Neamţul din vitrină

MIHAI ANTONESCU
Ziarul BURSA #Politică / 4 martie 2016

Neamţul din vitrină

Cea mai mare speranţă de viaţă din lume e în Andora, unde oamenii se aşteaptă în medie să răposeze la 83,5 ani, stat urmat în clasamentul mondial al perspectivei de vieţuire de către Macau (82,9), San Marino şi Singapore, ex aequo (81,7), Hong Kong la egalitate cu Japonia (81,5), Suedia, Elveţia, Australia şi insula Guernsay, locaţie în care trecerea în Lumea Celor Drepţi e probabilă în jurul etăţii de 80,4 ani.

În România, speranţa medie de viaţă este de 68,5 ani la bărbaţi şi de 75 de ani la femei, limite ale senectuţii minime în Uniunea Europeană.

Regele Mihai are 94 de ani. E adevărat, a trăit mai mult în Elveţia, dar şi dacă ne raportăm la performanţele de longevitate ale Confederaţiei, tot s-a scurs mai bine de un deceniu de cînd statistica ne spune să nu ne mai aşteptăm la mare lucru.

Toţi sîntem muritori, chiar şi membrii Academiei Franceze, alintaţi cu porecla de "Imortali", al cărei regulament nu uită să precizeze ce se întîmplă cînd un fotoliu rămîne vacant.

Cînd moare un rege, nimeni nu e trist. Bucuria de a avea un nou rege nu trebuie umbrită de tristeţea de a fi pierdut unul. De-aia anunţul complet e "A murit Regele! Trăiască Regele!". Şi odată cu noul suveran trăieşte şi monarhia, perpetuată prin ea însăşi pînă la Sfîrşitul Lumii sau pînă cînd Dumnezeu se satură să ungă aleşi şi lasă la mîna sufragiului universal această sarcină, în principiu în urma unui răzbel sau a unei revoluţii...

Ce e un rege? Un rege, un monarh este "şeful suveran al unei ţări, care îşi moşteneşte poziţia şi domneşte pe viaţă. Capul unei unităţi teritoriale majore, a cărui poziţie este viageră".

Într-o monarhie...

Ce este regele într-o republică nu ne spun nici Merriam Webster, nici Larousse, nici Encyclopedia Britannica.

Cît de viageră a fost domnia Regelui Mihai I?

Păi destul de puţin viageră...

Mihai de Sigmaringen-Hohenzollern s-a născut în 1921. A domnit între 1927 şi 1930, fără remarcabile realizări, din motive lesne de înţeles, a fost uzurpat de propriul său părinte, inventatorul abdicării reversibile, şi a mai domnit între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947, mai întîi sub regimul unui dictator fascist, apoi cu binecuvîntarea unei stăpîniri comuniste. A fost silit să abdice. A cedat pentru binele Ţării, lipsit de sprijinul Marii Britanii şi al Statelor Unite şi pentru că era prea tînăr, s-a spus. Avea 26 de ani. Era cam atît de tînăr cît era Ştefan cel Mare cînd a început să se războiască, cam ca Edward The Black Prince la Poitiers (care prinţ, ce-i drept, a beneficiat de sprijinul Marii Britanii) şi cam de vîrsta lui Pomponiu Algerio cînd acesta a preferat să fie fiert de viu în ulei în loc să abjure...

Mihai a plecat să-şi petreacă restul vieţii într-o "lungă şi loială aşteptare" la Versoix, apoi s-a întors ca să primească oareşce retrocedări şi o emisiune săptămînală la televiziunea publică, să cuvînte la sărbători supuşilor republicii, să exerseze limba română de două ori pe an şi să ni-l plimbe prin saloanele de ceremonii pe Radu Duda, un fel de prinţ cu contract de colaborare.

Cum viaţa nu face excepţii şi cum locurile de veci nu s-au dovedit niciodată investiţii inutile, sorocul se apropie, lent, cu salutul discret al celor 94 de ani...

Mesajele au fost consternante:

Casa regală a anunţat că Mihai se retrage din viaţa publică! Sincer, nici nu remarcasem că avea o viaţă publică. Închis într-un căsoi din altă ţară e greu să fii monden la Bucureşti.

Preşedintele Iohannis şi-a dorit ca "Regele să aibă puterea să treacă peste aceste momente dificile", adică să evite inevitabilul...

Patriarhul a îndemnat la rugăciune, fără să arate în care din cele două cutii de la uşa bisericii să se aprindă lumînarea.

Iliescu a fost genial: "Sper să-şi reia cît mai curînd proiectele!".

Zici că bătrînul fiu de ilegalist vorbea de un stagiar cu gripă. Numai faptul că un nonagenar cu metastază ar putea avea proiecte notabile te face să rîzi, rîsul fiind cam nelalocul lui în asemenea situaţii anunţătoare de priveghi.

