O AVERE ÎNGROPATĂ Peste 1,2 miliarde dolari de recuperat din creanţele externe

• În ritmul actual, întreaga sumă va fi recuperată în totalitate în 90 de ani

• Ministerul Finanţelor: "Statul român nu a obţinut niciun fel de avantaje prin menţinerea acestor creanţe în relaţia cu ţările debitoare"

În timp ce Guvernul se chinuie să stoarcă şi ultimul ban de la contribuabili, statul român are de recuperat o adevărată avere din creanţele externe: peste 1,2 miliarde de dolari de la 13 ţări şi alte 1,2 miliarde de ruble transferabile de la Cuba.

Marea majoritate a creanţelor externe provin din operaţiunile de export şi cooperare economică internaţională derulate de ţara noastră înainte de decembrie 1989 cu state din Asia şi Africa.

Deşi aceşti bani ar reprezenta un adevărat pansament pentru găurile din bugetul de stat, totuşi Guvernul nu reuşeşte să-i recupereze şi, mai grav, nu ştie nici să dezvolte oportunităţi de afaceri în contul sumelor datorate.

Răspunsul Ministerului Finanţelor Publice la o solicitare a ziarului BURSA este concludent: "Statul român nu a obţinut niciun fel de avantaje prin menţinerea acestor creanţe în relaţia cu ţările debitoare".

• Doar 4 milioane euro, recuperaţi în acest an

Desigur, recuperarea creanţelor externe este îngreunată de criza economică ce a acaparat marea majoritate a mapamondului, însă, pare inexplicabil de ce autorităţile noastre nu s-au gândit să fructifice, într-o altă manieră, miliardele ce ne aparţin, acum, când dificultăţile bugetare sunt mari.

În ritmul actual, procesul de recuperare a creanţelor se desfăşoară cu dificultate: în decurs de şase luni, (n.r.- 30 iunie 2010, faţă de 31.12.2009), din cele peste 1,2 miliarde dolari pe care ar trebui să îi recuperăm, am recuperat doar 4 milioa-ne de dolari de la Irak, ţară în care sunt prezente detaşamente militare române.

De altfel, în ultimii doi ani, Româ-nia a recuperat doar 15 milioane de euro şi, respectiv, 10 milioane de dolari, de la statele cu care a încheiat acorduri. Cei mai mulţi bani au fost recuperaţi de la Siria, 7,3 milioane de euro, în 2008, şi, respectiv, 7,15 milioane de euro în 2009.

Dacă menţinem ritmul actual, de 15 milioane de dolari pe an, vom recupera întreaga sumă în cel puţin 90 de ani, adică prin 2100.

• Finanţele se justifică

Reprezentanţii Ministerului Finanţelor susţin, însă, că ministerul, împreună cu celelalte instituţii abilitate, "ţine o legătură permanentă cu autorităţile competente din ţările debitoare, în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor ce decurg din acordurile deja încheiate sau pentru obţinerea aprobărilor necesare în vederea demarării negocierilor privind termenii de reglementare".

Finanţele susţin că procesul de recuperare a creanţelor este influenţat negativ de dificultăţile majore de ordin economic, financiar şi curs valutar cu care se confruntă unele ţări africane, cu grad înalt de îndatorare: Sudan, Republica Centrafricană, Somalia sau Tanzania.

De asemenea, un alt motiv este faptul că unele dintre ţările debitoare sunt afectate de conflicte sau sunt ţări post conflicte, care urmează să primească sprijin financiar suplimentar de la organismele internaţionale: Sudan sau Somalia.

În ceea ce priveşte Cuba, Finanţele susţin că autorităţile de la Havana (ţară care deţine 100% din creanţele României în ruble transferabile) refuză să accepte începerea negocierilor pentru convertirea coeficientului de conversie rublă transferabilă în dolari SUA.

• Agathon: "Noi trimiteam Cubei tractoare, ei ne dădeau bomboane"

Fostul ministru al Turismului, Dan Matei Agathon (acum purtător de cuvânt al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România), consideră că de vină pentru faptul că statul nu reuşeşte să-şi recupereze creanţele externe este, în principal, "metalitatea fixistă" a autorităţilor şi faptul că acestea nu ştiu să dezvolte oportunităţi de afaceri în contul acestor creanţe pentru companiile româneşti: "Nimeni nu are curajul şi interesul să aibă o nouă abordare în această privinţă, pentru că autorităţile tratează această problemă ca acum 20 de ani, când chestiunea creanţelor se putea transforma în acuze foarte grave între state".

Dan Matei Agathon mai spune că aceste creanţe au fost realizate din serviciile complexe prestate de ţara noastră în perioada comunistă: "Sunt creanţe cumulate din relaţiile economice din perioada comunistă. Spre exemplu, cu Irakul, o bună parte din acestea au apărut din fabrici de materiale de construcţii şi linii de electrificare făcute de ţara noastră, în relaţia cu Siria şi Sudan din porturi. În ceea ce priveşte Cuba, o parte din creanţe au fost făcute şi prin faptul că România, alături de ţările semnatare ale Tratatului de la Varşovia s-au angajat să acorde un ajutor Cubei pe motiv că aceasta era sub blocada americană. Ulterior, s-a ajuns ca noi să le trimiteam tractoare, iar ei, printre altele, să ne trimită bomboane".

• Ce ar fi de făcut

Dan Matei Agathon consideră că autorităţile noastre ar putea să apeleze la mai multe soluţii ca să rezolve problema creanţelor externe.

Una dintre acestea este modelul spaniol, adică varianta cesionării creanţelor către companiile private, care, după spusele sale, ar putea să aibă succes în cazul Cubei: "Multe dintre ţările datoare sunt în imposibilitatea de a plăti aceste creanţe, dar există şi alte alternative pentru ca în contul sumelor datorate să obţinem beneficii pentru companiile româ-neşti. Spre exemplu, în relaţia cu Cuba, putem să procedăm cum a făcut Spania, care a cesionat dreptul asupra creanţelor unor companii private şi acestea au dezvoltat afaceri de succes în domeniul turismului. Este vorba despre celebrele hoteluri de lux din Valadero făcute în asociere cu firmele cubaneze. Asocierea ar putea să fie posibilă în condiţiile în care Cuba nu vinde teren şi nici companii".

Agathon mai susţine, însă, că Minis-terul de Finanţe are nevoie de o lege specială prin care să cesioneze creanţele externe companiilor pentru realizarea acestor asocieri.

O altă variantă posibilă ar fi vânzarea creanţelor către consorţiile internaţionale, arată Agathon: "Sunt consorţii internaţionale care oferă 40 de cenţi la un dolar. Spre exemplu, la o datorie de 1 milion de euro, Româ-nia ar încasa 400 de milioane de euro şi ar cesiona creanţa consorţiului respectiv".

Şi Viorel Badea, senator în colegiul Europa-Asia şi vicepreşedinte al Comisiei de Politică Externă din Senat, consideră, într-un interviu acordat recent ziarului BURSA, că o soluţie inteligentă ar fi ca ţara noas-tră să convertească creanţele în acţiuni, la cele mai profitabile companii din ţările respective. "Acest proces ar putea să ne asigure o recuperare a banilor, în mod eşalonat, într-o perioadă nu foarte lungă de timp", consideră senatorul.