. Rolul direct al NATO în securitatea energetică va rămâne modest, dar totuşi poate contribui la o cultură emergentă de solidaritate energetică".