"Nimeni nu este dispus să dea un cec în alb României"

Reporter: Veţi ocupa poziţia de Director de Cercetare şi Economist Şef al BCR, începând cu luna viitoare. Ce aşteptări aveţi cu privire la această nouă etapă în cariera dumneavoastră?

Radu Crăciun: Pentru mine reprezintă o nouă provocare. Să lucrezi într-o bancă atât de mare în care sunt multe lucruri de făcut nu este uşor, dar consider că deţin instrumentele care să îmi permită să îmi ating obiectivele. Din acest motiv, privesc cu optimism ce va urma.

Reporter: Schimbaţi domeniul pensiilor private cu zona bancară, care, la rândul său, prezintă multe provocări.

Radu Crăciun: Am lucrat în domeniul bancar timp de zece ani înainte să fac trecerea către sectorul pensiilor private. Nu este, deci, un domeniu nou. Am păstrat legăturile cu persoane din această zonă, deci cu siguranţă nu va fi ceva nou.

Reporter: Cum credeţi că influenţează factorii macroeconomici din ţara noastră zona pieţei de capital, comparativ cu factori similari din alte ţări?

Radu Crăciun: Spre deosebire de pieţele dezvoltate, în România, legătura dintre piaţa de capital şi evoluţiile macroeconomice este mult mai scăzută. Din punctul meu de vedere, explicaţia pentru acest lucru este legată de faptul că piaţa de capital din România este o piaţă preponderent speculativă. Cei care au investit pe piaţa de capital autohtonă, cel puţin până de curând, au investit mai degrabă pentru câştigurile obţinute pe termen scurt. Au fost prea puţini cei care au investit pe baza datelor fundamentale. Majoritatea au preferat date de analiză tehnică, încercând să profite de oportunităţi de piaţă, de informaţii pe care unii jucători le aveau iar alţii nu. Toate astea au făcut ca datele macroeconomice şi elementele de analiză fundamentală să fie trecute pe planul doi, situaţie care este posibil să se schimbe.

Investitorii mari cu o abordare pe termen lung, precum fondurile de pensii, preferă analiza fundamentală a emitenţilor, acordând mai puţină atenţie datelor de analiză tehnică şi elementelor de investiţie speculativă.

Un rol important pentru evoluţia pieţei de capital româneşti, dar şi pentru percepţia generală a investitorilor asupra situaţiei macroeconomice a ţării, îl joacă performanţa companiilor de stat, listate sau nu, pentru că întreprinderile care sunt administrate ineficient generează o scurgere de resurse la nivelul bugetului şi, în mod indirect, la nivel macroeconomic.

Reporter: Ce părere aveţi despre ofertele ce au avut loc acum în toamna anului trecut?

Radu Crăciun: Cred că discuţiile dacă aceste oferte au fost sau nu de succes provin din faptul că nu toată lumea înţelege acelaşi lucru prin succes, motiv pentru care ar trebui să oferim o definiţie a noţiunii. Succesul este generat de preţul la care s-a vândut şi de profilul acţionarilor care au subscris.

Cred că, în cazul listării Romgaz, au existat atât câştigători, cât şi pierzători. Dacă este să ne referim la preţul la care s-a listat compania, din punctul meu de vedere acesta este foarte bun. Cred că se vehiculează cu prea multă lejeritate afirmaţii potrivit cărora acţiunile s-au vândut prea ieftin. Mai mult decât nişte afirmaţii, aş vrea să văd şi nişte fundamente ale declaraţiilor.

Ar fi putut fi Romgaz listat doar în România? Părerea mea este că da, dar preţul nu ar mai fi fost la fel de bun, probabil ar fi fost 28 - 29 lei/acţiune şi atunci ne punem problema cum definim succesul şi ce ne propunem. Vrem să maximizăm preţul? Dacă da, atunci o listare duală a fost foarte bună. Vrem să dezvoltăm piaţa de capital din România? Atunci o listare doar în România ar fi fost fezabilă, dar, probabil, preţul nu ar mai fi fost la fel de bun. E greu să le ai pe toate şi trebuie să îţi stabileşti priorităţile.

