Nici un plan, nici o logică

Ciorile sunt inteligente. Sigur, se poate spune despre toate animalele, într-un sens larg, că sunt "inteligente". În fond, ele sunt bine adaptate la mediul lor, "se descurcă". Însă inteligenţa, într-un sens strict, este altceva.

Ciorile sunt cu adevărat inteligente pentru că pot gândi logic. Spre deosebire de multe alte animale care nu prea fac altceva decât să reacţioneze instinc­tiv la provocările din mediul lor. Cercetătorii au documentat în ultimii ani capacităţile uimitoare ale ciorilor prin experimente ingenioase.

Spre exemplu, o cioară e capabilă să extragă mâncarea dintr-un recipient plin cu apă ridicând nivelul acesteia prin introducerea de obiecte grele. Cioara evită să culeagă obiectele care plutesc sau pe acelea care sunt mai mari decât deschiderea recipentului. Ceea ce arată că are un plan şi că înţelege proprietăţile obiectelor. Un copil ajunge la acest stadiu cam la 5 ani.

În alt experiment, la universitatea din Lund, ciorile au fost învăţate să opereze un fel de mecanisme simple. O cioară s-a dovedit mai deşteaptă decât îşi imaginase oricine. A descoperit o metodă nouă de a acţiona mecanismul şi apoi a învăţat alte ciori cum să trişeze. Nenorocita a trebuit să fie înlăturată din experiment, înainte să le strice toate socotelile savanţilor...

Să trecem acum la politicieni. În fond, aşa cum ne învaţă Aristotel, omul este un "zoon politikon", aşa că de ce nu am folosi rezultatele ştiinţei comportamentului animal la înţelegerea politicului?

Mă tem că nu am veşti bune. Iată care este diferenţa în raport cu ciorile din experimentele de mai înainte. Nu mai au nici un plan. Cioara savanţilor suedezi a înţeles mecanismul pe care îl acţionează cu ciocul sau cu ghearele. Însă politicianul pare complet depăşit de complexitatea acestuia. Aşa încât se rezumă la reacţii simple, directe. Precum acele creaturi care sar şi atacă imaginea din oglindă.

Atenţia mi-a fost atrasă zilele trecute de un interviu cu unul dintre liderii daţi afară de infractorul-şef care controlează partidul social-democrat. Individul critica persoana care a fost trimisă de la Centru să îi ia locul. Da, eu am promovat-o - recunoaşte el. "Dar ştiam de pe atunci că nu era bună de nimic. Nici judeţul nu îl ştia. Fără mine era un nimenea".

Sunt oare singurul care nu vede aici nici o urmă de logică? Bun, am înţeles, respectiva este o incapabilă (aici cred că omul avea dreptate). Dar atunci care este motivul raţional pentru care ai promovat-o şi ai susţinut-o să devină ministru?...

Ştim răspunsul. Slugărnicia. Omul, un baron local, promova nulităţi cu un scop. Fidelitatea. În termenii ştiinţei comportamentului animal, avem aici o manifestare a instinctului gregar. Nu îţi trebuie o inteligenţă atât de avansată precum a ciorii să te înconjori de creaturi de acest fel, interesate doar să se îngraşe.

Să privim acum la modul general de acţiune al politicienilor din Parlament. Detectaţi aici vreun plan? O idee des­pre o secvenţă logică de operaţiuni? Foarte rar. Adesea observăm doar acte directe de înşfăcare. Ceva este disponibil - o funcţie, nişte contracte. Haţ! Precum cameleonul care aruncă limba spre o insectă de pe cracă.

Iată de ce ideologia nu mai este relevantă pentru politica de astăzi. În locul dezbaterilor "de idei" avem un meci de tipul "X e omul lui Y" sau "Z îl înjură pe Q". La talk-show-uri politicienii şi ziariştii mârâie unii la alţii. Iar regimul este preocupat doar să îi intimideze pe aceia care se apropie de haita ce îşi împarte prada din Buget.

Am mai spus-o. Ce se petrece aici nu este doar expresia incompetenţei politice. Aici avem de-a face cu un declin elementar, la nivel antropologic.

Politica modernă presupune un anumit nivel minim de inteligenţă. Trebuie să înţelegi cum instituţii, valori, reguli şi oameni interacţionează. Nu este simplu. De pildă, oricine poate să vrea impozite mai mici. Dar asta înseamnă şi că încasările sunt mai mici. Atunci şi investiţiile sunt mai mici. Etc. Avem un lanţ de cauze şi efecte. Iată ce de clasicii credeau că o însuşire esenţială pentru un politician este "prudenţa".

Mulţi politicieni şi numeroşi alegători, astăzi, sunt incapabili să sesizeze aceste structuri. Pentru ei, politica este consecinţa unor fidelităţi primare, faţă de familia biologică şi de aceia cu acelaşi fel de dungi pe blană. Când dau de hrană, înfulecă fără măsură până ce nu mai pot scoate capul dintre ulucii gardului. Sau până ce sunt goniţi de altă creatură, mai mare şi mai ameninţătoare.

Plus că politicienii nu par să fie capabili să înveţe nimic. Nici din cărţi, nici din sfaturi, nici măcar din propriile greşeli. Spre deosebire de ciorile care, într-un parc de distracţii din Franţa au fost învăţate să culeagă de pe jos după oameni. Ele depozitau un muc de ţigară într-un aparat care le acorda o recompensă. Intenţia nu era să se demonstreze că ciorile pot face curat, cât mai mult să le ofere oamenilor care vizitau parcul de distracţii un exemplu despre cum ar trebui ei înşişi să procedeze...