Noua modificare a Legii societăţilor comerciale

Legea societăţilor comerciale s-a modificat din nou, prin OUG nr.82/2007, în parte la presiunea opiniei publice, în parte din raţiuni de corecţie a unor greşeli strecurate în Legea nr. 441/2006. În urmă cu 6 luni, Legea societăţilor comerciale era modificată masiv, în principal în domeniul societăţilor pe acţiuni, unde era necesară implementarea principiilor de guvernare corporatistă. Unele voci ale opiniei publice, dar mai ales reprezentanţii patronatelor, au protestat contra regulii interzicerii cumului calităţii de salariat cu cea de administrator şi contra obligaţiei de asigurare de răspundere profesională. Mulţi patroni au crezut că noile reguli de guvernare corporatistă se aplică şi SRL-urilor, ceea ce era inexact. S-a observat totuşi că Legea 441/2006 conţine mai multe greşeli, în special aceea că a omis să fixeze un termen tranzitoriu în care societăţile pe acţiuni să se pună de acord cu noile dispoziţii legale, modificându-şi statutele.

Noul act normativ corectează unele dintre greşelile Legii nr. 441/2006 şi dă satisfacţie unora dintre doleanţele contestatorilor. Din păcate, însă, actul este neglijent redactat, iar în unele cazuri este chiar contrar logicii.

1. Chestiunea cea mai controversată a fost rezolvată rezonabil. După modificarea din dec. 2006 a Legii societăţilor comerciale, multă lume a înţeles - greşit - că regulile de guvernare corporatistă se aplică şi srl-urilor (microîntreprinderi şi IMM-uri). OUG nr. 82/2007 precizează acum expres că aceste reguli nu se aplică srl-urilor. Aşadar, regulile guvernării corporatiste se aplică, aşa cum este normal, numai SA-rilor, adică firmelor mari, care se pot numi corporaţii. De reţinut că în România nu sunt mai mult de 6.500 de SA-uri, în timp ce numărul srl-urilor este de cca 850.000. Precizarea intervenită în Legea societăţilor comerciale face acum uşor de înţeles ideea că srl-urile nu vor fi nevoite să-şi organizeze administraţia după sis­temul CA - manager, managerii de srl-uri nu vor fi obligaţi să încheie un contract de mandat cu societatea, putând fi pur şi simplu numiţi prin hotărâre a adunării generale sau angajaţi cu contract de muncă, nu vor fi obligaţi să-şi cumpere o poliţă de asigurare profesională şi nu vor fi obligaţi să renunţe la contractul de muncă în schimbul unui contract de mandat. Inclusiv unicul asociat într-o societate unipersonală (astfel de societăţi unipersonale sunt în număr de 150-180.000 in România) va putea să încheie un contract de muncă cu propria societate. Ceea ce înseamnă că persoana în cauză va fi şi patron şi angajat, în acelasi timp. Adică multilateral.

2. Acele persoane care au fost condamnate pentru bancrută sau pentru infracţiuni din Legea societăţilor comerciale ori pentru spălarea banilor nu vor mai putea fi patroni/manageri.

3. Remuneraţia primită de adminis­tratori, directori şi manageri de la SA-urile pe care le administrează este asimilată acum cu salariul; cel în cauză suportă acelaşi impozit, precum şi aceleaşi contribuţii la sistemele publice de asigurare sau de asigurare de sănătate, sume care se vor achita ca şi până acum de societate, prin reţinere la sursă; în treacăt fie spus, sistemul re-inventat al managerului - cvasisalariat este mult mai costisitor pentru societate, care va suporta toate impozitele şi contribuţiile aferente venitului managerului, în timp ce, dacă acest venit nu s-ar fi asimilat cu salariul, impozitul pe venit - singurul aplicabil - ar fi fost achitat de manager; poate pentru societăţile cu capital integral privat, acest lucru nu este foarte grav, interesând acţionarii, dar pentru societăţile de stat, finanţate de multe ori din subvenţii şi ajutoare de stat, adică din banii contribuabililor, soluţia nu este chiar legitimă; legea nu spune expres şi dacă perioada mandatului este considerată vechime în muncă, ceea ce probabil îi va deranja în continuare pe managerii de la stat, mai ales cei care se apropie de pensionare; oricum, celor în cauză le este în continuare interzis cumulul mandatului cu un contract de muncă şi au în continuare obligaţia încheierii unui contract scris de mandat, precum şi a unei asigurări de răspundere profesională, sub sancţiunea pierderii funcţiei; cei care erau în funcţie la data apariţiei OUG 82/2007 au la dispoziţie 6 luni să îndeplinească aceste obligaţii, după care pierd funcţia în caz de neconformare; în fine, iată că se creează o sursă de finanţare suplimentară pentru majorarea pensiilor.

4. Instituţia cenzorilor şi cea a auditorilor au fost reglementate şi mai confuz decât prin Legea nr.441/2006. Acum se vorbeste în lege atât de un "auditor financiar" cât şi de un "auditor intern" sau de un "audit intern", fără a fi clar dacă cele două-trei noţiuni sunt identice; în plus, numirea/revocarea auditorului financiar este dată expres în competenţa adunării generale, dar despre competenţa numirii auditorului intern nu se spune nimic; cenzorul are unele atribuţii care se suprapun cu atribuţiile Consiliului de administraţie sau ale Consiliului de supraveghere (ex : supravegherea gestiunii societăţii), altele care se suprapun cu cele ale auditorilor (ex: raportarea la adunarea generală asupra unor aspecte ale gestiunii societăţii, preocupante pentru acţionari) şi, cu toate acestea, legea permite unei societăţi să aibă şi cenzori şi auditori; în plus, dintre cenzorii societăţilor de stat, cel puţin unul trebuie să fie reprezentant al Ministerului Finanţelor; reamintesc că una dintre măsurile "anticorupţie" preconizate de guvernul Năstase prin Legea 161/2003 a fost să elimine sinecurile angajaţilor fiscului în societăţile de stat, una dintre aceste sinecuri fiind şi funcţia de cenzor în societăţile de stat; iată că guvernul "liberal" Tăriceanu reintroduce această sinecură, probabil pentru că a considerat că nu mai este o sursă de corupţie; să ne gândim totuşi că eşalonările, ştergerile de datorii, ajutoarele de stat etc., toate facilităţile de acest gen de care beneficiază mereu societăţile de stat sunt conferite de Ministerul Finanţelor, ceea ce pune în discuţie legitimitatea acestor măsuri, când societatea are în structura sa angajaţi ai Mininsterului Finanţelor; la fel stă situaţia şi cu controlul fiscal, controalele Gărzii Financiare etc.; mă întreb dacă astfel de controale vor fi curate în situaţia în care societatea controlată are ca cenzori ... colegi ai controlorilor.

5. Împrumuturile, creditările, facilităţile financiare acordate între societăţile din cadrul unui grup nu constituie infracţiune, chiar dacă ar fi în paguba uneia dintre societăţile din cadrul grupului.

Este cert că Legea societăţilor comerciale nu şi-a epuizat odiseea. Preconizez o nouă modificare, la proxima sesiune parlamentară.