Moshe Idel, despre cartea "Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ"

"Cartea «Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ» este axată pe două linii: una este Împărăţia interioară a lui Dumnezeu şi a doua este interesul rabinic.

Dumneavoastră aţi făcut un fel de sinteză - şi asta, şi asta sunt necesare - şi de aici rezultă un fel de manifest.

Ce înseamnă creştinismul a fost partea interioară şi Biblia şi rabinismul s-au interesat mai mult de lumea exterioară.

Asta este sinteza, asta văd eu care a fost de fapt concepţia de bază.

Acum să vă spun ce cred eu.

Viziunea creştină, interiorizarea este de fapt greacă. Vizunea creştină provine dintr-un vector care vede procese interne.

Este idealul cel mai important.

Şi Platon, şi Aristotel sunt gânditori.

Ei gândesc.

Cel mai important lucru este de a înţelege. Creştinismul nu este aşa interesat în a înţelege, ci este interesat mai mult în credinţă, dar denominatorul comun este lumea interioară. Iudaismul nu s-a interesat prea mult de lumea interioară, până târziu.

Filon a făcut-o, dar Filon a fost exclus din patrimoniul evreiesc, de către rabini.

El nu există.

Cineva care a scris cărţile astea mari a avut influenţe colosale asupra creştinismului.

Filon nu este menţionat nici măcar o singură dată, în toată literatura rabinică, de zeci de mii de pagini, deşi cărţile lui se găseau la Caesarea, în Palestina, într-un centru rabinic.

Este imposibil ca ei să nu fi ştiut.

El a fost exclus din cauza accentului asupra interiorizării.

El a dispărut din tradiţia evreiască, pentru 1500 de ani, până la Renaştere.

El a intrat înapoi datorită Renaşterii italiene.

Evreii l-au descoperit din cauza interesului creştinilor.

Idealul rabinic a avut un alt interes de la început, faţă de viziunea creştină şi viziunea rabinică este «cum creez o societate», care include şi Tikkun olam, dar ideea de bază a rabinilor este foarte diferită de viziunea greacă.

Ideea de bază a rabinilor a fost să creeze o societate - grecii nu s-au interesat prea mult de asta, ei s-au interesat de perfecţiunea personală.

Grecia a dispărut ca societate.

După ce l-au avut pe Platon şi Aristotel, cu idealurile acestea filosofice, a dispărut societatea greacă.

A dispărut până azi, pentru că ei au avut un alt scop. Rabinii au fost interesaţi în societate.

Cultul comun.

Totul trebuie făcut în comun, iar acesta este proiectul de bază al rabinilor.

Cum creezi o societate de evrei, dar care funcţionează în realitate, nu idealul.

Detalii exacte, cât de lung, cât de scurt, în ce moment, toate aceste lucruri care nu sunt greceşti. Grecii au un ideal abstract, rabinii nu au vrut asta, deşi ştiau asta.

Erau filosofi greci în Siria şi Palestina, dar rabinii nu au vrut asta pentru că nu poţi decide lucruri abstracte interioare într-un mod final.

Ce poţi decide?

Poţi decide care este formula când cineva trebuie să spună ceva. Poţi să îi spui exact ce să spună sau să nu spună sau când să spună. Se poate discuta şi decide. Nu puteţi decide ce este sufletul, ce este Dumnezeu, ce este ordinea cosmică. Este un lucru pe care poţi să îl creezi dacă vrei, dar nu îl poţi decide.

Rabinii au vrut să aibă un întreg care poate fi controlat exact, iar asta este Talmudul.

Oamenii discută şi discută, iar la sfârşit este majoritate şi se termină tot.

Asta nu poţi să faci cu sufletul.

Nimeni nu poate dovedi dacă cineva sau altcineva are dreptate.

Aşa că cele două moduri - vorbesc despre rabinism şi despre Grecia şi creştinism - în evul mediu, cultura şi filosofia greacă intră în iudaism.

Ei au avut nevoie de asta pentru că ei aveau texte greceşti traduse în arabă şi ei au fost influenţaţi de introversia greacă via filosofia arabă, iar asta a creat o tensiune extraordinar de mare între viziunea rabinică practică, concretă şi idealul de contemplaţie.

