Nici ministerele economice din Croaţia nu ştiu ce înseamnă economia

Numele Croaţiei a apărut în presa internaţională în ultimii ani, inclusiv după aderarea la UE în iulie 2013, mai ales în legătură cu turismul şi sportul.

De câteva luni situaţia s-a schimbat semnificativ, pe fondul eforturilor disperate ale autorităţilor de la Zagreb de a salva Agrokor, cel mai mare holding al ţării, al cărui faliment ameninţă stabilitatea economică din fosta Iugoslavie.

Parlamentul de la Zagreb a adoptat, în regim de urgenţă, o lege "dedicată" companiilor de importanţă sistemică aflate în dificultăţi financiare, cunoscută sub numele Lex Agrokor. La o zi după aprobarea legii, în 6 aprilie 2017, Agrokor a fost preluată de stat.

Compania a fost fondată în 1976 ca producător de flori şi răsaduri, iar apoi s-a extins cu activităţi de import-export a fructelor, legumelor şi plantelor oleaginoase, conform profilului din Wikipedia. În 1997, Agrokor s-a transformat într-un holding care s-a implicat în mai multe sectoare de producţie a alimentelor şi a ajuns să deţină Konzum, cel mai mare lanţ de supermarketuri din ţară, în urma unei achiziţii din 1994.

Expansiunea Agrokor s-a accelerat după 2010, pe fondul atragerii resurselor financiare atât de la bănci cât şi de la investitori externi, prin emisiuni de obligaţiuni, în ciuda unei recesiuni prelungite a economiei naţionale.

Criza financiară globală declanşată în a doua jumătate a deceniului trecut a afectat puternic economia Croaţiei, care a înregistrat o contracţie de peste 7% în 2009 şi a rămas în recesiune până în 2014. Nici în 2016, PIB-ul, atât în termeni reali cât şi în preţuri curente, nu a ajuns la nivelul din 2008, conform datelor de la FMI, în ciuda deficitelor bugetare majore din această perioadă. În aceste condiţii, rata şomajului a crescut până la 17,2% în 2013, conform datelor de la Eurostat, şi a fost de 13,3% în 2016. Ultimele date de la Biroul de Statistică al Croaţiei arătau o rată a şomajului de 14,4% în martie 2017.

Între 2009 şi 2015, media deficitului bugetar a fost de 5,6% din PIB, iar datoria publică a crescut exploziv, până la circa 86% din PIB în 2015, de la 38,7% în 2008.

Se pare că nimeni nu a fost îngrijorat de ceea ce ar putea reprezenta creşterea accelerată a unui pilon important al economiei naţionale, concentrat puternic în sectorul vânzărilor retail, în acest context.

"Agrokor s-a transformat din cea mai mare companie privată în cel mai mare risc sistemic pentru economia Croaţiei", a declarat un economist de la Morgan Stanley pentru Bloomberg, care a subliniat că "acţiunea guvernului reprezintă garantarea implicită a datoriilor companiei". Oare când vor fi preluate acestea la datoria publică în mod oficial?

Datele prezentate de Bloomberg şi Financial Times arată că Agrokor are 60.000 de angajaţi în ţările din fosta Iugoslavie şi Ungaria, dintre care 30.000 în Croaţia (2,5% din forţa de muncă a ţării), 12.000 în Slovenia şi 11.400 în Serbia. Cifra de afaceri din 2015 a fost de 6,6 miliarde de euro şi a reprezentat 14,7% din PIB-ul ţării.

Pasivul bilanţier al grupului este la fel de "impresionant". Datele din septembrie 2016 arată datorii de 3,5 miliarde de euro către creditori şi de 2,2 miliarde către furnizori.

În lista creditorilor se regăsesc nume importante din sistemul bancar european. Finanţările au venit de la subsidiarele locale ale Erste Group, Raiffeisenbank, UniCredit şi Intesa Sanpaolo, iar cei mai mari creditori sunt băncile Sberbank şi VTB din Rusia.

Obligaţiunile Agrokor deţinute de investitori instituţionali, cum sunt AXA Investment Managers şi Fidelity, au înregistrat pierderi de 70% din valoarea nominală de la începutul anului, conform datelor de la Bloomberg, iar credite de 520 de milioane de euro, care plătesc dobânda la scadenţă, au ajuns la o "valoare" de piaţă de 4% din cea nominală. Mai mult, datoriile grupului Agrokor nu sunt nici măcar cunoscute în totalitate, după cum se mai arată în prea internaţională.

