Moarte şi haos pe şoseaua viitorului

Nu, nu m-am reorientat spre piaţa mediatică a accidentelor, deşi este una "ofertantă", aflată în susţinută expansiune, cu atractive oportunităţi de afirmare şi confirmare jurnalistică. Şi de cîştig. La teşcherea. Nu este vorba nici despre vreo stradă sau şosea din Bucureşti, ori de pe planetă. Nici de pe alte planete. Ne referim la "viitor", noţiunea care încapsulează ideea posibilităţilor devenite realitate, undeva, într-un orizont de timp deschis dincolo de acum şi aici. Este vorba despre lumea aceasta, totuşi, cea în care trăim şi de dragul căreia, generaţii la rînd, ne-am îmbătat cu apă chioară ca să putem păstra convingerea că este una cît de cît articulată, susţinută de Lege şi de Drept, de instituţii internaţionale care le servesc, de un nucleu dur şi indestructibil de raţionalitate, justiţie, dreptate, respect pentru inalienabilele şi fundamentalele valori umane proclamate de Carta ONU. Prin urmare, avem şi întreţinem conştiincios, dar păgubos, o imagine a realităţii mult prea slab acordată cu faptele.

Fapt: Un stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Israel, a declarat "persona non grata" chiar pe Secretarul General al ONU, cel mai înalt funcţionar al respectivei instituţii internaţionale. Ce înseamnă asta? Într-o lume cu oarece respect faţă de lege şi de logică, fie ea şi politică, ori Antonio Gutteres ar trebui să-şi dea demisia din funcţia pe care o deţine, de vreme ce a fost grav şi definitiv descalificat de a mai vorbi şi acţiona în numele unui stat membru al organizaţiei pe care o reprezintă, ori Statul Israel ar trebui să părăsească organizaţia a cărui conducere îi este atît de ostilă, încît a trebuit să fie oficial şi public declarată ca inamic. Niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întîmplat! Consecinţa este evidentă: ONU este o organizaţie fără sens! Putredă pînă în măduva oaselor. Ineficientă şi inutilă. Ridicolă, dincolo de limita extremă a noţiunii de ridicol. Faptul invocat nu este însă nici pe departe cauza soartei ONU. Este doar un fel de turnesol al realităţii. Unul în plus, căci faptele care, de-a lungul timpului, au pus în evidenţă declinul şi în cele din urmă prăbuşirea în irelevanţă a instituţiei care ar trebui să asigure pacea în lume şi să o restaureze rapid şi eficace atunci cînd vreun stat membru o încalcă, s-au adunat cît un munte ridicat pînă la cer. Nu de ieri de azi, ci încă de la constituirea ONU. Nu istoria acestui eşec al politicii internaţionale ne interesează aici, ci consecinţele care se înşiră prăfuite în urma maldărului de moloz ridicat de ruşinoasa prăbuşire.

Fapt: Un stat membru al ONU, Rusia, a provocat şi întreţine o agresiune-război, folosindu-se de capacităţile sale militare, împotriva unui alt stat membru al ONU, Ucraina. Rusia, însă, nu este un membru de rînd al ONU, ci deţinător al unui intangibil şi inamovibil fotoliu în Consiliul de Securitate, singura instanţă internaţională împuternicită să declare acţiunile unui stat membru sau nemembru ca fiind un pericol la adresa păcii internaţionale, ori o agresiune, ori un război şi, în consecinţă, să împuternicească membrii organizaţiei să intervină, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a pune capăt acţiunii distructive a statului vinovat, pentru restaurarea tuturor drepturilor celor vătămaţi de acţiunile agresorului. Se fac în curînd doi ani de la începutul aşa zisei "operaţiuni speciale". Ce a făcut ONU? NIMIC!!!! Nici măcar nu a purces la încadrarea juridică a acţiunilor Rusiei, în mod vădit încălcări masive şi grave la adresa păcii, a dreptului internaţional, a dreptului umanitar, o agresiune pe scară mare împotriva unui stat membru ONU. Zeci, dacă nu chiar sute de mii de morţi, milioane de familii şi gospodării distruse, infrastructuri sociale grav afectate, dacă nu complet scoase din uz. Dacă ONU ar fi ceea ce noi ne încăpăţînăm să credem că este, o organizaţie cu reguli, puteri şi dorinţă de acţiune în interesul şi pentru binele colectiv al Umanităţii, atunci ori Rusia ar fi trebuit de mult catalogată ca agresor, iar comunitatea internaţională ar fi trebuit să fie împuternicită să acţioneze, inclusiv cu forţa militară, împotriva Rusiei, pentru restabilirea situaţiei de drept de dinainte de începerea operaţiunilor militare, fie Rusia ar fi trebuit să părăsească ONU, o organizaţie a cărei Cartă nu o mai respectă în punctele sale esenţiale şi de ale cărei decizii şi rezoluţii nu se mai sinchiseşte nici cît negru sub unghie. Nici unul dintre aceste lucruri nu s-a întîmplat!! De unde decurge, obligatoriu şi inevitabil, că ONU este o organizaţie fără sens! Putredă pînă în mădura oaselor. Ineficientă şi inutilă. Ridicolă pînă dincolo de limita extremă a noţiunii de ridicol.

Fapt: O întreagă regiune a globului, Orientul Mijlociu, de trei sferturi de veac, este pradă unei stări de conflict, urmare a gestiunii dezastruoase a Mandatului Britanic asupra Palestinei, a Rezoluţiei ONU din noiembrie 1947, privind împărţirea Palestinei, a constituirii Statului Israel şi a ratării constituirii simultane a unui Stat Palestinian în 1948. Consecinţa: decenii după decenii marcate de acţiuni ostile, de toate genurile şi de toate tipurile, state care au creat armate speciale pe teritoriul altor state cu misiunea de a distruge Israelul, acţiuni militare ale Israelului în teritoriile ocupate şi a ţărilor de pe teritoriul cărora acţionează cei care vor distrugerea sa, care au călcat şi la propriu şi la figurat vieţi şi drepturi ale populaţiei civile în diferite momente de acutizare a conflictului. Ce a făcut ONU? A dat rezoluţii şi a îndemnat la calm! Nimic suficient de trainic pentru a stinge conflictul, pentru a smulge din rădăcini cauzele sale, pentru a construi alt tip de viitor uneia dintre cele mai sensibile arii geo-politice din lume. În condiţiile acestea, din două una, ori statele respective ar fi trebuit de mult să părăsească ONU, pentru că în mod vădit au încălcat aproape permanent atît prevederile Cartei, cît şi ale Rezoluţiilor sale, ori ONU este o organizaţie fără sens! Putredă pînă în măduva oaselor. Ineficientă şi inutilă. Tragic ridicolă pînă dincolo de limita extremă a noţiunii de ridicol.

În faţa ONU, ca şi a întregii lumi pe care o reprezintă, stau desigur mai multe variante ale viitorului. Din păcate, cele mai multe şi cele mai aproape de actualizare sunt cele dominate de război, distrugeri, haos şi moarte. Ştiu, nu este deloc o veste potrivită pentru weekend, deloc îmbucurătoare, cu potenţial depresiv ridicat, înspăimîntătoare, poate. În orice caz, rea. N-am ce face! Singura apărare în favoarea mea se bazează doar pe un fapt, nu tocmai rar verificat de istorie: cei care ignoră realitatea sunt condamnaţi să plătească oalele sparte. Nu o dată, nu de două ori, ci de fiecare dată!