Tensiunea asta stăruie până astăzi.

Tensiunea între viziunea rabinică, practică, în care poţi să dai instrucţiuni exacte, ce să faci, cum să faci, cât de lung, cât de scurt, totul poate fi decis prin majoritate, nu este decis abstract şi, astfel, poate fi schimbat.

Există, însă, probleme care nu pot fi decise.

De exemplu, când se roagă un evreu la Polul Nord? Este un alt ritm.

Trebuie decis încă o dată.

Sunt date specifice ale timpului de la Polul Nord sau din Finlanda, aşa că, viziunea rabinică este prevalentă pentru că poate da răspunsuri specifice la situaţii istorice concrete.

Viziunea greacă nu are asta.

Ei spun că au un ideal, cultivat cum vrei tu, dar e important să te gândeşti, să contemplezi, să meditezi, deci lucruri care sunt personale şi nu sunt sociale.

Aşa că, ceea ce văd în cartea dumneavoastră sunt două alternative pe care le-aţi prezentat drept creştină şi rabinică.

Pentru mine şi viziunea lui Maimonides a devenit evreiască, chiar dacă este de origine greacă şi cultură evreiască înaltă - jumătate grec, jumătate evreu.

Pentru că evreii nu s-au interesat de viaţa interioară. Talmudul este o carte mare, mii de pagini, unde puteţi găsi amănunte despre orice ritual.

Nu este o singură pagină în Talmud care să vorbească de Dumnezeu.

Nu există aşa ceva.

Maxim puteţi găsi două-trei linii.

Nu găsiţi nimic despre ce este sufletul.

Nu contează ce este sufletul, ci ceea ce faci tu.

Eu nu spun că rabinii nu au avut o viziune asupra a ceea ce este sufletul sau ceea ce este Dumnezeu, dar astea au fost ceva privat.

Fiecare rabin a avut ideile lui pe care nu le-a adus în discuţie, pentru că erau ceva personal, aşa că, în Evul Mediu, când au intrat idealurile contemplative interiorizate, a fost o confruntare destul de mare. Maimonides, care era un geniu rabinic, a fost excomunicat.

Cărţile lui au fost arse, deşi era un geniu rabinic şi fiecare spunea că este un geniu rabinic, dar s-a întâmplat pentru că a introdus partea mentală şi a creat două poluri.

Nu toţi, dar au fost rabini importanţi care l-au excomunicat. Tensiunea asta a rămas până azi. Yeshayahu Leibowitz era un filosof israelian, maimonidean, care era un fel de profet.

El era împotriva Cabalei.

Asta am văzut cu ochii mei, cum Maimonides a reapărut în Israel şi iudaismul contemporan se află în oscilaţia asta între rabinism, care vrea să îţi dea instrucţiuni specifice şi greci, pentru care nu există aşa ceva.

Aşa văd eu cartea dumneavoastră.

Intervine într-o oscilaţie contemporană care a rămas până acum.

Această tensiune este actuală.

Am avut ani în care discutam cu Leibowitz care era maimonidean, iar el ţipa.

Nu este o teorie.

Eu am apărat Cabala ca o formă legitimă a iudaismului pe care nu o poţi anula.

Tensiunea asta mai există şi este de fapt un război cultural între două axe.

Axa socială concretă şi axa interioară abstractă. Cele două axe nu sunt aşa de uşor de legat. Maimonides a încercat să facă asta, dar imediat au realizat că bagă o lume diferită în sânul iudaismului şi l-au excomunicat.

A fost excomunicat nu doar o dată.

A fost o polemică în care au excomunicat studierea filosofiei, inclusiv Maimonides, de multe ori.

Pe parcursul istoriei sunt câteva momente mari de polemici împotriva lui, aşa că acest lucru a rămas foarte actual.

Sunt tot felul de poluri care apar, mai mult Maimonides, mai puţini rabini.

Asta a rămas o problemă evreiască până în ziua de astăzi".