Nu sunt de pe-aici...

Scena s-a petrecut în Parlament, la audierea în comisie a aşa-zisului "ministru al Tineretului", un anume Bogdan Matei (PSD). Unul dintre deputaţi l-a întrebat ceva despre bugetul minis-terului său. Omul nu ştia, evident. De ce socialiştii ar pune în scaunul de ministru pe cineva competent?

Însă ce s-a întâmplat mai încolo des-fide imaginaţia. Deputatul Opoziţiei a insistat. "Doamna Pescaru, puteţi să ne confirmaţi că indemnizaţiile sportivilor intră la bunuri şi servicii?". Iar ministrul a intervenit: "Cine e doamna Pescaru?..."

Şocant. Doamna Pescaru în cauză este... secretar de stat în ministerul Turismului. Persoana cu care, în teorie, făcuse... bugetul propriului minis-ter! Ministrul însă nu ştia. Şi insistă: "Doamna Pescaru, nu cred că face parte din ministerul Tineterului. Eu sunt ministrul Tineretului".

Teribil. Nu ştia cine este secretar de stat. Nu ştia cine făcuse bugetul pe care îl prezenta comisiei. Nu ştia nici măcar cine e persoana cu care venise de la minister şi care se aşezase lângă el pe scaun.

Ministrul era, de fapt, "străin la vorbă şi la port" - vorba poetului. Asta este adevărata problemă.

Orice democraţie reprezentativă se bazează pe capacitatea celor care guvernează de a se indentifica cu cei care sunt guvernaţi. Sigur, această identificare nu este niciodată, în lumea reală, totală. De aceea vorbim despre "elite politice". Dar ea există. De aceea politicienii sunt, cum s-ar spune, "dintre noi".

Socialiştii au mers, o vreme, pe această idee. Desigur, ei i-au dat accente groteşti. Nicolae Ceauşescu făcea pe omul din popor. Îşi amenajase casa de la Scorniceşti ca muzeu. Baronii locali ai PSD-ului actual au grijă să nu rateze nici un bâlci cu cârnaţi, mămăligă şi muzică populară.

Însă sub Liviu Dragnea, socialiştii au aruncat în aer chiar şi această faţadă. LN şi grupul său nu dau două parale pe nici un fel de identificare cu cei pe care îi guvernează. Ei sunt exact ca o hoardă mongolă a lui Batu Han. Au ajuns în oraş, au strâns locuitorii îngroziţi, şi îi jumulesc de tot ce au prin casă.

Priviţi chiar la Liviu Nicolae Drag-nea. Omul spune că e preşedintele Camerei Deputaţilor. Al treilea om în Stat. Salariul (gigantic) îl încasează. Însă a lipsit de la majoritatea şedinţelor. Unde a fost? Se pare că în călătorie. Brazilia, Maldive, Emiratele Arabe. Prin Elveţia, în vizită la fabrica de ceasuri de lux.

Vă dau alt exemplu. Ecaterina Andronescu. Această persoană este pentru a patra oară ministru. (Las la o parte că tot ea se plânge de starea învăţământului, ca şi cum extratereştrii ar fi condus acest minister). Vi se pare că are legătură cu ce se petrece în învăţământ? Pare că e un profesor care a nimerit într-un post de ministru, sau un politruc care a pus mâna pe încă o sincecură?

Să vedem. La Sankt Petersburg s-a prăbuşit un corp al universităţii locale. Ecaterina Andronescu a sărit în sus: "Nu e exclus să fie studenţi români care merg acolo pe cont propriu sau să fie copiii corpului diplomatic". Este clar că nu are idee despre unde sunt amabasadele şi consulatele României şi despre unde locuiesc familiile diplomaţilor. Nu are nici o idee nici despre cum au ajuns tinerii români să studieze în străinătate. Spre informarea tovarăşei Andronescu - aproape toţi sunt "pe cont propriu". Sunt fie pe banii lor, fie pe burse ale altor state sau ale unor fundaţii sau universităţi străine. Statul român nu acordă practic nici o bursă...

Trecem acum la SRI, al cărui buget a fost redus de "Banda Teleorman". Desigur, LN Dragnea şi cei din jurul său au făcut-o din spirit de răzbunare. Însă eu nu m-aş grăbi să plâng pe umărul SRI-ului.

Iată motivul. Purtătorul de cuvânt al acestei instituţii a recunoscut că 84% din bugetul de până acum se duce pe... salarii. Matematic, mai rămân doar 16% pentru toate celelalte activităţi. Lucrurile sunt însă mai grave. Acelaşi purtător de cuvânt a recunoscut că o parte a banilor se duc pe activităţi precum controlul bagajelor la aeroport, care nu sunt, în mod obişnuit, de resortul unui serviciu de informaţii.

Faceţi acum un calcul simplu. Cât se duce pe activităţi specifice, de apărare a "securităţii naţionale"? Doi la sută? Trei? Unu?...

SRI nu este un serviciu de informaţii real. Structrura bugetului arată că de fapt "specialiştii" săi sunt acolo pentru salarii. (Şi pentru banii de protocol). E vorba de indivizi care s-au lămurit că se dau fonduri serioase, fără să se întrebe destinaţia banilor. Şi atunci s-au băgat în faţă. Ei nu fac servicii publicului, pe care s-au angajat să îl apere. Iau bani, la greu. 84%. (Plus ce mai pică).

Interesant este că nimeni de la SRI, de ani de zile, nu e deranjat de această situaţie. Nimeni nu s-a ridicat să spună: "Oameni buni, noi de fapt banii din Buget îi ardem pe salarii, nu avem bani pentru operaţiuni, acestea costă bani în lumea civilizată".

Nu. Doar SIE s-a sesizat... că nu le ajung banii pentru... salarii pe ultimele două luni din 2019!... Atitudinea unora care nu se reprezintă decât pe sine şi propriile interese.