Mult zgomot şi nimic altceva pentru producţia de hidrogen din Europa

Bloomberg a prezentat recent date care nu arată deloc bine pentru viitorul hidrogenului în Europa. "Pe măsură ce Europa încearcă să renunţe la combustibilii fosili, o alternativă relativ nedovedită formează coloana vertebrală a planurilor sale de energie curată, însă nu reuşeşte să convingă investitorii", scrie agenţia de ştiri.

Dar cum este posibil ca o "alternativă relativ nedovedită" să fie promovată aşa de agresiv pentru înlocuirea pe scară largă a combustibililor fosili într-un timp nerealist de scurt? Oare nu ar fi fost nevoie de evaluarea scalabilităţii acestui "combustibil" minune, mai ales când una dintre metodele principale de producţie, cu ajutorul gazelor naturale, are nevoie de instalarea pe scară largă a unei alte tehnologii netestate suficient, respectiv capturarea CO2 şi stocarea acestuia?

Detalii nesemnificative, deoarece toată lumea ştie că legile fizicii care stau în calea fanteziilor verzi ale "liderilor" europeni au fost abrogate prin "ordonanţe de urgenţă" ale Comisiei Europene, care i-au convins până şi pe "intelectualii" de mare calibru din Parlamentul European.

Cu toate acestea, investitorii manifestă o reticenţă de neînţeles. Să fie din cauză că li se cere să-şi pună banii la bătaie fără nicio bază?

"Sute de proiecte de hidrogen au fost promovate de guverne în ultimii ani, însă doar 7% au finanţare pentru începerea construcţiei", conform datelor de la Bloomberg New Energy Finance. Repartizarea proiectelor de hidrogen după existenţa unei decizii finale de finanţare aduce noi surprize.

Campioana tranziţiei verzi, Germania, se "laudă" cu o pondere de numai 2% a proiectelor de hidrogen care au primit finanţare în totalul proiectelor de hidrogen promovate (vezi graficul).

Ponderea este 2% şi în Spania, creşte până la 6% în Ţările de Jos şi ajunge la 17% în Danemarca şi Elveţia. Din totalul proiectelor promovate în Suedia, doar 13% au decizii finale de finanţare, ceea ce pune sub un mare semn de întrebare obiectivul producţiei de "oţel verde" în cele două companii, Hybrit şi H2 Green Steel, care beneficiază şi de sprijin guvernamental.

Eficienţa producerii oţelului cu ajutorul hidrogenului este pusă sub semnul întrebării în mai multe studii din Suedia, pe fondul costurilor extrem de mari ale producerii aşa-numitului "hidrogen verde" prin electroliză. Mai mult, este nevoie şi de creşterea masivă a producţiei de electricitate, care nu poate fi asigurată doar din surse regenerabile.

"Ponderile reduse subliniază scepticismul cu privire la capacitatea de a produce cantităţi mari de hidrogen în condiţii economice", se arată în articolul de la Bloomberg, unde se mai subliniază că "hidrogenul are potenţialul de a utiliza reţele actuale pentru încălzirea locuinţelor".

Din păcate, hidrogenul nu are deloc potenţialul de a fi utilizat în reţele actuale de gaze naturale din cauza proprietăţilor sale fizice şi chimice. Structura atomică a hidrogenului îl face deosebit de coroziv şi de "permeabil" pentru categoriile de materiale utilizate în reţelele actuale de furnizare a gazelor naturale, iar "arderea" sa presupune construirea unor centrale termice după principii "uşor" diferite.

Conform articolului de la Bloomberg, companiile din sectorul energetic susţin că infrastructura pentru utilizarea hidrogenului este insuficientă, atât din punct de vedere al utilizării în centrale electrice cât şi al transportului către utilizatorii finali.

"Chiar şi sutele de proiecte propuse au capacitatea de a oferi doar 3,5% din necesarul energetic al Uniunii Europene până în 2030", după cum mai subliniază agenţia de ştiri, care aminteşte că "principalul avantaj al hidrogenului este capacitatea de a stoca excesul de energie produsă de parcurile eoliene de pe mare şi de parcurile solare din deşerturi îndepărtate pentru utilizarea ulterioară".

Când se va ajunge acolo? Nu prea curând, deoarece "tehnologia utilizării hidrogenului încă se află în stadiul incipient al cercetării", după cum mai arată Bloomberg.

Pe de altă parte, companiile din sectorul energetic arată că "expansiunea într-un ritm aşa de rapid are nevoie de o clarificare a cadrului de reglementare, precum şi de finanţare din partea guvernelor".

Agenţia de ştiri nu precizează în ce măsură o finanţare mai mare şi reglementări mai bune vor schimba proprietăţile fizice şi chimice ale hidrogenului, astfel încât tehnologia să depăşească mai rapid stadiul incipient al cercetării şi să dobîndească proprietatea scalabilităţii.

"Mai sunt multe de învăţat şi va dura ceva timp până când vom putea vorbi cu adevărat despre eficienţa economică", a declarat Thomas Kusterer, directorul companiei EnBW Energie Baden-Wurttemberg AG, cea mai avansată în cursa pentru introducerea hidrogenului în Germania, pentru Bloomberg.

După mulţi ani de susţinere necondiţionată a iluziilor verzi, propriile date obligă acum agenţia de ştiri americană să se încline în faţa realităţii dure, care arată că "planul Uniunii Europene de a produce şi de a importa 10 milioane de tone de hidrogen până în 2030 pare să fie, până acum, o speranţă îndepărtată".

Şi va rămâne aşa câtă vreme autorităţile vor continua să ignore principiile fundamentale ale ştiinţei şi vor continua să promoveze analfabetismul funcţional şi pe cel economic.