Moda licitaţiilor de artă

În urmă cu ceva ani, o serie de români verzi de-ai noştri încercau să ia şi ei o halcă din reţeta fiscală a posterităţii genialului lor compatriot, Constantin Brâncuşi. Demonstrând că nici măcar nu îl înţeleg pe Sculptor, au inundat scena noastră publică cu tot felul de orori, la pachet cu interdicţia de a le contesta originea, adică de a afirma evidenţa că nu au nimic de a face cu Brâncuşi sau măcar cu spiritul lui. Au fost ceva procese, poziţii publice dar, mai puţin vizibil, unele bănci au acceptat câteva astfel de pietre ca fiind sculpturi de Brâncuşi, bune de a reprezenta garanţii pentru împrumuturi consistente, niciodată rambursate.

Pe cu totul alte baze şi în alte vremuri, Casa de licitaţii de artă Artmark anunţă că "rezultatele Licitaţiei Artmark de Sculptură Românească şi Europeană validează debutul unei noi pieţe investiţionale alternative în perioada de criză: piaţa sculpturii de patrimoniu". Într-un fel de traducere, se consideră că, mai ales în aceste vremuri de criză, o soluţie alternativă ar fi cumpărarea de sculptură de patrimoniu. Această constatare este o concluzie la un eveniment concret, o licitaţie de sculptură, dar nu orice fel de sculptură, se subliniază, ci de patrimoniu. În oferta de 69 de sculpturi din această a doua licitaţie strict de sculptură organizată de Artmark în scurta dar intensa sa existenţă au figurat mai multe piese din redutabila colecţie Vasile Stoica, "unanim recunoscută de către specialişti drept una dintre cele mai importante colecţii particulare interbelice din România, atât prin mărimea ei, cât şi prin valoarea pieselor care o compun". În aceeaşi şedinţă s-au oferit şi alte sculpturi, de români, străini, români din străinătate, tineri excepţionali şi o oroare de un oarecare Tara care nu ştim ce are cu noi că ne invadează şi sculpturalitatea cu aşa-zisele sale creaţii, după ce s-a băgat în seamă peste tot unde scrie pictură contemporană.

Organizatorii au calculat o rată de adjudecare, la licitaţia de sculptură de acum o săptămână, de 71% şi o reţetă de 146 de mii de euro. În comparaţie, precedenta vînzare Artmark de sculptură, de acum un an, a vîndut 50% din ofertă, pentru 45 de mii de euro. Pe primul loc al podiumului, la o egalitate de 11 mii de euro se află atît Cornel Medrea, cu un "Copil cu ţestoasă", cît şi Ion Mândrescu, cu "Om, timp, spaţiu". Preţul contemporanului nostru nu ar trebui să mire, el avînd un contract cu primarul Videanu, conform căruia un monument cu acelaşi nume, urmează să fie "realizat de către sculptor în atelierul acestuia şi va fi montat în Centrul istoric al Bucureştiului". Costul monumentului, în 2008, era de 3,5 milioane lei noi, aproape un milion de euro. Nu este mult, de vreme ce aveam totul, şi omul şi timpul, ba chiar şi spaţiul. La mică distanţă de egalitatea de mai sus se află, cu 10,5 mii de euro, o sculptură de Mac Constantinescu, pe numele lui Mihai Filip, născut acum 110 ani, la Charlottenburg. Toate aceste prime trei vînzări reprezintă recorduri pentru cota autorilor lor, Cornel Medrea, Mac Constantinescu şi chiar Ion Mândrescu, desigur, nu în contracte publice, ci în licitaţii.

Alte prezenţe în topul sculpturilor vîndute sînt Apostu, cu un "Tors", vîndut cu 8 mii de euro, şi din nou Medrea, cu o mai dramatică "Refugiată", adjudecată mult sub evaluare, la 7,5 mii. Cei doi sculptori sînt de regăsit în vînzare cu tratarea aceluiaşi subiect, Christ, cel de Medrea plecînd pentru 5 mii de euro, iar cel de Apostu cu 2,8 mii. Apostu recidivează la mică distanţă, cu o "Maternitate" adjudecată cu 2,5 mii de euro. De remarcat este prezenţa în licitaţie şi a altor români care au trăit la Paris sau la Londra. Cu 6 mii s-a dat o cristelefantină de Chipăruş, cititorii acestei rubrici ştiind bine ce este cu acest artist şi la ce preţuri se vehiculează marile lui creaţii prin Occident şi dincolo de ocean. Dar s-a mai dat, tot cu 6 mii, şi un "Atlet" de Miliţa Petraşcu, elevă de Paris a lui Brâncuşi, evaluarea ei fiind, ca la Chipăruşul anterior, mult sub preţul de vînzare. Londonezul din discuţie este, desigur, Paul Neagu, un bronz din seria sa Hyphen plecînd pentru 5,2 mii de euro. Cu respect semnalăm prezenţa în licitaţie a unui desen de mare sculptor, Nicăpetre, trăitor în Canada, iubitor de România mîngîiată acum şi de cenuşa marelui artist.

