MINISTRUL JUSTIŢIEI ŞI BUMERANGUL LAZĂR Marele Tudorel Toader s-a făcut de râs

Ridicolul l-a acoperit pe ministrul justiţiei Tudorel Toa­der. Cel care se erija în cunoscutorul absolut al legis­laţiei a fost incapabil să îl deosebeas­că pe Lazăr de... Lazăr. Felul în care se scufundă în caraghios, acest clovn care este ministru al justiţiei, nu a fost atât de evident pentru toată lumea, de la început. Mai întâi a trebuit să ceară demiterea procurorului general pe baza unei erori grosolane.

Abia acum se vede nivelul lui Tudorel Toader, care a trecut confuzia în raportul de evaluare a lui Augustin Lazăr. Pe baza acestei constatări, abia acum putea evalua la adevărata valoare evaluarea făcută de Tudorel Toader pentru Laura Codruţa Kövesi, evaluare pe care magistraţii CCR au considerat-o carte de căpătâi.

După ce, timp de o săptămână, şi-a ţinut partizanii cu sufletul la gură sus­ţinând că are un ordin prin care procurorul general Augustin Lazăr a clasat unul dintre dosarele în care a fost implicat preşedintele Klaus Iohannis, când a fost vorba să prezinte documentul, Tudorel Toader a dat-o cotită... nu ca la Ploieşti, ci ca în "dulcele târg al Ieşilor".

Ordonanţa de clasare a fost dată de un Lazăr, dar nu de Augustin, ci de Cris­tian Aurel Lazăr, care a declarat pentru România TV: "Rezoluţia de clasare adoptată în dosar s-a întemeiat pe o anchetă efectivă, deplină, care a constat în audierea mai multor persoane, care aveau relevanţă în economia cauzei, inclusiv a domnului Klaus Iohannis, care a fost audiat de două ori şi a răspuns întrebărilor procurorilor. Soluţia adoptată este legală şi temeinică. Nu a fost contestată pe nicio cale, nu este o soluţie dată de pe scaun sau fără verificări. S-au parcurs toţi paşii legali''.

Nu facem speculaţii cu privire la persoana care a pus ordonanţa respectivă în dosarul procurorului general de la Ministerul Justiţiei. Nu spunem că e vina unui grefier - aşa cum susţine Augustin Lazăr, nici că e vina fostului ministru de resort, Raluca Prună, dar este cert că actualii angajaţi ai ministerului care i-au prezentat respectivul document lui Tudorel Toader ori sunt incapabili, ori au avut drept scop discreditarea şefului lor.

Curios este că tocmai cel care şi-a făcut o reputaţie din citirea cu atenţie a tuturor documentelor şi din interpretarea lor în manieră proprie nu a catadicsit să se uite cu lupa în respectiva ordonanţă de clasare. O fi citit în diagonală, aşa cum a făcut cu rapoartele de evaluare ale procurorilor Laura Codruţa Kövesi şi Augustin Lazăr? Numai aşa poate fi explicat faptul că Toader nu a observat că semnătura de pe document nu îi aparţine lui Augustin Lazăr, ci unui alt procuror cu acelaşi nume de familie.

După incident, în loc să pună capul în pământ şi să tacă, ori să îşi facă mea culpa, ministrul justiţiei a ţinut-o pe a lui, danga-langa, susţinând că nu este vorba de nicio eroare referitoare la ordonanţa de clasare din dosarul de candidatură a lui Augustin Lazăr şi că hârtia semnată de alt Lazăr nu se află întâmplător în dosar.

Din ceea ce spune Toader reiese un lucru grav şi anume că persoane interesate au dorit fie să îi discrediteze pe actualul procuror general şi pe preşedintele Klaus Iohannis lăsând să se înţeleagă că s-ar fi cunoscut înainte de numirea lui Augustin Lazăr în fruntea Ministerului Public, fie să îl discrediteze pe ministrul justiţiei care nu a citit cu atenţie documentul din faţa lui.

Pe de altă parte, fostul ministru al justiţiei, din anul 2016, Raluca Prună susţine că acel document nu a existat la dosar, iar Consiliul Superior al Magistraturii spune acelaşi lucru. Dacă dăm crezare acestor susţineri, reiese că Tudorel Toader a căzut în plasa pe care el a ţesut-o pentru Augustin Lazăr. Iar ministrul justiţiei a fost ajutat să pice în ridicol chiar de subordonaţii săi din cadrul instituţiei pe care o conduce.

Ridicolul situaţiei în care se află ministrul justiţiei a fost sesizat până şi de fostul preşedinte, Traian Băsescu, care a spus: "Tudorel Toader! Domnule profesor, e groasă omule. Ai încurcat Lazării. Ţi-ai scufundat singur propriul raport de revocare a procurorului general. Pentru tărăboiul stârnit n-au mai rămas decât două soluţii: ori scuze publice cu recunoaşterea erorii, ori demisia. PS - Despre revocarea lui Augustin Lazăr nici nu mai poate fi vorba. Profesorul de gimnaziu Iohannis o să-i dea cu raportul în cap rectorului, profesor universitar, doctor şi veneţian Tudorel Toader până când îl retrogradează la gradul de învăţător stagiar".

Cert este că păţania lui Toader a învolburat apele în interiorul PSD care pregăteşte remanierea unor miniştri din guvernul Dăncilă. Ecaterina Andronescu susţine că ministrul justiţiei trebuie să îşi ceară public scuze. În acest sens se pronunţă şi fostul minis­tru de resort, Florin Iordache, autorul moral a OUG 13/2017 şi al dezincriminării parţiale a abuzului în serviciu, care a declarat, ieri, referitor la Tudorel Toader, că la viitorul CEx al PSD în care se va discuta remanierea, după ce prim-ministrul Dăncilă îşi va expune punctul de vedere, va avea şi el mai multe de spus.

În aceste condiţii, chiar dacă a trecut cu bine de moţiunea simplă a opoziţiei, Tudorel Toader pare condamnat la remaniere. Înlocuirea lui este dorită atât de membrii opoziţiei parlamentare, cât şi de conducerea şi membrii marcanţi ai PSD, în ciuda susţinerii pe care ministrul justiţiei o are din partea celor de la ALDE. Se anunţă vremuri sumbre pentru actualul ministru, dar nici cele care vor veni după remaniere nu vor fi senine, deoarece, conform unor surse din PSD, pentru şefia Minis­terului Justiţiei se luptă social-democraţii Eugen Nicolicea, Şerban Nicolae şi... Robert Cazanciuc. Alte surse susţin că, în cazul remanierii, până la învestirea noului ministru, interimatul ar fi asigurat de Carmen Dan, ministrul de interne.

Tudorel Toader este exemplar pentru felul în care debutează un strălucit student, ca şef de promoţie (conform propriei afirmaţii), şi cum îşi ratează cariera devenind slugă, ca ministru de justiţie, la picioarele unui infractor. Până şi Florin Iordache a ajuns să râdă de el. Întâmplarea nu are echivalent decât în dansul trolilor, la Edvard Grieg.