Şi în cazul listării Nuclearelectrica cred că preţul a fost foarte bun. Trebuie să ţinem cont că aceste societăţi, şi Nuclearelectrica, şi Romgaz, au un istoric care conţine şi nişte "accidente" şi, de asemenea, sunt foarte dependente de nişte decizii administrative privind preţul la care vând energia şi modul în care se alocă resursele. Acest lucru reprezintă o anumită sursă de risc care, în mod natural, îi face pe investitori să îşi dorească să fie reflectat în preţ. Punând toate acestea la un loc, eu cred că şi Nuclearelectrica a fost listată la un preţ foarte bun.

Rămân cu regretul eşecului AdePlast. Cred că este un semnal negativ dat, din păcate, investitorilor privaţi. Mi-aş fi dorit foarte mult ca această listare să aibă succes. Noi, la Eureko Pensii, am subscris la această listare, dar, din păcate, nu a fost suficient şi cred că acest insucces va întârzia venirea altor firme private pe bursă. Paradoxul este că investitorii dovedesc că au mai mult apetit pentru anumite firme de stat decât pentru firmele private care vor să se listeze la burse, firme private care au o poveste de succes în spate. AdePlast a performat în pofida mersului pieţei construcţiilor şi a avut o poveste de creştere în condiţiile în care piaţa scădea.

Reporter: Cum vedeţi acest succes al listărilor companiilor de stat, comparativ cu insuccesul firmelor private?

Radu Crăciun: Cred că un factor l-a reprezentat mărimea listării. Investitorii îşi doresc în general firme lichide, ceea ce presupune ca emisiunile să fie de o valoare mare. Adeplast nu se poate compara cu Nuclearelectrica şi cu Romgaz din acest punct de vedere. Alte elemente sunt legate de vizibilitatea companiei, de puterea brandului.

Probabil, campania de comunicare a AdePlast ar fi trebuit să fie mai intensă.

Un alt motiv este legat de apetitul investitorilor pentru dividendele pe care firmele de stat le plătesc tradiţional. Chiar şi aşa, însă, rămân la părerea că AdePlast nu ar fi trebuit penalizată. La urma urmei, vorbim de o poveste de creştere (growth stock), aşa cum este AdePlast, faţă de o poveste de stabilitate (value stocks). Ar fi ciudat ca politica de dividende să fie similară. O firmă în creştere accelerată este normal să îşi dorească să reinvestească profitul, mai ales când gradul de îndatorare nu este scăzut, iar lucrul acesta ar trebui apreciat de acţionari.

Reporter: În perioada premergătoare ofertei publice, precum şi în timpul derulării acesteia, AdePlast a avut parte de o promovare puternică.

Radu Crăciun: Se pare că nu a fost suficient. A mai contat şi faptul că după oferta AdePlast a urmat, la puţin timp, cea a Romgaz.

Nu înţeleg, însă, absolut deloc punctul de vedere al celor care au spus nu cumpără acţiuni Adeplast pentru preferă să aştepte oferta Romgaz. Sunt două "animale" total diferite, să le compari este ca şi cum ai compara mere cu pere.

Investind în ambele companii, îţi diversifici portofoliul. În mod normal, nu ar fi trebuit să fie privite drept două listări concurente, fiind vorba despre emitenţi cu profile total diferite.

Reporter: Înaintea listării Nuclearelectrica şi a Romgaz, actorii din piaţa de capital se aşteptau ca lichiditatea să "explodeze", ceea ce nu s-a întâmplat, însă. Cum vă explicaţi acest lucru?

Radu Crăciun: Dacă e să ne uităm la investitorii locali din piaţa de capital, cei mai mari sunt fondurile de pensii. Acestea au o strategie clară de "buy and hold" (n.r. "cumpăr şi păstrez"). În aceste condiţii, avem de a face cu nişte portofolii "blocate" de fondurile de pensii, care vor rămâne aşa o bună perioadă de timp.

Având în vedere acest aspect, nu mă aştept ca lichiditatea să crească foarte mult, mai ales la Nuclearelectrica, unde cred că ponderea investitorilor locali este mult mai mare decât la Romgaz. În cazul acesteia din urmă avem şi GDR-urile, care schimbă puţin lucrurile.

