"Numărul solicitărilor de asistenţă juridică pentru conversia creditelor va creşte"

Reporter: În ultima vreme au fost vehiculate o serie de achiziţii şi fuziuni importante în sectorul bancar. În ce alte domenii urmează să aibă loc astfel de mişcări?

Gabriel Zbârcea: Pot să confirm că sectorul bancar a fost vedeta tranzacţiilor de tip achiziţii şi fuziuni, atât ca număr, cât şi ca valoare.

Cred că acest lucru s-a datorat nevoii de restructurare a băncilor, fie la nivel de grup, fie la nivelul operaţiunilor din România.

Am remarcat că au fost şi cazuri de bănci care, deşi erau performante şi aveau un portofoliu sănătos de clienţi în ţara noastră, au hotărât la nivel de grup să-şi înceteze activitatea pe plan local sau să-şi restrângă prezenţa, ca să-şi consolideze operaţiunile în alte pieţe considerate "cheie". Tot ca urmare a restructurărilor realizate la nivel de grup, au fost mai multe tranzacţii care au implicat operaţiunile din România ale unor bănci din Cipru sau Grecia, care, la noi, aveau portofolii mixte (atât creanţe performante, cât şi neperformante). În aceste cazuri însă, de cele mai multe ori, decizia de vânzare a fost impusă de finanţatorii externi instituţionali (în particular de Comisia Europeană), care au solicitat restructurarea operaţiunilor din străinătate ale acestor bănci.

În cazul restructurărilor unor bănci doar pe plan local, au fost create portofolii de credite cu o componentă puternică de creanţe neperformante, care au fost vândute împreună cu garanţiile aferente. Atracţia cumpărătorilor pentru asemenea achiziţii au reprezentat-o tocmai garanţiile imobiliare, aceste tranzacţii având o componentă imobiliară importantă. În acest mod, băncile vânzătoare au putut să-şi concentreze în mai mare măsură energia şi resursele pe activitatea bancară propriu-zisă, pe gestionarea clienţilor performanţi şi nu pe operaţiunile de colectare şi valorificare pe care le presupun creanţele neperformante.

Un alt aspect interesant este că tranzacţiile (sau cea mai mare parte a acestora) din sectorul bancar nu sunt tranzacţii tipice de achiziţii, întrucât nu vizează vânzarea instituţiei de credit ca atare. De cele mai multe ori, transferul vizează doar un segment al afacerii (business transfer), sau doar un portofoliu de creanţe. Acest tip de tranzacţii presupune îndeplinirea unor formalităţi specifice, pentru fiecare creanţă inclusă în portofoliu, în vederea realizării transferului.

Ce va urma este greu de anticipat. În urmă cu puţin timp, tranzacţiile vedetă erau cele din sectorul energiei regenerabile, fapt generat în primul rând de schema generoasă de subvenţii propusă de statul român, iar modificarea acestei scheme a fost şi motivul pentru care volumul tranzacţiilor în acest domeniu a scăzut, apoi, considerabil. Aş remarca, însă, faptul că, în cazul sectorului bancar, a fost o perioadă destul de lungă de la declanşarea crizei economice şi până la momentul când au început în mod real astfel de operaţiuni de restructurare, ceea ce a şi determinat o efervescenţă a tranzacţiilor în acest sector. Probabil că astfel de proceduri vor mai continua, în acelaşi ritm susţinut, până când sectorul bancar se va reaşeza şi consolida.

Reporter: Cum apreciaţi evoluţia pe care o are segmentul proceselor pe clauze abuzive, în general, şi pe denominarea creditelor, în particular?

Gabriel Zbârcea: Numărul acestor procese a crescut considerabil, în ultimul timp. Iniţial, clienţii băncilor solicitau instanţei să constate nulitatea unor clauze referitoare la modificarea dobânzii pe parcursul contractului de credit sau nulitatea unor clauze ce prevedeau anumite tipuri de comisioane (comision de administrare, comision de acordare, comision de risc). Ulterior, aceştia au formulat acţiuni individuale sau colective, solicitând nulitatea clauzelor ce prevedeau rambursarea creditului în moneda în care a fost contractat creditul şi, deci, convertirea creditului din valută în lei şi rambursarea ratelor la cursul din data obţinerii creditelor (îngheţarea cursului de schimb).

Din motive de confidenţialitate, nu putem aduce în discuţie dosarele în care suntem implicaţi în prezent, dar estimăm o creştere a numărului de solicitări de asistenţă juridică şi reprezentare în asemenea speţe, mai ales că aceste clauze sunt contestate nu doar de clienţii băncilor care au credite în derulare, ci şi de cei aflaţi în executare silită, prin intermediul contestaţiei la executare.

Reporter: Cum a evoluat domeniul insolvenţei?