În seara sculpturilor a mai fost o licitaţie Artmark, una de pictură impresionistă şi postimpresionistă. Ne amintim, desigur, de o mare licitaţie cu exact aceeaşi temă desfăşurată nu cu mult timp în urmă, la Opera Naţională (a nu se confunda cu Parlamentul, sau Circul de Stat cu Guvernul). Este vorba de vînzarea cu multă lume bună şi, cu 155 de mii de euro, a unui "Car cu boi" de Grigorescu, care de atunci a ajuns la Brukenthal. Acum o săptămînă au mai fost oferite 13 piese, dar nu orice, ci piese de mare calitate, care ar ridica nivelul oricărei vînzări şi care au cîştigat prin prezenţa lor într-o licitaţie mai aerisită. Fiind ca un eşantion pentru cunoscători, merită amintite toate aceste picturi, chiar în ordinea adjudecării lor. Totul a început cu o natură statică foarte sănătoasă, numită "Roadele pămîntului", de Adam Bălţatu, care a plecat pentru 7,5 mii de euro, în intervalul de evaluare. A urmat un "Oltean cu cobiliţă" de Schweitzer-Cumpăna, imagine care ar trebui să dea fiori naţionalişti oricărui originar de pe malurile Jiului, care ar fi preferat un nume de artist de genul Rudolf Schweitzer-Cobiliţa. A fost adjudecat cu 13 mii de euro unei persoane despre care s-ar putea să aflăm curînd dacă vorbea sau nu excesiv cu perfectul simplu.

Pictorul născut şi trecut la cele veşnice la Bucureşti, Samuel Mützner, a fost în licitaţie cu o "Sevilla" personală, vîndută cu 5,5 mii de euro. Preţul a sărit pînă la cer cu "Panseluţe" de Grigorescu, care au stabilit preţul glastrei la 115 mii de euro. Este drept că nici primăriile de sector care plantează plăpînda floare în februarie nu dau atîţia bani pe ele. Revenim cu Mützner cu o alegorie antică de pe pereţi contemporani vîndută la un preţ mare, 46 de mii de euro, dar sub estimarea care propunea chiar 60-90 de mii. O "Grădină japoneză" de acelaşi autor s-a dat, în continuare, cu 30 de mii de euro. Ştefan Dimitrescu, discret şi sensibil, apare cu o scenă de cabaret vîndută cu 50% peste estimarea maximă, cu 18 mii de euro. Colegul său de Grup, Tonitza, ţinteşte sus, spre recordurile absolute ale pieţei, şi reuşeşte 125 de mii de euro cu o Golgota impresionantă. Dar tot mai rămîn bani şi pentru restul ofertei. Un nud pudic peste umăr, de Theodorescu-Sion, a plecat pentru 9,5 mii de euro. Un Grigorescu, Lucian, nu Nicolae, dar tot periculos pentru portofelul colecţionarilor, s-a dat cu 12 mii de euro. Theodorescu-Sion poate mai mult, chiar 16,5 mii de euro, obţinuţi pentru un grup de frumuseţi proaspete rurale. După el, Petraşcu, cu o casă singuratică, tristă rău, a obţinut 44 de mii de euro. Finalul lucrează cu jumătate din această cifră, 22 de mii de euro, preţ de adjudecare pentru două panouri decorative de Samuel Mützner.

Colecţionarea de artă este departe de a fi devenit o modă la noi, dar asta nu a împiedicat ca licitaţiile Artmark prezentate aici să fie precedate de defileuri de modă. Moda va da atmosfera şi duminica asta, la un mall în care casa Goldart organizează o licitaţie de artă. Noi vom decanta rezultatele şi le vom prezenta, împreună cu licitaţia Goldart de duminica trecută, peste o săptămînă, aşa cum este moda în această rubrică.