Reporter: Este piaţa de capital un concurent al zonei bancare în ceea ce priveşte atragerea de resurse financiare de la populaţie?

Radu Crăciun: Cred că vedem o oarecare tentativă în acest sens mai degrabă pe partea obligaţiunilor, prin emisiuni precum cele ale GDF Suez şi Transelectrica. În privinţa acţiunilor, demersurile sunt mult mai timide.

Din păcate, aşa cum spuneam mai devreme, AdePlast a fost un eşec, iar firmele de stat se mişcă cu o anumită lentoare. De asemenea, nu toate folosesc bursa ca sursă de finanţare, unele dintre emisiuni sunt de fapt vânzări de acţiuni din partea statului, ceea ce înseamnă că banii nu ajung în bilanţul firmelor, ci la bugetul de stat.

Blocajul bancar va continua o perioadă de timp, ceea ce oferă o fereastră de oportunitate pieţei de capital ca să îşi dovedească utilitatea ca sursă alternativă de finanţare. Motivul pentru care economia americană îşi revine mult mai repede din criză decât economia europeană este că firmele americane s-au finanţat mult mai mult pe piaţa de capital decât firmele europene, care au preferat creditele bancare. În aceste condiţii, criza bancară şi lipsa de apetit a băncilor de a credita sunt mult mai puternice în Europa decât în Statele Unite, unde firmele erau mult mai puţin îndatorate faţă de bănci. Iată care poate fi, la un moment dat, avantajul unei finanţări mai echilibrate între sectorul bancar şi piaţa de capital.

Reporter: Cum consideraţi că va evolua sectorul bancar la nivel autohton şi european?

Radu Crăciun: Există o lipsă de apetit a băncilor să crediteze, dar şi una a firmelor să se îndatoreze. Rămân la părerea că atâta vreme cât dobânzile în lei vor rămâne la acest nivel ridicat este greu să condamni o firmă că nu vrea să se împrumute de la bancă. Nici perspectivele economice nu sunt certe, suntem departe de a considera că am ieşit cu adevărat din criză, şi mă refer aici nu doar la România, ci şi la Europa şi Statele Unite.

Reporter: Chiar dacă vom avea creştere economică?

Radu Crăciun: Creşterea economică actuală nu este suficientă pentru a genera bunăstare, pentru a relansa consumul. De asemenea, trebuie să avem în vedere că această creştere este generată de un an agricol foarte bun.

Suntem încă într-un ciclu în care vedem că şomajul continuă să crească, inclusiv în perioada verii, care este o perioadă în care tradiţional şomajul scădea. Dacă şomajul a crescut în vară, odată cu venirea iernii, el va creşte şi mai mult. Mai mult decât atât, suntem într-o situaţie în care vedem foarte mulţi români care în ultimii ani s-au constituit în clasă de mijloc, fiind puşi în situaţii financiare dificile. Clasa de mijloc din România a trecut printr-un proces de subţiere. De altfel, şi indicatorii socio-demografici arată o creştere a polarizării în ultimii ani, din cauza faptului că zona de mijloc creată de clasa de mijloc este sub un proces de erodare substanţial. Din acest motiv, consider că un avans de 2% este insuficient pentru a asigura o creştere pe baze solide a economiei.

Reporter: Este creditarea esenţială creşterii economice?

Radu Crăciun: Ceea ce este esenţial creşterii economice este modul în care o finanţezi, finanţare pe care o poţi face prin mai multe moduri, prin creditare, prin piaţă de capital, prin capital extern sau prin surse nerambursabile, precum fondurile europene.

Oricare dintre aceste intrări de capital au un efect pozitiv asupra economiei.

Dacă putem compensa nivelul redus al creditării cu utilizarea altor surse de finanţare, dacă putem să folosim piaţa de capital drept un intermediar care să transforme economisirea internă în investiţii, atunci absenţa finanţării bancare nu are un impact negativ atât de puternic. Dacă nu reuşim să facem această compensare, iar creditarea lipseşte, înseamnă că nu funcţionează canalul de transmisie între economisire şi investiţii.

Reporter: Cum vă aşteptaţi să evolueze rata creditelor neperformante în perioada următoare?