Gabriel Zbârcea: Acest sector a devenit atractiv şi pentru noi, încă de acum câţiva ani, pe fondul numărului tot mai mare de societăţi care îşi cereau insolvenţa sau care intrau în acest proces la cererea creditorilor. De aceea, ne-am propus să extindem paleta de servicii oferite, lărgind deopotrivă gama de produse, precum şi echipa.

Astăzi, însă, există, în opinia mea, o supra-ofertă de servicii de specialitate, conturarea acesteia având un impact semnificativ asupra onorariilor pe care creditorii sau debitorii sunt dispuşi să le mai plătească. Cu toate acestea, noi ne aflăm pe un trend crescător pe care sperăm să-l menţinem şi în anii următori. Investiţiile noastre în practica de insolvenţă sunt la fel de importante precum cele efectuate în alte arii.

Reporter: În ce stadiu se află segmentul executărilor silite?

Gabriel Zbârcea: Executarea silită trebuie să aibă la bază norme caracterizate de stabilitate şi eficienţă, astfel încât încrederea justiţiabilului în actul de justiţie să fie menţinută.

În cea de-a doua jumătate a anului 2014, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale şi a demersurilor Ministerului Justiţiei, care, împreună cu Consiliul Superior al Magistraturii, au urmărit adoptarea unor măsuri de degrevare a instanţelor, au fost aduse modificări semnificative unor momente cheie ale procedurii de executare silită. Am în vedere modificarea articolului din Codul de procedură civilă referitor la instanţa de executare, precum şi a celui privind încuviinţarea executării silite. În practică, problema este că asemenea schimbări au generat o serie de divergenţe în aplicarea procedurilor de executare silită. Din acest motiv, evoluţia segmentului va depinde, în perioada următoare, de noile modificări ce vor fi aduse în scopul adaptării reglementărilor la nevoile actului de justiţie şi eliminării deficienţelor ori divergenţelor amintite anterior.

Reporter: Cum a evoluat piaţa de avocatură în acest an, comparativ cu anul trecut?

Gabriel Zbârcea: Deşi nu deţin informaţii despre evoluţia pieţei la modul general, intuiţia îmi spune că piaţa de avocatură nu a înregistrat vreun declin, cum nu a făcut nici vreun salt spectaculos, în acest an. Sentimentul meu este că 2014 a fost un an dificil, atipic, cu suişuri şi coborâşuri, cu decizii bune şi altele mai puţin inspirate în plan legislativ ori politic, cu proiecte eşuate şi altele care au avansat cu paşi mici. Pe scurt, oamenii de afaceri au rămas în expectativă, pe fondul unui uşor avans al economiei, dătător oarecum de speranţă pentru un 2015 mai bun.

Situaţia nu a stat altfel nici la Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

Reporter: În ce fel s-a modificat structura acestei pieţe, în general, şi în cadrul activităţii cabinetului dumneavoastră, în particular, în 2014?

Gabriel Zbârcea: Nu am operat nicio modificare a structurii la nivelul activităţii noastre. Practic, ne-am concentrat, ca şi până acum, pe domeniile în care clienţii noştri întâmpinau probleme sau pe zonele în care s-ar fi putut ivi situaţii juridice complexe. Mă refer la aspecte contractuale, probleme de executare silită, concedieri, restructurări corporative, insolvenţe, dar şi fuziuni sau achiziţii, probleme de concurenţă ori pieţe de capital. De asemenea, consultanţa în domeniul financiar-bancar şi dreptului imobiliar a înregistrat o dinamică mai bună decât în anii anteriori.

Reporter: Care sunt problemele frecvente cu care va confruntaţi pe piaţa de profil?

Gabriel Zbârcea: Am mai spus-o şi cu alte ocazii: eu îmi doresc toleranţă, respect şi dragoste. Uneori, concurenţa ajunge să treacă de anumite limite ale decenţei. Mi-ar plăcea, de exemplu, să fim mai uniţi. Ar mai trebui, poate, un plus de transparenţă din partea forurilor de organizare şi reglementare a acestei profesii şi o reală asumare a problemelor curente ale avocaţilor.

Reporter: Care sunt perspectivele pieţei de avocatură?

Gabriel Zbârcea: Piaţa de avocatură este sensibilă la mersul economiei, la evoluţia şi fluctuaţiile pieţelor, de aceea dezvoltarea acestui sector va depinde în primul rând de stabilitatea politică şi economică a ţării noastre, dar şi de predictibilitatea cadrului legislativ, de măsurile "business-friendly" ce vor fi adoptate. Un mediu de afaceri prietenos, atât pentru noi, cât şi pentru clienţii noştri, înseamnă că vom avea business pentru noi, pentru avocaţii care lucrează aici, pentru angajaţii noştri.

Reporter: Mulţumesc!