Cele şase bănci au negociat cu Agrokor o îngheţare a rambursării datoriilor şi au fost de acord să ofere şi noi injecţii de lichiditate odată cu preluarea companiei de către statul croat. Legea Agrokor include şi o prevedere referitoare la prioritatea creditorilor, pe primele locuri aflându-se furnizorii locali.

Autorităţile de la Zagreb au angajat şi firma de consultanţă Alvarez & Marsal pentru restructurarea grupului Agrokor, conform unei ştiri Reuters, pe lângă numirea unui consiliu special de administrare a activităţii.

"Nu există nicio garanţie pentru salvarea companiei", a declarat pentru Reuters reprezentantul Alvarez & Marsal, în timp ce un oficial croat a precizat pentru Financial Times că "prăbuşirea companiei va avea un impact dezastruos asupra economiei".

Dar cine sunt reprezentanţii statului direct implicaţi în "salvarea" companiei? Dincolo de membrii consiliului special de administraţie, un nume important este Zdravko Maric, ministrul de finanţe, care a fost, din 2011 până la începutul anului 2016, director pentru pieţele de capital în cadrul Agrokor, după cum scrie Bloomberg.

Oare cum a fost posibil ca un director financiar lipsit de griji în faţa unui raport de 600% între datoriile şi capitalul social al companiei sale să ajungă ministru de finanţe?

Implicarea directă a lui Maric în "epopeea" Agrokor a creat acum şi o criză politică, în urma retragerii unui partid politic din coaliţia guvernamentală, care a condus la pierderea majorităţii în parlament.

Martina Dalic, ministrul economiei în guvernul de la Zagreb, şi-a exprimat îngrijorarea pentru evoluţia Agrokor într-un interviu preluat de BBC, unde a declarat că "prăbuşirea Agrokor poate declanşa o recesiune", deoarece "Konzum, compania de bază a grupului, are 2.500 de furnizori cu 150.000 de angajaţi".

Cu toate acestea, ministrul economiei a încercat să-i găsească circumstanţe atenuante lui Ivica Todoric, fondatorul Agrokor. "Ar trebui ca dimensiunea unei companii să fie legată de dimensiunea economiei? Aceasta ar condamna companiile din Croaţia să rămână mici, iar dacă rămân mici, atunci nu sunt destul de competitive", a declarat Martina Dalic.

Pentru un economist, o astfel de opinie este cel puţin curioasă prin ignoranţa pe care o scoate la iveală.

Doamna Dalic a mai fost ministru de finanţe între decembrie 2010 şi decembrie 2011, iar între 2000 şi 2004 a fost economist-şef al băncii Privredna Banka Zagreb (PBZ), a doua din sistemul bancar al Croaţiei.

După cum se observă, fostul şi actualul ministru de finanţe au în comun faptul că sunt beneficiarii "uşii rotative" care funcţionează aşa de bine în capitalismul de cumetrie între sectorul public şi cel privat.

În ceea ce-l priveşte pe Ivica Todoric, legenda ascensiunii sale, după cum o numeşte BBC News, este, de fapt, foarte comună "capitalismului" ultimelor decenii din Europa de Est.

"Todoric a cultivat legăturile sale politice, iar averea sa a fost construită prin cumpărarea companiilor de stat", scrie BBC, iar Nenad Zakosek, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Zagreb, a declarat că "s-a bucurat de privilegii şi de tranzacţii preferenţiale, de exemplu în ceea ce priveşte dreptul de folosinţă pentru pământ şi apă". Pentru profesorul Zakosek, creşterea şi prăbuşirea Agrokor reprezintă "exemplul perfect al capitalismului clientelar".

Angajaţilor Agrokor din ţările fostei Iugoslavii, precum şi angajaţilor din lanţul furnizorilor, nu le rămâne acum decât să spere că autorităţile croate vor reuşi să salveze o companie care este prea mare pentru a fi lăsată să cadă, mai ales dacă ne gândim la implicaţiile unor tensiuni sociale într-o zonă cunoscută altădată sub numele "butoiul cu pulbere al Europei".

Dar dacă Agrokor este prea mare pentru a fi salvată?