Neomul anului

În fiecare an, presa face tot felul de clasamente. Cartea anului, golul anului, maşina anului. Printre cele mai aşteptate, titlul de "om al anului". Time Magazine şi Financial Times, spre exemplu, l-au ales, separat, pe Elon Musk drept "om al anului 2021". Aşa că m-am gândit să fac şi eu un clasament. Neomul anului. Avem o competiţie acerbă.

Locul 1 cu coroniţă este, fără discuţie, al lui Vladimir Putin. A mai avut el realizări, dar niciodată ca acum. Tot mai mulţi oponenţi ai lui Putin se aruncă, subit, de la fereastră. Europa tremură de frig datorită maşinaţiilor făcute de Gazprom cu preţul gazelor. E ceva, nu? În 2021 ruşii au intrat în pământ în număr record datorită slabei vaccinări împotriva Covid. Excesul de morţi a ajuns acum la 930.000. Este şi acesta un record mondial. De două ori mai mulţi morţi decât la Stalingrad.

Ar fi fost suficiente motive pentru ca Vladimir Putin să se detaşeze în câştigător. Dar anul acesta el şi-a zdrobit competiţia. Începând din luna Martie, guvernul de la Moscova a început să aducă trupe şi armament la graniţa cu Ucraina. Şi a început să ameninţe Ucraina pe faţă cu o intervenţie militară. Apoi a început să ameninţe şi Occidentul, în caz că se gândeşte să sprijine, cumva, integritatea Ucrainei. În fine, a avansat câteva "propuneri" care ar reduce Ucraina la stadiul de stat-vasal.

Politica externă a Rusiei a atins, astfel, un nivel de agresivitate care nu a caracterizat nici măcar diplomaţia URSS-ului după război. Pentru a căuta precedente este necesar să ne amintim de "criza sudeţilor", când Germania a ameninţat Cehoslovacia cu războiul. Spre deosebire de Putin însă, Hitler nu avea arme nucleare.

Pe locul al doilea, la egalitate, Lukashenko, dictatorul din Belarus, şi Xi Jinping, dictatorul din Pekin. Lukashenko a fost cel mai vizibil.

În luna Mai, serviciile sale secrete au deturnat, într-un act de piraterie aeriană, un avion Ryanair pentru a aresta un oponent care călătorea de la Atena la Vilnius.

Între timp, regimul său a aruncat după gratii pe majoritatea dizidenţilor din Belarus. Iar în a doua parte a anului, forţele sale armate au mânat ca pe vite refugiaţi din Orientul Mijlociu pentru a forţa graniţa cu Polonia. Mai discret, Xi Jinping şi-a continuat politica de genocid a uigurilor, a ameninţat China (Taiwan) cu invazia şi a testat arme hipersonice.

Pe locul al treilea, în scădere faţă de anii trecuţi, liderul nord-coreean, Kim Jong Un. Omul a slăbit atât de tare încât serviciile secrete sud-coreene şi-au pus problema dacă este bolnav. El spune că nu şi că îl doare sufletul pentru poporul pe care îl conduce şi care flămânzeşte. Se prea poate, dar şi pe popor îl dor foarte tare pedepsele draconice pe care acesta le-a introdus. O familie a fost executată pentru că s-a uitat la un film-sud coreean. Să asculţi K-Pop a devenit o ocupaţie periculoasă în Coreea de Nord.

Acum că avem clasamentul, să acordăm, într-o ordine oarecare, şi câteva menţiuni (ne)onorabile. Joe Biden, actualul ocupant al Casei Albe, a reuşit perfomanţa de a deveni, rapid, mai nepopular decât Donald Trump. Retragerea din Afganistan, un balamuc absolut, a devenit ruşinea ultimilor decenii în materie de politică externă americană.

Generalul Min Aung Hlaing şi colegii săi din junta care conduce astăzi Birmania trebuie şi aceştia menţionaţi între neoamenii anului. În Februarie au dat o lovitură de stat confiscând întreaga putere. (Mă întreb de ce, pentru că oricum armata conducea până atunci, de facto, în Birmania). A urmat o perioadă de masacre care au speriat Naţiunile Unite. Nu şi Republica Populară Chineză, care furnizează arme regimului militar.

Să nu o uităm nici pe Carie Lam şi pe tovarăşii săi, responsabili pentru distrugerea democraţiei din Hong Kong. Chiar în timp ce scriu acest editorial a sosit o ştire despre încă un website pro-democraţie închis în teritoriul ocupat de China comunistă. (Carie Lam este şefa guvernului-marionetă numit de Pekin în fosta colonie britanică).

Afganistanul ne oferă, la rândul său, o mulţime de posibilităţi. Între personajele de acolo, cred că trebuie amintit în special Ashraf Ghani, fostul preşedinte. La prima vedere frecventabil, el a păcălit mulţi politicieni din Vest. Afganistanul a înghiţit, în administraţia sa, sume uriaşe de bani de la sponsori externi pentru implementarea unor reforme din cele mai fantasmagorice. Multe au rămas doar pe hârtie. Cum a fost cazul "armatei afgane", care s-a topit ca fumul în câteva zile.

Un gând şi pentru Daniel Ortega. Dictatorul din Nicaragua, care e la putere din 2007, a arestat liderii Opoziţiei. Firesc, pentru că el are planuri grandioase. În luna Februarie administraţia sa a înfiinţat... Ministerul Afacerilor Extraterestre (nu, nu e o glumă).

Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Klaus Iohannis. Acum un an, la sfârşitul lui 2020, ne explica ce rău este Pe-Se-De. Milioane de oameni s-au luat după el şi au votat cum a vrut el. Dar în 2021 a schimbat foaia. Pe-Se-De a devenit tocmai bun de luat la guvernare.