Nu se face!

Într-una dintre serile trecute mergeam spre casă pe unul dintre bulevardele din Bucureşti. Pe carosabil, maşini după maşini, bară la bară. Aşa era pe kilometri întregi. Coşmarul circulaţiei, pe care nici un politician local nu pare să aibă curajul să îl trateze. La un moment dat am văzut, în faţa mea, lumina a două faruri. Instinctiv, m-am dat deoparte. Individul a trecut, cu maşina, pe trotuar.

Am rămas uluit. Ipochimenul găsise o metodă să evite blocajul de trafic. Se suise cu maşina pe trotuar şi depăşise pe acolo. Din câte îmi dau sea­ma, "tăia" aşa mai bine de un kilometru. Mai grav e altceva. Nici nu au apucat pietonii să se dezmeticească şi a apărut alt iresponsabil. Tot cu farurile aprinse, tot pe trotuar...

Iată problema. În orice societate există o categorie de lucruri care, pur şi simplu, nu se fac. Din când în când, mai auzi de câte unul care violează acest tabu. Însă nimeni nu îl imită. Iar sancţiunea este promptă.

Noi, în această ţară, am ajuns la stadiul în care asistăm la prăbuşirea aces­tor bariere finale. Totul a devenit posibil. Lucruri altădată de negândit.

Consideraţi cazul personajului agramat şi agresiv care spune că este Prim-Ministru. Umblă prin ţară, patetic, însoţită doar de un aghiotant de partid. A fost întrebată de curând de ce nu vorbeşte limba engleză. A fost ani de zile, eurodeputat la Bruxelles. Mă întreb cum se descurca acolo... V. Dăncilă nu doar că nu a răspuns la întrebare. În fond, câţi politicieni aţi văzut care să răspundă direct la întrebări? V. Dăncilă a formulat o enormitate. După ea, cei care vorbesc limba engleză nu îşi iubesc ţara...

Tot la capitolul "Nu se face!" intră şi ultima strategie a actualei primăriţe a Capitalei. Eu înţeleg că G. Firea vrea un nou mandat. Are şi o bună părere despre sine, cu toate că oraşul arată mai rău ca niciodată. Dar să îţi faci campanie atacând o organizaţie care strânge bani pentru copiii bolnavi de cancer, asta nu mi-aş fi închipuit vreodată...

Rămânem în zona socialiştilor. Infractorul L.N. Dragnea a primit, pentru o zi, permisie să iasă din închisoare. Legea însă este clară. Dacă puşcăriaşul este urmărit penal în alt dosar, nu are dreptul la permisie. Cine i-a permis lui L.N. Dragnea să meargă pe contrasensul legii? Sper ca noul ministru al Justiţei să facă o anchetă.

Ajungem şi la alegerile prezidenţiale. Să ridice mâna cel care a mai văzut aşa ceva. Principalii candidaţi refuză să dezbată. Primul pe listă, cu voia dumneavoastră, Klaus Iohannis. Omul spune că doar în turul II va descinde din dealul Cotrocenilor. Dăncilă susţine că dezbate doar cu Iohannis. Barna, doar cu Iohannis şi Dăncilă. Deci nu avem dezbateri. Doar Paleologu a dezbătut cu Hunor. Restul, îşi trimit minionii pe la televiziuni.

Trăim într-o epocă a nemaivăzutului, nemaiauzitului. În timp ce scriam acest editorial, am făcut greşeala să dau drumul la televizor. O macara a căzut, în Bucureşti, peste o maşină care circula întâmplător prin dreptul ei. Trei persoane au scăpat ca prin minune, dar a patra, din păcate, este grav rănită în spital. Răspunde cineva?

Senzaţia este că trăieşti într-o ţară a fărădelegii, în care orice formă de neruşinare este posibilă şi scapă nesancţionată. Asta au putut constata, pe pielea lor, membrii unui echipaj de la Poliţia Rutieră. Tot din jungla urbană (adică din Bucureştii conduşi de socialişti). Au observat o maşină a Poliţiei locale care bloca circulaţia. I-au cerut respectivului de la Poliţia locală să se legitimeze. Individul a refuzat şi şi-a sunat şefii, să "rezolve" ei cumva.

Dezmăţ total şi la Ministerul Afacerilor Externe. Socialiştii presimt că li s-a cam terminat benzina. Şi atunci, pe ultima sută de metri, trimit la post rudele şi amantele. La Finanţe, pământul a fost pârjolit deja. Deficit record pe lunile scurse până acum din anul 2019. Vor mai fi bani de salarii la anul? Suspectez că nu.

Trăim un coşmar social, fără reguli. Nici măcar pe acelea ale logicii elementare. Actuala şefă a Guvernului declară: "De multe ori în spatele meu am fost eu însumi".

Vă spun eu ce se poate face. Să scoa­tem răul din rădăcină. La următoarele alegeri, nici un vot pentru cei care au adus haos pe străzi şi confuzie în minţile cetăţenilor. În ce priveşte Prim-ministrul, mă întreb dacă nu cumva este cazul să se renunţe cu totul la această instituţie. În fond, după un Dăscăles­cu, un Văcăroiu, un Tudose, sau o Dăncilă, este clar că ceva este stricat în arhitectura Executivului. O funcţie nouă, cu un nume nou şi - mai ales! - cu o altă modalitate de selecţie şi de numire.

Până atunci, să contemplăm spectacolul. Actorii acestei farse sunt decişi să mai stea oleacă. Dăncilă, despre contra-candidaţii ei la prezidenţiale: "Să nu vă temeţi o clipă că am să fac un pas înapoi. Nu mi-e frică de niciunul dintre ei. Sunt mai puternică decât ei toţi la un loc. Dacă ar fi corect, eu ar trebui să port pantaloni şi ei fustă". După care îl îndeamnă pe Klaus Iohannis să iasă la vot şi să o voteze pe ea... Cine spunea că ne plictisim?