Nu există o cale mai rapidă pentru distrugerea Greciei fără atâta suferinţă?

De la îngenuncherea completă a autorităţilor statului de către creditorii internaţionali, în Grecia se desfăşoară un experiment economic şi social terifiant.

Într-un articol recent ("Cum va fi revoluţia anti-UE din Grecia?", BURSA, 23.08.2016), scriam că "poporul grec a devenit prizonierul unor elite politice care nu doar că nu îi mai reprezintă interesele, ci le trădează, pur şi simplu, la lumina zilei", în condiţiile în care guvernul doreşte contabilizarea integrală a tuturor activelor fixe şi mobile ale populaţiei.

Din păcate este mai mult decât atât. O ştire de pe blogul KeepTalkingGreece (KTG) arată că autorităţile guvernamentale pregătesc şi introducerea unor noi reglementări pentru plata contribuţiilor sociale, care nu se va mai face în funcţie de numărul angajaţilor, ci în funcţie de numărul angajaţilor estimat de guvern.

Printre criteriile utilizate de Ministerul Muncii pentru determinarea "numărului corect de angajaţi pe care ar trebui să îl aibă o firmă" se află sectorul de activitate, dimensiunea firmei, cifra de afaceri, locaţia geografică sau necesarul de angajaţi calificaţi.

"Cine trebuie să stabilească de câţi angajaţi are nevoie o firmă privată dintr-o economie de piaţă liberă?", întreabă retoric KTG. Autorul blogului se mai întreabă dacă este constituţională o astfel de măsură şi dacă mai există ceva comparabil în alte ţări.

Nu contează. Când scopul nobil declarat este combaterea muncii la negru, conducătorii unei ţări din UE pot să ignore Constituţia sau să încalce tratatele europene, aşa cum face şi Banca Centrală Europeană.

Pentru angajaţii cu jumătate de normă, contribuţiile sociale vor fi similare celor aferente angajaţilor cu normă întreagă, iar persoanele care lucrează pe cont propriu vor trebui să plătească în avans contribuţiile sociale din 2017, baza de calcul fiind veniturile din 2015.

Absurdul situaţiei nu mai poate fi descris prin cuvinte şi antreprenorii care au mai rămas prin Grecia încep să se mute, cu firme cu tot, în străinătate. Numărul firmelor care au depus cereri pentru mutarea în străinătate este de circa 70.000, conform datelor prezentate de KTG.

Dar nici aceste măsuri aberante nu sunt suficiente pentru creditorii Greciei. Un articol de pe site-ul cotidianului Kathimerini citează o sursă anonimă din cadrul UE, care a declarat că "reformele din Grecia nu sunt satisfăcătoare", pe fondul apropierii perioadei de evaluare a programului de bail-out aprobat anul trecut, cu o valoare totală de 86 de miliarde de euro. Negocierile dintre Atena şi reprezentanţii Troicii au ca miză eliberarea unei tranşe de 2,8 miliarde de euro.

Ultimele date oficiale arată că datoria publică a Greciei a crescut cu 7,34 miliarde de euro în T2 2016 faţă de trimestrul precedent, până la 328,34 miliarde, în condiţiile în care ESM (European Stability Mechanism) a împrumutat guvernului de la Atena 7,5 miliarde de euro, din care 5,7 miliarde eu fost alocate pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice, iar restul a fost utilizat pentru acoperirea unor plăţi bugetare restante.

Ponderea datoriei publice în PIB a crescut până la 187% din PIB în T2 2016, de la 177% la sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care FMI estimează o scădere a Produsului Intern Brut nominal până la 175,2 miliarde de euro în 2016, de la 176 de miliarde în anul precedent.

Oare cum poate fi plătită o astfel de datorie, care şi-a menţinut cu încăpăţânare creşterea după toate programele de bail-out, în condiţiile în care măsurile guvernamentale par să aibă ca scop pulverizarea a ceea ce a mai rămas din sectorul privat?

În acest context al disperării populaţiei, violenţa se extinde la nivelul societăţii, iar cotidianul Kathimerini face un apel pentru schimbarea atitudinii guvernului, astfel încât să dispară percepţia că "acesta nu vrea sau nu poate să impună legea şi ordinea".

Dar cum mai poate guvernul să restabilească ordinea, când el însuşi este un promotor al violenţei şi terorii sociale, în numele respectării cerinţelor creditorilor? Oare violenţa nu reprezintă ultima reacţie de autoapărare a unui organism social profund bolnav?

Autorităţile de la Atena continuă să declare că măsurile sunt necesare pentru reluarea creşterii economice şi plata datoriilor, însă nimeni nu mai crede în astfel de "idealuri". Chiar Fondul Monetar Internaţional a cerut partenerilor europeni din Troică, de mai multe ori, să ierte o parte a datoriilor. Aşa ceva nu se poate, pentru că spectrul falimentului suveran s-ar extinde şi în nucleul dur al zonei euro.

Singura soluţie a rămas continuarea farsei tragice regizate de BCE, Comisia Europeană şi FMI. Oare nu există o cale pentru distrugerea mai rapidă şi fără atâta suferinţă a Greciei? Trebuie să fie, pentru că vorbim despre Europa, iar în arhive sigur se găsesc metode mai "umane".

Dar dacă autorităţile europene doresc, de fapt, altceva, adică sacrificarea Greciei, dar nu dintr-o dată, ci după o tortură îndelungată, astfel încât să fie un exemplu şi pentru alte ţări de la periferia "imperiului neimperial"?