Principesa Margareta, sau doamna Duda, mai pe limba republicană, s-a arătat gata oricînd de revenirea la monarhie. Dacă ne luăm după Constituţie şi, în general, după Legea Română, mă tem că declaraţia domniei sale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii împotriva ordinii de drept.

Oricum, noi nu mai avem nevoie de un rege neamţ!

Avem un preşedinte neamţ, ceea ce ne rezolvă toate problemele.

În 1866, pe cînd pesediştii vremii se păruiau cu proto băsiştii, cineva a avut revelaţia necesităţii păcii între dobitoace. Şi s-a importat un prinţ german. Unul mai de mîna a doua şi cu patrimoniu redus, că ăia mari şi cu supuşi, locatari ai palatelor şi artizani ai politicii înalte, nu s-ar fi înghesuit să dea struţul din mînă pe colibriul dîmboviţean...

Războiul Ruso-Turc l-a făcut pe principe rege. Şi România a început să poarte cravată.

Mesajul regelui neamţ era clar: Gata cu caftanele, cu ciubucul, cu psychi mu, cu vornicii şi medelnicerii! Ne-am emancipat, ne-am europenizat, purtăm haine nemţeşti şi cîntăm O Tannenbaum!

În context european, un suveran teuton vopsea gardul suficient pentru politica vremii.

Apoi a venit Primul Război şi am putut să negociem (perdant) la două capete: Suntem francofoni, bien sur, dar Sa Majeste e de peste Rin, aşa că e mai delicat...

A venit Al Doilea Război şi neamţul din vitrină i-a prins oarecum bine şi Statului Legionar, şi lui Antonescu.

Istoria e iterativă. Acum, ca în 1866, ca în 1914, ca în 1940, un pic de germăneală în balcano-mixtura mioritică e de mare folos pe plan extern. Gata cu -escu. România nu e toată slavo-turco-ţigănie, avem şi noi nemţii noştri. Uite, de exemplu primarul din Hermannstadt, urbe în care, ce-i drept, funcţionează curtea imperială a lui Iulian şi cea regală a lui Cioabă, dar unde sînt şi 1500 de etnici germani declaraţi, conform recensămîntului, adică circa 1 % din populaţia de oieri şi mezelari. Avem şi noi nemţii noştri!

Dacă ne-am străduit, am găsit şi un premier însurat cu o franţuzoaică! Un român care măcar, spre deosebire de Daciana, ştie la bufet, la Bruxelles, să ceară cafeaua de gen masculin şi, spre deosebire de Gigi Becali, nu stă cîte o oră în faţa liftului pe care scrie "ascenseur en panne"...

Gata, aveţi interlocutori de tip occidental aici! Care, chiar dacă nu spun mare lucru, o fac în limbi de circulaţie europeană.

Morala e că, de ce naiba am mai avea nevoie de monarhie de sorginte germanică, din moment ce am găsit un neamţ votabil loco, care să îmbine armonios apetitul indigen pentru democraţie şi occidentalismul verbal-vestimentar dorit de partenerii noştri de la Apus?

Avem un neamţ în vitrină? Avem!

PS: Pentru a nu încălca principiul omnivalabil "de mortuis nil nisi bene", mă rog fierbinte să nu fie decuplat subiectul de la aparate pînă la închiderea ediţiei.

Opinia Cititorului ( 23 )

  1. foarte bun articolul, Make! Ma sufocasera ineptiile si indecenta de la tv pe acest subiect!

    Morbid, cinic, intunecat, dar sclipitor.

    Bursa mai mereu deruteaza, surprinde, socheaza, nu cunosc un ziar atat de extravagant. 

    domnule Make, dupa articolul cu Lucian Anghel "consumand metabolic cartile", asta e cel mai tare. Plin de simboluri, marca dumneavoastra. Felicitari!

    de mult timp n-am mai citit asa ceva, in purul stil "Make". nota 10! ma intreb cum de rateaza ziarul Bursa comentarii legate de performanta tranzactinarii actiunilor la BVB in 2012 vs 2016. Caci doar e ziarul Bursa.

    1. Make v-a lasat cu "boul baltii" si cu "soarecele de biblioteca", sa va spalati cu ei pe cap.

    Ati luat-o razna!

    Autorul e Mihai Antonescu, care e departe sa fie vreun necunoscut. 

    1. Ce festa ne joaca publicul, domnule Mihai Antonescu!

      Ne aflam in plin suprarealism. 

      Mai ramine ca Casa Regala sa dea Comunicatul "Messieurs, honni soit qui mal y pense!" si sa-mi confere Ordinul Jartierei. 

      Intr-adevar, textul este "extravagant", cum o spune interventia de la nr.2, dar eu n-am nimic de a face cu el, l-am citit abia azi.

      Singurul meu merit eventual, este ca, probabil, redactorului sef i s-a parut ca articolul are un "aer familiar". 

      Atmosfera generala cam merita dusul asta rece, ca sa ne pastram diversitatea de opinii.