Radu Crăciun: Consider că rata creditelor neperformante a atins un maxim. Îmi este greu să spun în momentul de faţă dacă va avea loc o scădere în perioada următoare, acest lucru depinzând foarte mult de evoluţia pieţei muncii. Având în vedere gradul de îndatorare a populaţiei, pierderea locurilor de muncă va avea un efect negativ şi asupra calităţii portofoliului de credite al băncilor. Din acest motiv, mă aştept ca portofoliile de împrumuturi să se îmbunătăţească doar în măsura în care reuşim să ne întoarcem la o creştere economică mai sănătoasă, care să producă locuri de muncă.

Reporter: Anul acesta este an electoral. Ce promisiuni care privesc economia vă aşteptaţi să facă politicienii şi câte dintre acestea credeţi că vor fi fezabile?

Radu Crăciun: Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în anii electorali, în trecut, vom vedea că sunt nelipsite promisiunile cu privire la asistenţa socială, din nefericire, pentru că este nevoie de canalizarea puţinelor resurse pe care le avem la dispoziţie către creşterea economică, către investiţii. O orientare către rezultate pe termen scurt nu este de natură să aducă o creştere economică solidă, generatoare de locuri de muncă. Creşterile de salarii în zona bugetară şi de pensii nu sunt genul de demersuri care să ajute la îndeplinirea acestui obiectiv.

Ce ar putea să ajute ar fi deschiderea de noi fronturi de dezvoltare şi de investiţii, care nu se vor vedea, însă, pe termen scurt, ci într-un orizont mai îndepărtat, ceea ce face ca apetitul pentru o astfel de măsură să nu fie prea ridicat. În general, politicienii urmăresc rezultate pe care le pot obţine pe termen scurt, cel mult în interiorul ciclului electoral.

Acesta este principalul risc pe care îl văd pentru acest an.

Un al doilea risc este legat de o eventuală înrăutăţire a percepţiei de risc politic, pentru că se anunţă o campanie electorală foarte dură, cu foarte multă tensiune şi evoluţii impredictibile pe alocuri.

Or, trebuie să fim conştienţi că, începând de anul trecut, piaţa financiară din România a devenit mult mai expusă la sentimentul investitorilor străini. Ponderea titlurilor de stat denominate în lei deţinute de nerezidenţi este mult mai mare decât era în trecut, ceea ce înseamnă că o schimbare de sentiment în sens negativ ar putea să ducă la o volatilitate mai mare pe piaţa acestor instrumente financiare şi, implicit, şi pe piaţa valutară.

Reporter: Ce implicaţii ar avea ruperea acordului ţării noastre cu FMI?

Radu Crăciun: Faptul că semnarea memorandumului a fost amânată nu are nici un impact material din punct de vedere al evaluărilor făcute de investitori străini.

În cazul în care România nu ar mai avea un acord cu fondul, probabil că ar avea loc o reevaluare, din partea investitorilor, dar nu cred că aceasta ar fi dramatică. Probabil că ar exista o uşoară creştere a dobânzilor pe care România le plăteşte pentru finanţarea sa.

Motivul pentru care nu cred că schimbarea ar fi dramatică este că, în momentul de faţă, tabloul macroeconomic al României arată foarte bine, mult mai bine decât al multor ţări din Europa, ceea ce oferă un confort important investitorilor străini.

Sigur că, dacă în campania electorală am repeta greşelile din trecut, ar fi cu totul altă poveste. Atât timp cât ne păstrăm în limitele unor decizii decente şi cu o minimă raţionalitate economică nu văd pericole din punctul de vedere al percepţiei externe a României.

Reporter: Consideraţi că anunţata creştere a fiscalităţii ar putea să ducă la sporirea evaziunii fiscale?

Radu Crăciun: Eu nu cred că soluţia pentru evaziunea fiscală este reducerea la nesfârşit a impozitelor. Oamenii se uită la aşa numitul cost de oportunitate, mai exact ce plătesc dacă nu achită respectivul impozit. Dacă evazioniştii reuşesc să scape fără să fie prinşi de controlorii fiscali, adică avem un cost al neplăţii scăzut, nivelul impozitului nu mai contează.

Există zone unde pot să mai aibă loc reduceri, precum cea a impozitării muncii, dar trebuie să aibă loc şi o contrabalansare a acestor scăderi. Iar contrabalansarea nu poate fi făcută decât fie de reducerea evaziunii, prin îmbunăţirea acţiunii de control, fie de impozitarea şi a unor categorii ale populaţiei care beneficiază de servicii sociale, dar care nu plătesc nimic pentru acestea.

Reporter: Când credeţi că vom adera la zona euro şi care sunt paşii pe care va trebui să îi facem pentru a atinge acest obiectiv?

Radu Crăciun: Am spus de mai multe ori că România nu ar avea nici o şansă să adere la euro în 2015. Cred că, în momentul de faţă, chiar dacă am fi pregătiţi să aderăm la zona euro, ar trebui să ne întrebăm dacă ştim la ce anume aderăm, pentru că planează suficient de multe semne de întrebare legate Uniunea Monetară.

Tind să împărtăşesc opinia guvernatorului BNR că nu este realist să ne gândim la aderarea la zona euro mai devreme de 2021 - 2023. Ratele de creştere de 2% sunt insuficiente pentru a prinde din urmă ţările din zona euro.

Cred că ar trebui să avem o rată de creştere de cel puţin 3,5-4% în medie an de an pentru a putea continua procesul de convergenţă.

Reporter: Putem să mai avem ratele de creştere de dinainte de declanşarea crizei?

Radu Crăciun: Acest lucru nu mai este posibil, pentru că aceea a fost o creştere alimentată foarte mult de intrări de capital străine şi de creditare, aceasta din urmă reprezentând, la rândul său, tot o investiţie de capital străin. În momentul de faţă, capitalul străin a devenit mult mai rar şi mult mai selectiv, ceea ce nu face decât să crească şi mai mult miza atractivităţii şi competitivităţii României. Cu cât vom continua să facem mai multe gafe şi vom fi mai inconsecvenţi în ceea ce priveşte deciziile de politică economică, cu atât intrările de capital vor fi mai puţine.

Concurenţa este foarte mare, "concursul de frumuseţe" este foarte dur la nivel global şi dacă vrem să atragem aceste investiţii trebuie să ne facem temele.

Discutăm foarte mult despre investiţiile chineze. Există percepţia greşită că investitorii chinezi sunt aşa nişte oameni cu nişte saci de bani pe care nu ştiu cum să îi cheltuiască mai repede. Şi chinezii, la fel ca europenii, sunt nişte oameni care vor să investească în proiecte de unde vor scoate mai mulţi bani decât au plasat.

Nu vor dori să investească în proiecte fără o profitabilitate clară în care nu există o poveste de business credibilă, unde nu există un context predictibil.

Nimeni nu este dispus să dea un cec în alb României.

Nu cred că trebuie să ne îmbătăm cu apă rece cum că, dintr-o dată, putem să beneficiem de investiţii din alte zone geografice decât cele tradiţionale dacă nu vom veni cu o poveste economică credibilă.

Reporter: Ce aşteptări aveţi pentru acest an, din punct de vedere al creşterii economice şi al inflaţiei?

Radu Crăciun: Cred că vom rămâne la o creştere economică relativ scăzută, de 1,5%-2,5%, ca urmare a faptului că anul trecut a fost un an agricol foarte bun. Dacă anul viitor va fi un an foarte bun înseamnă că aportul agriculturii va fi zero. Dacă va fi un an ceva mai slab, contribuţia va fi cu minus.

Inflaţia va rămâne redusă atât timp cât consumul continuă să fie scăzut. Nu văd de unde ar putea să apară o creştere a consumului, în condiţiile în care există companii mari de stat unde restructurarea nu a început cu adevărat încă şi unde urmează să aibă loc concedieri importante.

Nesiguranţa locului de muncă are consecinţe în plan psihologic, în sensul că oamenii sunt reticenţi să ia credite şi să consume, preferând să economisească, pentru situaţia în care ar putea să îşi piardă locul de muncă.

Această reacţie de prudenţă din partea consumatorilor nu va face decât să ţină "sub capac" consumul.

Reporter: Vă mulţumesc!