Noua amnistie fiscală pentru persoane fizice şi juridice, deja modificată. Ce se schimbă?

Regulile privind amnistia fiscală se schimbă la mai puţin de o lună de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 107/2024 care dă dreptul contribuabililor persoane fizice şi juridice să beneficieze de anularea obligaţiilor accesorii (dobânzi şi penalităţi) aferente obligaţiilor bugetare principale restante la 31 august 2024. Guvernul a modificat reglementarea iniţială prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 112/2024, care a intrat în vigoare pe 25 septembrie 2024, şi aduce clarificări pentru anumiţi debitori, dar creează şi confuzie pentru alte categorii de contribuabili.

În ceea ce priveşte amnistia acordată debitorilor aflaţi în insolvenţă, administratorii speciali şi judiciari trebuie să obţină acordul creditorilor pentru accesarea facilităţilor fiscale, conform Legii nr. 85/2014 privind insolvenţa. Având în vedere că în procedura insolvenţei nu pot fi făcute plăţi decât în condiţii limitative (plăţi curente, plăţi conform planului de reorganizare etc.), precizarea ajută la evitarea situaţiilor în care autorităţile fiscale ar fi fost plătite înaintea altor categorii de creditori cu rang prioritar. Practic, modificarea arată că, deşi OUG nr. 107/2024 este o lege specială prin raportare la Legea nr. 85/2014, aplicarea amnistiei nu se poate face cu nesocotirea voinţei creditorilor.

Modificare cu potenţial de discriminare pentru persoane fizice

O altă modificare de substanţă este reprezentată de introducerea unui caz specific de anulare a accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale care sunt stabilite prin decizii de impunere emise din oficiu pentru veniturile persoanelor fizice din anii 2019 şi 2020. Astfel, persoanele în cauză vor beneficia de amnistie doar dacă aceste decizii sunt emise din oficiu, vizează anii 2019 şi 2020 şi cererea de anulare se depune în termen de 90 de zile de la primirea deciziei de impunere, iar debitul principal se plăteşte în termenul legal (calculat de la momentul primirii deciziei de impunere).

Modificarea este surprinzătoare şi confuză, nefiind clar motivul pentru care au fost aleşi doar anii 2019 şi 2020 pentru amnistie. Pare că această modificare vizează anumite decizii de impunere din oficiu a veniturilor persoanelor fizice care urmează să fie comunicate sau care au fost comunicate în ultima perioadă (aşadar pentru care încă nu s-a împlinit termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de anulare, respectiv termenul de plată).

În aceste condiţii, rămâne neclar dacă de amnistie ar putea beneficia şi debitorii pentru care s-au emis decizii de impunere din oficiu pentru alţi ani în afară de 2019 şi 2020 sau deciziile de impunere din oficiu pentru 2019 şi 2020 le-au fost comunicate anterior şi nu se mai încadrează în termenul de 90 de zile, respectiv în termenul de plată. Având în vedere scopul OUG nr. 107/2024, precum şi condiţia principală ca obligaţiile să fie restante la 31 august 2024, de această facilitate fiscală ar trebui să beneficieze şi aceşti debitori, în măsura în care îndeplinesc celelalte condiţii generale pentru amnistie. O interpretare contrară ar crea o situaţie de discriminare faţă de aceştia.

Neclarităţi suplimentare la eşalonare

Încă o modificare importantă vizează eşalonarea la plată. În legătură cu acesta, noua ordonanţă prevede expres că accesoriile aferente creanţelor fiscale eşalonate la plată (incluse în ratele de eşalonare), cu termene de plată după data intrării în vigoare a primei ordonanţe de urgenţă şi până la 25 noiembrie 2024, se amână la plată ca urmare a depunerii notificării privind intenţia de a beneficia de amnistie. Practic, contribuabilul nu mai este obligat să stingă atât principalul, cât şi toate accesoriile, pentru ca mai apoi să obţină restituirea accesoriilor plătite după data de 6 septembrie 2024.

Totuşi, şi în această situaţie se ridică două întrebări. Prima este dacă un debitor mai poate beneficia de anularea accesoriilor fără să depună notificare (conform procedurii de aplicare a amnistiei), dacă plăteşte atât principalul, cât şi accesoriile şi depune direct cererea de amnistie. Răspunsul nu este clar, având în vedere că această opţiune a fost eliminată cu totul din textul de lege iniţial. Din raţiuni de echitate şi ţinând cont de scopul general al OUG nr. 107/2024, amnistia ar trebui acordată şi în această variantă, însă prudent pentru contribuabil este să depună notificarea.

A doua întrebare este dacă accesoriile cu scadenţă ulterioară datei de 6 septembrie 2024, achitate la termen şi care nu mai pot face obiectul amânării la plată, mai pot fi restituite dacă notificarea privind intenţia de a beneficia de amnistie a fost depusă după ce au fost plătite. OUG nr. 112/2024 a eliminat complet sintagma care prevedea că accesoriile incluse în ratele de eşalonare cu termene de plată după data intrării în vigoare a primei ordonanţe se restituie. Răspunsul ar trebui să fie că şi aceste accesorii se restituie în baza prevederilor generale ale OUG nr. 107/2024 şi urmând procedura de restituire din Codul de procedură fiscală, dar textul reglementării este neclar.

Totodată, noul act normativ prevede că debitorii care nu respectă condiţiile eşalonării pot solicita modificarea acesteia în 30 de zile de la comunicarea deciziei privind pierderea valabilităţii amânării la plată. Cu alte cuvinte, un debitor care a beneficiat de amânarea la plată a accesoriilor, după ce a depus notificare pentru amnistie, va putea să reia eşalonarea dacă nu îndeplineşte condiţiile amnistiei. Deşi modificarea este benefică, este posibil ca aplicarea ei să ridice probleme practice pentru un debitor, pentru că modificarea/reluarea eşalonării se poate face doar cu menţinerea perioadei de eşalonare deja aprobate. Astfel, un debitor ar fi forţat să achite principalul şi accesoriile în mai puţine rate de eşalonare, ceea ce ar putea crea probleme semnificative de flux de numerar.

În concluzie, Ordonanţa de Urgenţă nr. 112/2024 aduce o serie de modificări binevenite, care clarifică anumite aspecte din ordonanţa iniţială, dar generează şi o serie de nelămuriri şi probleme practice care au mai degrabă potenţialul de a induce confuzie în rândul contribuabililor.