      Mi-ati spus la un moment dat ca v-ar placea sa scrieti ca mine. Eu v-am invidiat adesea scrisul dar n-am indraznit sa imit inimitabilul. Am mai fost confundat - cu Adonis, cu Einstein, cu Kondratiev, cu Van Damme, cu Rasputin, cu Bulgakov si cu Chuck Norris, dar asta e cea mai flatanta confunzie!

      Multumesc! Asa imi spun toti cunoscutii!

      la fel cum Presedintele nu a citit textul decat astazi, in acelasi mod Guvernatorul nu a citit textul . Singura diferenta Este ca Florian o face din pasiune, iar Mugur din intelepciune:-)

    spumos-amar. spuma cu bitter este atat de densa incat te sustine confortabil spre a te debarasa de griul "soarece" in care este drapata angoasa cotidiana si te indeamna sa-ti pui "centura neagra" bravo!

    1. Am citit o singura carte a numitului, pe vremuri, un roman politist, "Fuga". O carte bunicica, oarecum nebagata in seama, considerata in folclor un act epigonic generat de Rodica Ojog. N-am prea pomenit evocari ale autorului...

      sa fii sanatos. CB a fost un comic fabulos, pacat ca s-a stins inainte de vreme. fuga este primul roman politist romanesc bun. este scris inaine de best-seller-urile nevestei!

      Actorul Cosma Brasoveanu a fost mult mai cunoscut decit scriitorul. Teatrul e insa mai volatil decit cartea. A ramas amprenta mai pregnanta. Fara indoiala, Fuga e beletristica, trezeste emotie, e mai buna decit Ojog, Zinca et co. Doar Tudor Octavian (scriitor care din punctul meu de vedere a murit dupa "Cuadratura cercului") a mai scris literatura politista cu oarecare valoare artistica in anii '70.

    Draga Mihai, te rog vorbeste cu redactia sa ti acorde un spatiu editorial in fiecare zi. Sunt de parere ca foarte multi cititori si ar dori acest lucru.

    1. Nu stiu daca sint eu in stare sa scriu zilnic. Cind lucram in presa, cind conduceam publicatii, imi alegeam intotdeauna saptaminale. Cotidianul are un mare defect, apare in fiecare zi... La Bursa scriu de drag, e singura extravaganta supravietuitoare in peisaj si singurul ziar cu patron biped, alfabetizat si civil. Cind imi vine, scriu, fara sa ma gindesc daca e politic sau nu, daca da bine, daca e in sensul interesului comun etc. Trimit Ancutei, daca i se pare ok, publica, in general vad ca i se pare, Make citeste dupa ce apare ziarul, imi mai baga cite un sms in care ma umileste cu trimiteri livresti si termeni pe care eu ii folosesc doar in vizite, sa fac impresie... Ma mai suna o doamna de la cassierie din cind in cind, ma mai invita Bursa la cite un pateu la cravata, am primit calendarul sa ma simt artist sexuat... Una peste alta e o simbioza fericita...

      draga Mihai sa ne spui zilnic ce gandesti deoarece este o obligatie civica. Nu uita ca posezi o anvergura intelectuala pe care noi te rugam sa ne o impartasesti. Doamna de la casierie va avea astfel placerea sa va revada mult mai des si intr o zi invingandu si emotia va va intreba: Domnul Mihai de ce oamenii va platesc asa xe bucurosi aparitiile editoriale, fiindca mereu le spuneti ca le vorbiti despre lucruri banale Dumneavoastra veti raspunde: Banalitatea unei activitati de reflecta doar in suveranitatea cu care o poti efectua....

      încearcă să-ți păstrezi frustrările pentru tine, e aiurea să ți le expui în momente de-astea delicate...

      DELICÁT, -Ă, delicați, -te, adj. 1. (Despre aspectul unor ființe sau lucruri) Fin, gingaș, grațios; p. ext. fragil; (despre ființe) plăpând, șubred, slăbuț.  (Despre culori) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. (Despre lucruri) De bun-gust, delicat, fin.  (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Care este de calitate, de mare rafinament, ales. 3. (Despre oameni și despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenție, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate. 4. (Despre probleme, situații etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudență, rezervă în rezolvare. – Din fr. délicat, lat. delicatus.

      si in ciuda trapezului , a limuzinei si a contului in banca nu te ridici la anvergura erotica a domnului Mihai. Insa mai timp sa inveti, delicatesurile nu au asa de mare trecere la doamnele care stiu ce si doresc :-)

      Incearca sa incerci, e aiurea sa crezi ca aceste momente sunt delicate, deoarece ele au o singura rezolvare, indiferent de bagarea de seama , prudenta ori rezerva ta.

      Dap, delicate, ia varianta 4 din definiție.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
veolia.ro
Apanova
danescu.ro
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

12 Noi. 2024
Euro (EUR)Euro4.9761
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.6867
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.3098
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină6.0072
Gram de aur (XAU)Gram de aur391.1865

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
thediplomat.ro
targuldeturism.ro
gustulitaliei.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb